64 matches
-
a rupt pentru mine vălul Înșelător al așa-zisei culturi iluministe... cât au dumirit dintr-Însa redactorii și cititorii presei din Sărindar”2. Iată cât de mult poate cineva - și cineva În cunoștință de cauză - să amplifice premisele indiene și teozofice ale unei nuvele care Își arată Încet-Încet secretele... Al-George combină În mărturisire poziția lui Eliade (e chiar reproșul acut și sugestiv pe care Îl va face Dubuisson Întregii opere a lui Eliade: un refuz al valorilor iluminismului) cu poziția proprie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
afle Încă multe amănunte care, citite cu atenție și cu pricepere de un istoric al religiilor, pot lumina rădăcinile acestui abandon 3. Stoicismul sau resemnarea implicită din atitudinea lui conduc, freatic, la asumarea altor raporturi, vom vedea, cu anumite premise teozofice, și de aici la descoperirea fantasticului compus din personaje sau evenimente reale e un drum direct, pe care Eliade Îl parcurge. Doamna Zerlendi Întreba: „Cunoașteți viața și scrierile doctorului Honigberger? Soțul meu s-a Îndrăgostit de India prin cărțile acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o mai mică măsură, doi dintre prietenii și colegii săi de generație (prima generație de orientaliști români): Anton Zigmund-Cerbu1 și Sergiu Al-George (și poate și Marcel Leibovici). Biblioteca acestui indianist secret care era Zerlendi e Însă plină de texte „oculte”, „teozofice”, titulatură sub care Eliade include aproape tot ceea ce poate fi numit așa În Europa (pp. 27-30, cu anumite prelungiri). Încheind larga prezentare a cărților, dna Zerlendi Îi va spune, focalizând intriga: „Când am auzit vorbindu-se despre d-voastră că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unei alte persoane, poate unifica cele patru regimuri ale conștiinței și poate furniza primele obiecții radicale cu privire la scopul său, acela de a corecta, de a ameliora coordonatele experienței psiho-fizice În modernitate, adoptând un continuism istoric care va adopta și teme teozofice. „Oamenii moderni nu mai sunt În stare de un asemenea efort mental. Sunt risipiți, sau În continuă evanescență” (71), câteodată foarte fructuoasă, cum e cea descrisă În Șantier, dar la care Eliade declara În prefață că ar fi renunțat de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care era tratată Într-un mod asemănător și care se sprijinea pe aceleași dovezi parapsihice, deși se interesa de tradiția puterilor yoghinice. Cartea lui Lindqvist tratează Într-adevăr problema acestor siddhi, dar e mai degrabă o combinație curioasă de date teozofice, metapsihice și spiritiste colaționate arbitrar și instrumentate În vederea unei comparații Îndoielnice. Ceea ce surprinde Însă e modul În care Eliade aproape că a plagiat autorii, citatele și concluziile lui Lindqvist (pe care Îl citează deseori). Teozofia a mizat, pernicios, pe negarea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și asiatice, și a originilor epistemologice ale funcționării ei. În cel mai bun caz, din istoria metafizicii a preluat elemente disparate, un fel de categorii supuse refolosirii grosiere. Și totuși e de admis că problema rămâne considerabil mai complicată, recrudescențele teozofice sau măcar minime simpatii apărând pretutindeni unde mai degrabă nu te-ai aștepta. Chiar și Musil, bunăoară, scria În jurnalul său din 19202, refăcând lecturi către zona Rudolf Steiner, că teozofia e antidogmatică și intuitivă, pereche de atribute care a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu o dată asemenea naratorului, Îi este greu să-și articuleze propria traiectorie. Honigberger a murit Într-adevăr la foarte puțin timp după ce s-a Întors din a cincea călătorie În India, În 1869, Însă nimic nu trimite la ipoteza extrem de teozofică - Între altele coincidentă cu ce spunea Sofia Zerlendi despre Bucura Dumbravă și Întoarcerea ei de la un congres de la Adyar - a unei misiuni eșuate. Secretul lui Honigberger trecuse Înainte În mâinile lui J.E., la Iași (ceea ce l-a motivat pe Culianu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sunt justificate nu numai pentru că este una dintre cele mai vechi și mai coerente elaborări ale geografiei reale și mitice a Tibetului, dar și pentru că astfel ne fixăm un punct de reper, important În economia acestui comentariu, complet În afara speculațiilor teozofice cu privire la regatul Ïambhalei. Gesar - spun anumite texte - sau Panchenlama va rămâne o vreme În Ïambhala, de unde se va reîntoarce pentru a-i Înfrânge pe inamicii budismului, tibetanilor și mongolilor (Stein, Gesar, pp. 8 și 113). Asocierea acestui regat mitic cu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
câte comentarii se scriu azi despre Böhme. Replica pare să aibă o justețe incontrolabilă, dar nu și reversul (un Böhme contemporan al lui Leadbeater, care ar fi compromis la fel de mult revelațiile) - pentru că de la nașterea lui Böhme la cea a Societății teozofice se scurg (exact) trei secole, imposibil de rezumat corect. Ca de obicei, numitorul comun al interesaților de teozofie e dezinteresul pentru secularizare și, În cele din urmă, pentru istorie pur și simplu - adică, În acest caz, pentru poziția și diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
poate face nimic pentru lumea aceasta pradă unor forțe spirituale obscure, care o duc fără știrea ei spre cataclism?” (91). Termenii apar oarecum asemănător și la Guénon, iar Maritain Îi era afin. Nu e deloc o coincidență Întâmplătoare, căci referința „teozofică” probantă la Maritain apare În Fragmentarium: „Dacă ne gândim la un Maritain, René Guénon, J. Evola, Ananda Coomaraswamy etc. - putem spune, fără a pastișa versul lui Camil Petrescu, că elitele văd În Evul Mediu ideile”5, versul cu pricina fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În Fragmentarium: „Dacă ne gândim la un Maritain, René Guénon, J. Evola, Ananda Coomaraswamy etc. - putem spune, fără a pastișa versul lui Camil Petrescu, că elitele văd În Evul Mediu ideile”5, versul cu pricina fiind deturnat inițiatic. Premisa este teozofică pentru că, deși extrapolează credințe și imagini arhaice, o face tardiv și confuz Într-o direcție care acceptă, ba chiar se sprijină pe evidența secularizării, deci a polului pe care, În cultura europeană, Îl contraatacă. Evident Însă că tema reechilibrării e
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
conform acestei analize, ce Înseamnă un același univers și cum Întregul text, poate, se volatilizează. Face parte acest proces - despre care textul spune spre final tot mai puțin - dintr-o interpretare a funcției actuale a Ïambhalei, conform unei alte interpretări teozofice pe care o propune un autor de proză fantastică? Eliade avea totuși dreptate, În 1978, când oferea o autointerpretare pornind de la puterea magică a lui Zerlendi, anume a celui dispărut. Căci pas cu pas Zerlendi e tot mai șters, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1-au citit pe Freud sau au citit despre el. Joyce i-a cunoscut nu numai pe Freud și pe Jung, dar și pe Vico, Giordano Bruno și, firește, pe Toma d'Aquino ; Yeats a fost un profund cunoscător al teozofici, al misticismului și chiar al filozofiei idealiste a lui Berkeley. În alte literaturi, cercetările privind asemenea probleme au fost poate chiar mai numeroase. Nenumărate sânt interpretările teologiei lui Dante, în Franța, E. Gilson și-a apucat cunoștințele de filozofie medievală
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
cu „puterea“ misterului revelației. Idel aduce un corectiv acestei tradiții exegetice: diferența nu este aceea dintre învățătura exo terică, alegorică și cea ezoterică, simbolică a Cabalei. Mai degrabă, dintre funcții diferite ale semnificării: „o diviziune funcțională între descrieri de procese teozofice, prin intermediul unei ample serii de simboluri și descrieri de procese psihologice obținute, în special, cu ajutorul metodei alegorice“. Misticii iudei, arată Idel, tind să confere experienței lor o dimensiune preponderent obiectivă, spre deosebire de misticii creștini, ale căror descrieri sunt, în mare măsură
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
la volumul Reine des bois din 1890), versiunea franceză utilizează, ca și cea românească, figura unui mentor - Andrei Jnepeanu (alias Genépin) - care inițiază un discipol (Mircea Trestianu) în tainele naturii. Acest traiect inițiatic nu ajunge să se transforme în mistică teozofică a naturii, precum în Cartea munților a Bucurei Dumbravă, unde U. apare ca personaj - Marele Urs -, nici nu contrapune figura întreprinzătorului (tot inginer francez, Bernard) imaginii unui arhaic templu al naturii (codrul Borzei), precum în Nopțile de Sânziene de Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
însă în absența unei conversații a minții cu Dumnezeu). Nu avem, din păcate, detalii despre identitatea precisă a grupării ezoterice pe care tânărul moscovit începuse s-o frecventeze, dar este probabil ca orientarea să nu fi fost străină de mișcarea teozofică foarte populară în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mai târziu, preotul Sofronie avea să califice acest episod de voluntară apostazie drept „un suicid spiritual”, pentru care s-a pocăit până la sfârșitul vieții cu lacrimi amare. Drumul spre Athostc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
artei de prozator a lui Z., procedeul regăsindu-se și în romane. Imaginile pitorești, insolitul existențelor în lumea mahalalei evreiești, exploatată și de alți autori contemporani, sunt valorizate cu o percepție dilatată de foc mistic și obsedată de mari idei teozofice. Întâmplări banale, locuri prozaice, lesne identificabile în topografia orașului natal, capătă valoare simbolică. Figuri legendare, ca aceea a lui Ben-Iochai, populează visurile lui Daniel, calfă de alămar, literatura mistică intersectând istoria profană: un rabi Pincas face aluzie la tatăl scriitorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
bibliografia creștină (Patericul, Vârstele vieții spirituale a lui Paul Evdokimov, Ernest Hello, Pelerinul rus). Un coleg de facultate, Marin Tarangul, mi-a deschis gustul filozofiei speculative, ispitindu-mă cu Kierkegaard și Simmel. N-am fost scutit de unele „excursuri“ ezoterice, teozofice sau antropozofice, de mistagogiile unor Fabre d’Olivet sau Édouard Schuré. Un impact masiv a avut, asupra mea, René Guénon. Toate acestea au fost evenimente legate de contactul cu anumiți oameni, așa încât mi se pare și acum că orice experiență
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
punct autorul articolului (Laurențiu Ursu) comite însă o inexactitate. Vorbește despre un inexistent "demnitar comunist" G. Bălan, care i-ar fi adresat lui Cioran în 1968 o invitație de a vizita România. în realitate este vorba despre muzicologul cu preocupări teozofice George Bălan, niciodată "demnitar comunist", partener de corespondență, într-adevăr, al lui Cioran în anii ^60 și mai târziu. El nu i-a adresat propriu-zis o invitație lui Cioran de a vizita România ci numai l-a încredințat, într-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
mi-a plăcut, fără însă a mă impresiona. Dar acum în seara zilei de 13 aprilie a fost pur și simplu ca un miraj. Poate și pentru faptul că pe lângă excelentul libret al Lianei Tugearu - interesant, elevat, cu tente metafizice, teozofice chiar, a muzicii răscolitoare a lui Ceaikovski, mai ales a Simfoniei a VI-a „Patetica” într-o foarte bună înregistrare, a avut parte și de o interpretare în rolul principal, cum rar se poate vedea într-o viață de om
Patetica: dialog aristocrat Ceaikovski - Corina Dumitrescu by Doina MOGA [Corola-journal/Journalistic/83490_a_84815]
-
indrăzneț decât atât. El se străduiește să ofere un "principiu de ordine" care să guverneze domeniul complex, cu multe fețe, al istoriei literaturii, și - mai mult decât atât - să derive acest principiu dintr-o venerabilă tradiție de gândire esoterică și teozofică a spiritualițății iudaice. În acest punct proiectul lui Bloom își dezvăluie indubitabila și curajoasa sa originalitate: "De când am conceput pentru prima oară această carte, imaginea Sefiroților Cabalei a fost mereu în mintea mea. Cabala este un sistem de speculații ce
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
lui ca multora să citească o carte fără a se fi uitat pe copertă să vadă cine e autorul. Cu tot acest hedonism, Demirgian nutrea un fond de misticism sau mai degrabă de superstiție. Începuse a se pasiona de cărți teozofice și nebulos metapsihice, de operele doctorului Rudolf Steiner, de tot ce avea referință la Gotamo Buddho. Propriuzis, Demirgian nu înțelegea nimic, însă duminica, după o săptămână de tocmeli și contabilitate, astfel de lecturi îi dădeau o senzație spirituală de șoc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fost verișoara mea primară cu două generații Înainte. Când am cunoscut-o eu, era o femeie pitorească, mai În vârstă. Sourmelina, cu scrumul ei de țigară gata să cadă. Sourmelina, cu apa de baie indigo. Sourmelina, cu dejunurile de la Societatea Teozofică. Purta mănuși de satin până la cot și creștea o dinastie lungă de câini Dachshund Împuțiți și cu ochii injectați. Avea răspândite prin casă scăunele mici, care permiteau creaturilor cu picioare scurte accesul pe canapele și șezlonguri. Însă În 1922 Sourmelina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu bufetul ca să observe ceva. Tessie era prea ocupată cu Capitolul Unsprezece ca să remarce. Sourmelina ar fi putut observa ceva, dar În anii aceia nu-și făcea deloc apariția pe la noi pe-acasă. În 1953, la o Întrunire a Societății Teozofice, mătușa Lina cunoscuse o femeie pe nume Evelyn Watson. Doamna Watson fusese atrasă de Societatea Teozofică În speranța că Își va contacta soțul decedat, dar curând și-a pierdut interesul pentru comunicarea cu lumea spiritelor, preferând să facă schimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fi putut observa ceva, dar În anii aceia nu-și făcea deloc apariția pe la noi pe-acasă. În 1953, la o Întrunire a Societății Teozofice, mătușa Lina cunoscuse o femeie pe nume Evelyn Watson. Doamna Watson fusese atrasă de Societatea Teozofică În speranța că Își va contacta soțul decedat, dar curând și-a pierdut interesul pentru comunicarea cu lumea spiritelor, preferând să facă schimb de șoapte cu trupul Sourmelinei. Cu o viteză năucitoare, mătușa Lina renunțase la slujba ei de la florărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]