4,773 matches
-
credință, piese de teatru comentate, cu jocul actorilor adus în prim planul atenției, personaje reale trecute prin sita sensibilității scriitorului, portrete și autoportret, legate între ele de probleme literare, de experiențele creației, de viața politică și socială. Fără să fie teoretician, Gala Galaction se lansează în observații, adesea exprimate printr-un joc de cuvinte, printr-o anecdotă, în strânsă comunicare, în stare să dezvăluie succesiunea generațiilor politice, să le transforme în investigații morale. Gala Galaction este atent la criteriul moral al
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
Rodica Zafiu Purismele românești latinizante sînt în genere descrise prin ostilitatea lor globală față de străinismele sau barbarismele care au corupt omogenitatea originară, latină, a limbii. Merită însă analizat mai în detaliu discursul purist - argumentele teoreticienilor sau comentariile diletanților -, pentru a vedea care au fost țintele principale ale polemicii. Influențele străine nu sînt judecate toate la fel: diferențele sînt normale, în măsura în care intră în joc vechimea lor și gradul de asimilare; dar de fapt contează mai ales
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
acele forme care sunt egal distribuite în cele două orizonturi și a căror stabilitate este tocmai consecința anulărilor reciproce. Cînd se vorbește despre Paul Neagu, este invocat aproape mecanic sculptorul. Dar în egală măsură s-ar putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul, actantul în happeninguri și în performance, poetul ș.a.m.d. Personalitatea lui și întregul său profil cultural sînt abuziv minimalizate, însă, dacă ne referim doar la una sau la alta dintre aceste activități. Pentru că Paul Neagu reprezintă acea categorie
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
fiecărui aspect în parte. Dar și aceasta e doar o aproximare, pentru că am ales punctul de vedere al operei de artă" (p. 214). în lipsa unor definiții de conținut, postmodernismul este definit pe criterii... geografice. Mircea Mihăieș observă că pentru unii teoreticieni el se confundă exclusiv cu o anumită parte a literaturii americane, în vreme ce pentru alții, această denumire acoperă o realitate literară mai largă, cuprinzînd „alte arii geografice și mișcări literare de avangardă." Faute de mieux, postmodernismul poate fi definit așa cum o
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
studiile teoretice, eseurile și articolele lui Eco au, în plus, calități literare evidente, sînt scrise excelent, presărate cu exemple sclipitoare (și nu de puține ori amuzante). însă experiența crucială pe care o reprezintă pentru autor (fie în calitatea sa de teoretician, fie în aceea de practician), întîlnirea cu Literatura, ne încurajează să încercăm o lectură în cheie "ficțională" a celui mai recent volum al său. Nu este, de altfel, greu de observat, că practic aproape tot ceea ce a scris Eco pînă
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
pronunțat și în alte împrejurări, reușește să aducă puncte de vedere inedite, nu se sfiește să revină asupra unor afirmații mai vechi și nici nu ține cu tot dinadinsul să traseze o frontieră rigidă între cele două roluri - de critic/teoretician, respectiv de prozator. Nu de puține ori recurge, cum se întîmpla și în mai vechile "Marginalii și glosse la Numele trandafirului", la exemple care evocă propria experiență de scriitor (deși, după cum mărturisește în introducere, nu îi place să amestece rolurile
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
Dar eu nu cred că toată literatura poate fi accesibilă. Există și opere dificile, mai ales pentru contemporani, care cad tîrziu în domeniul comun. Fără ele însă, literatura s-ar îneca în rutină. Cu excepția propagandiștilor comuniști, nici cel mai radical teoretician al caracterului popular al artei n-a respins, cu totul ideea că arta implică și o doză însemnată de impopularitate. În fine, romanele, poeziile sau eseurile ar trebui să renunțe la ideile abstracte, la "filosofia" bună pentru privilegiați, spre a
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
discuții - exprimată de majoritatea vorbitorilor - este aceea că "avem roman", iar așa zisa criză a romanului e doar un pretext retoric. Oricum, nu se poate dezbate problematica și tehnica romanului actual decât dacă: 1) există un grup de specialiști (critici, teoreticieni) care să cunoască foarte bine ce și cum se scrie astăzi și 2) ești dispus să accepți că romanul înseamnă astăzi și altceva sau nu neapărat doar "uneltele majore ale epicului, precum dialogul, tipologia, narațiunea, arta de a crea atmosferă
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
a Bucureștilor și a tragediei istorice prin care a trecut acest oraș sub comuniști. Din păcate nu cunosc suficient romanul românesc de azi, dar îl admir pe Mircea Cărtărescu și îmi plac mult romanele prietenului meu Mihai Zamfir. Păreți un teoretician imun la mode și un critic care nu se lasă intimidat de capcanele formulelor succes. E nevoie de timp ca să ajungi aici sau e o însușire "naturală" și personală? îmi faceți un compliment frumos și vă mulțumesc. De fapt, nu
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
ca la Turnul Babel, îndrăzneala cercetătorilor fiind prea mare, zeii literaturii au încurcat limbile, așa încît constructorii ( sau "decontructorii" ) nu se mai înțeleg unul cu altul, din cauza terminologiei. De fapt, cei mai mari sau, hai să spun, cei mai populari teoreticieni lansează cel mult un termen-cheie, o formulă norocoasă și scriu cărți în care cele mai dificile probleme sînt spuse în termeni accesibili tuturor (așa cum a fost și conferința Dvs.)... în ce mă privește, mă feresc și eu cît pot de
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
română contemporană, cu titlul, venit prin filiera Mihăieș, de Fiction Ltd. (și o altă colecție, cea dedicată memorialisticii autohtone, își trage numele - Ego-grafii - de la același Mircea Mihăieș). Primele trei apariții au o caracteristică interesantă: neintenționat probabil, au toate ca autori teoreticieni ai scrisului - Mihai Zamfir (Fetița), Alexandru George (Oameni și umbre, glasuri, tăceri), Mircea Nedelciu (unicul dintre ei scriitor prin excelență), Adriana Babeți și Mircea Mihăieș (Femeia în roșu). Nume la fel de grele se pare că vor urma, printre ele Ștefan Agopian
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
înlocuise pe G. Călinescu, iar pe lângă profesori bine pregătiți, Paul Cornea și Ov. S. Crohmălniceanu, se găsea un "inocent" ca Mitu Grosu, "un bătrân ramolit ca Mihail Cruceanu, un timid fără vocație didactică, precum Silvian Iosifescu, emancipat mai târziu ca teoretician, ca și Savin Bratu, fost ofițer de Securitiate." "Opozant bășcălios", Paul Georgescu se dovedește un "tip inteligent, care peste ani va abandona critica dogmatică, relevându-se ca romancier". Sau G.C. Nicolescu, "a cărui știință s-a înecat în platitudine și
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
semnificației. În Mitul lui Sisif al lui Albert Camus lipsește semnificația tragică, drama condiției umane constînd în aceea că, în absența reperului transcendent, nu mai e cu putință nici tragedia: Absurdul este păcatul fără Dumnezeu". Din punctul de vedere al teoreticianului francez, un tragic al absurdului ar fi cu toate acestea posibil într-un univers stăpînit de o transcendență anonimă, incomunicabilă. Tragicul acestui tip de absurd ar decurge din ceea ce amenință existența, situîndu-se în afara ei. Să recunoaștem, alături de Laura Pavel, că
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
mai mult decît reducționismul mistificator al spiritului uman: pur și simplu zădărnicia, calpa ordine alfabetică ce n-ar putea suprima babilonia conținutului fatalmente haotic prin renunțarea la ordinea reală a spiritului. propozițiile au aerul constrîngător al unei polemici subiacente cu teoreticianul literaturii domiciliat la Cluj: "Enciclopedia are ceva din titanismul zidirilor ce vor să sfideze cerul. Turnul Babel este imaginea care prezidează o asemenea construcție, și babilonia cuvintelor, în care enciclopediștii vor să pună cea mai simplă, mai umană, mai artificioasă
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
reușesc ceva-ceva să translez în scurtele proze amintite. Cum vă pare atmosfera literară de acum, prin ce se deosebește de cea dinainte de '89? Am un deficit de curiozitate socio-culturală comparativă, n-am preocupări de observator în acest domeniu, necum de teoretician. Impresia mea este că atmosfera literară de acum este extrem de atomizată, sunt nesfârșite grupuri de interese și solidarități punctuale, e un vacarm, un fel de tablou brueghelian cu sărbători și confruntări împrăștiate pe toată pânza, peste ale cărei ape nu
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
senator de Putna și ministru de Externe în guvernul Averescu (1920), scriitorul împărtășește întrucîtva soarta lui Slavici: este "clasat" încă din timpul vieții, iar procesul de perimare începe prea devreme. Timpul a netezit însă asperitățile acestui caracter semeț, "omului" și "teoreticianului" i-au fost uitate deșertăciunile infatuării, iar manualele școlare în care a fost mereu inclus i-au remodelat scriitorului personalitatea. Și chiar dacă scrierile sale au menținut cititorul la un confortabil și moderat debit emoțional, critici mai vechi și mai noi
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
în serios", concluzionează Călinescu. Matei Călinescu știe foarte bine să-și valorifice textele critice - nu speculează niciodată mai mult decît trebuie, întotdeauna își "pigmentează" articolele cu amintiri sau cu citate extraordinare, citate care ne dau gustul adevărat al criticului și teoreticianului literar care nu se ferește să facă investigație, care are mereu un ochi curios, extreme de agil. Astfel de citate redau dimensiunea umană a relațiilor dintre Ionesco și Eliade, spre exemplu. Iată un fragment dintr-o scrisoare pe care Ionesco
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
închise așa cum Wittgenstein, copil, "fura" limba de la părinți). Deși n-a ajuns, ca Adorno, în America, și n-a apucat să producă o critică sistematică asupra culturii de masă, Walter Benjamin a devenit o figură de prim plan peste ocean. Teoreticieni ai filmului, istorici ai culturii, critici literari recurg la rigoarea celui care a surprins, în momentul în care tehnologiile de masă începeau să deformeze cotidianul, tensiunile dintre cultura de elită și kitsch, dintre romantism și modernitate, literatură și film. în
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
în felul lui în literatura universală de specialitate. Dovadă: D. Carabăț face frecvente trimiteri la Victor Șklovski, Eco, Blaga, dar și Hegel, Noica și mai ales la "geniala carte a lui V.I. Propp, Morfologia basmului", însă mult mai puține la teoreticieni ai scenaristicii care să-l fi anticipat. Ni se și confesează în cele din urmă, că se conduce după "un model generativ-transformațional scornit de mine". În noul excurs - Studii de tipologie filmică - modelul este ilustrat prin analiza comparată a "tipului
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
și astăzi o carte de referință în proza românească), emigrat la mijlocul anilor ’70 în Statele Unite ale Americii, a devenit profesor de literatură comparată al prestigioasei Indiana University din Bloomington și este cotat în momentul de față drept unul dintre principalii teoreticieni ai postmodernismului. Cărțile sale sînt traduse în mai multe țări. O carieră științifică strălucită pentru care Matei Călinescu a fost și este invidiat de foarte multă lume. Viața sa este însă departe de a fi o perpetuă feerie. Cu excepția prietenilor
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
doilea rînd, notabil ni se pare efortul autorilor de a conecta documentele spirituale ale Antichității la modalitățile de investigare moderne. Într-adevăr, constatăm cît de ușor se mișcă ei în domenii de tradiție, ca filozofia, reprezentată prin nume mari de teoreticieni iluștri precum Kierkegaard, Ortega Y Gasset, Bachelard, dar și în metode de cercetare cu amprentă majoră asupra investigațiilor actuale: psihanaliza (Freud, Jung), antropologia culturală (Lévy-Strauss, Durand, Augé), teoria literară contemporană (Connor, Starobinski). Toate aceste lecturi, totodată fundament teoretic și călăuză
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
unde bravurile scriiturii, serpentinele sintaxei și explorarea minuțioasă a fagurelui lexical constituie argumentele apodictice care impun un scriitor printre confrați, lipsa de respect a lui Houellebecq față de ele frapează. Primii dușmani și-i cîștigă scundul romancier în tabăra criticilor și teoreticienilor (unul dintre ei, Antoine Compagnon), a universitarilor cu panaș, deși tot unul de-al “lor” l-a promovat. Căci editarea primului roman i se datorează venerabilului Maurice Nadeau, în 1994. Acuzat deschis că nu știe să scrie, romancierul cvadragenar pierde
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
public căruia să-i redea o unitate de conștiință. Singura literatură nouă nu poate veni decît din negarea a ceea ce în urmă cu o sută de ani a adus-o pe băncile școlii. Nu din demascarea ei - ceea ce au încercat teoreticieni și literați ai anilor șaizeci după un model marxisto-stalinist ameliorat - ci din rescrierea ei. Criteriul estetic ca unic instrument al valorizării literare nu mai funcționează decît cu prețul resorbției vizibilității literaturii pînă la dispariție. Literatura se află în fața unei alternative
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
amănunt privitor la conducătorii bolșevici: «Treceau prin față pe la Voltaire, cabaretul aflat pe colț, la intersecția vecină, unde boema își petrecuse noaptea făcînd tărăboi.» 9) Într-un eseu publicat în 1989, scriitorului Dominique Noguez i se pare plauzibilă întîlnirea dintre teoreticianul dictaturii proletariatului și tinerii dadaiști. Iată cum reconstituie Noguez scena: «În localul afumat, spectatorii se înghesuie în picioare pînă la marginea micii estrade, plină și ea de o faună veselă. Două reflectoare proiectează umbrele gigantice ale veselilor ștrengari conducînd marele
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
din „România literară” ar fi sau poate deveni un impediment. Nu am prejudecata vârstelor sau a treptelor biologice, dar iluștrii dv. predecesori Eugen Lovinescu și G. Călinescu, au fost mai prompți în realizarea „comediilor” lor de istorie literară. Știm că teoreticianul modern al sincronismului, al teoriei imitației și al mutației valorilor estetice a definitivat și a editat „Istoria literaturii române contemporane”, în cinci volume, între 1926-1929, la vârsta de 45-48 de ani, iar G. Călinescu izbutea, primul, la 42 de ani
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]