34 matches
-
catalizatori (catalizatori uzați, catalizatori lichizi sau alți catalizatori) din lista A: Scandiu Titan Vanadiu Crom Mangan Fier Cobalt Nichel Cupru Zinc Ytriu Zirconiu Niobiu Molibden Hafniu Tantal Tungsten Reniu - Lantanide (metale rare pământoase): Lantan Ceriu Praseodim Neodim Samariu Europiu Gadoliniu Terbiu Disprosiu Holmiu Erbiu Tuliu Yterbiu Lutețiu B1130 Catalizatori uzați curățați care conțin metale prețioase B1140 Reziduuri cu conținut de metale prețioase în formă solidă care conțin urme de cianuri anorganice B1150 Deșeuri de metale prețioase și de aliaje (aur, argint
jrc5454as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90624_a_91411]
-
rare, anume Johan Gadolin. Astfel, grupul care a descoperit Berkeliu a declarat: <nowiki>"</nowiki>Este sugerat ca elementul 97 să primească numele de berkeliu (și simbolul Bk) după orașul Berkeley într-o manieră similară cu cea utilizată la denumirea elementului terbiu , a cărui nume a derivat de la orașul Ytterby, din Suedia, unde au fost găsite minereuri de ale acestuia.<nowiki>"</nowiki>." Această tradiție s-a sfârșit cu berkeliul, astfel, denumirea următorului element, californiu, nu a avut nicio legătură cu analogul (disprosiul
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
un izotop ca Bk, a fost fără succes la aceea vreme. Berkeliul este un metal actinid, sintetic și radioactiv, de culoare albă-argintie. În Tabelul periodic al elementelor, acesta este localizat la dreapta de elementul curiu, la stânga de californiu și sub terbiu, elementul cu care berkeliul împărtășește multe similarități în proprietățile chimice și fizice. Densitatea sa, de 14.78 g/cm, este mai mare decât ce a curiului (13.52 g/cm) și mai mică decât cea a californiului (15.1 g
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
sau doi. Existența sărurilor de berkeliu cu valența doi este nesigură, dar câțiva dintre aceștia pot apărea în amestecuri în topitură de clorură de lantan sau clorură de stronțiu. Un comportament similar este observat și la lantanidul analog berkeliului, anume terbiul. Soluțiile apoase a ionilor de Bk au culoarea verde combinate cu acizii, iar culoarea ionilor Bk este galbenă în acid clorhidric și portocalie în acid sulfuric. Berkeliul nu reacționează rapid cu oxigenul la temperatura camerei, acest lucru datorându-se, probabil
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
de amoniu, într-un acid slab (cu pH în jur de 3,5), utilizându-se schimbul de ioni la temperaturi ridicate. Comportamentul separației cromatografice a berkeliului era necunoscută atunci, dar acesta a fost anticipat , luându-se ca reper prin analogie terbiul (vezi curbele eluțiilor din imagine). Primele rezultate au fost complet dezamăgitoare, deoarece savanții nu au putut găsi nicio urmă de emisii alfa în produsul eluției. Doar cercetările făcute asupra caracteristicilor razelor X și a semnalelor conversiei interne s-a pledat
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
că descoperirea unui pământ era similară cu descoperirea unui nou element, care în acest caz ar fi fost "ytriul". În 1843, Carl Gustaf Mosander a observat că mostrele de ytria conțineau 3 oxizi: oxid de ytriu alb (ytria), oxid de terbiu galben (acesta a fost numit, greșit, „erbia” la acel moment) și oxid de erbiu roz (numit „terbia” atunci). Un al patrulea oxid, oxidul de yterbiu, a fost izolat în 1878 de Jean Charles Galissard de Marignac. Noi elemente vor fi
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
Un al patrulea oxid, oxidul de yterbiu, a fost izolat în 1878 de Jean Charles Galissard de Marignac. Noi elemente vor fi izolate din fiecare din acești oxizi, având la bază numele satului Ytterby, unde au fost identificați (vezi yterbiu, terbiu și erbiu). În deceniile următoare, 7 noi metale au fost descoperite în „ytria lui Gadolin”. Ytriul a fost izolat pentru prima dată în 1828 când Friedrich Wöhler a încălzit clorură de ytriu (III) anhidră cu potasiu: Până la începutul anilor 1920
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
fizice erau puse într-un grafic împreună cu numărul atomic, atunci ar avea numărul atomic de la 64,5 la 67,5, clasându-l între lantanidele gadoliniu și erbiu. De obicei, cade în aceeași gamă pentru ordinea de reacție, asemănându-se cu terbiul și disprosiul la reactivitatea chimică. Ytriul e aproape ca mărime de așa-numitul "grup al ytriului" de ioni de lantanide grele care în soluție se comportă de parcă ar fi fost unul din ei. Deși lantanidele sunt cu un rând mai
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
METALICE CU ELECTRONUL DISTINCTIV ÎNTR-UN ORBITAL (n-2)f 5.4.1 Lantanidele Considerații teoretice Sub numele de lantanide sunt cuprinse elementele chimice: lantanul La, ceriul Ce, praseodimul Pr, neodimul Nd, samariul Sm, promețiul Pm, europiul Eu, gadoliniul Gd, terbiul Tb, disprosiul (dysprosiul) Dy, holmiul Ho, erbiul Er, tuliul (tuliumul) Tm și yterbiul Yb. Aceste elemente chimice se aseamănă foarte mult în ce privește proprietățile fizico-chimice și comportarea generală, atât în stare elementară, cât și sub formă de compuși. Această asemănare se
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]