77 matches
-
ne aflam noi "cei trei crai de la istorie", au poposit, pentru ședința anunțată, rectorul împreună cu noua colegă. Era o femeiușcă de vreo 45-48 de ani, de statură mijlocie, energică, vioaie, țanțoșă, plină de sine, îmbrăcată într-un costum bleumarin, de tergal, avea un coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva, statura. Era bine clădită, dolofană chiar, cu obraji plini, rotunzi, grași, cărnoși, o față curată, bogat pudrată, ochi căprui, mari, jucăuși, deschiși, zâmbitori, prietenoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
m-a poftit în încăperea din dreapta, însoțindu-mă cu o tavă cu trei cafele. Am intrat într-o încăpere largă, spațioasă, elegantă, cu o mochetă vișinie. La biroul din mijlocul încăperii ședea Panaiotache, "omul negru", îmbrăcat într-un costum de tergal, de culoarea vișinei putrede, cu o cămașă albă ca spuma laptelui și o cravată cu nodul mic, cu niște dungulițe subțiri, aurii, pe un fond alb. În fața biroului, pe scaunul din stânga se afla rectorul meu, Vasile Ploeșteanu. În partea dinspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un tânăr scurt, negricios, cu gropițe în obraz, cu ochi căprui și mari, sclipind de inteligență, cu un păr des și negru ca tăciunele, cu sprâncenele stufoase și groase, cu fruntea înaltă și ușor bombată. Purta un costum gri de tergal. În mâna stângă ducea un geamantan de carton și un balonseider de pânză albă. Întreaga sa înfățișare exprima tinerețe, dârzenie, încredere, siguranță, curaj dar, în același timp, și modestie, prudență, spirit introvertit, cumpătare. Nu cunoștea pe nimeni în acest târgușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de doliu la căpătâi. Defunctul, îmbrăcat și el la repezeală și după posibilități (cu o bluză hawaiană din fibră lucioasă de poliester, pantaloni albaștri din tergal și teniși albi, cauciucați), afișase un aer indiferent, necooperant, probabil ca o reacție strict personală la situația aceea peremptorie, minimalistă, absolut intolerabilă, de a se fi pomenit, vrând-nevrând și fără ciorapi, în centrul atenției. Lângă unul dintre pereți, stăteau rezimate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unei republici bana niere Primul cadru din acest film e următorul (filmat de mînă, probabil cel mai lung din istoria cinematografiei, durează 6 mi nute). Locotenentul ăsta major de aviație, căruia abia Îi Încap pulpele grăsane În pantalonii albaștri de tergal, stă pe un scaun, proptit cu bărbia Într-o bîtă de baseball artizanală pe care e scrijelit Democrație originală, se uită la clipul lui Roxette, Joy Ride, și face comentarii grețoase despre o posibilă Întîlnire cu anatomia cîntăreței. Toată scena
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-mi mai trebuia și eram dispus să i-l Înapoiez, cu o explicație oarecare - că-l găsisem prea tîrziu etc. Doream, În plus, să aflu cum intrase În posesia Memoriilor și dacă erau sau nu autentice. Purta același costum de tergal cu dungi, peste care Își pusese un pardesiu din doc, era Încălțat cu adidași, iar pe cap avea o pălărie de vară. Nu exagerez deloc dacă afirm că, În momentul cînd am privit prin vizor și l-am văzut, aproape
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
când o pot face pe spinarea calului, apoi În căruță - până aici mai treacă-meargă -, iar acum În automobil? Ce să port pe umeri o blană ori o pânză - iarăși treacă-meargă până aici - lăsate chiar ca moștenire, când pot fabrica vâscoză, tergal, melană, atât de multă Încât să-mi schimb veșmintele după sezon și chiar momentul zilei, obedient modei? Iar de când n’am mai Înfulecat ce găsesc și cum găsesc, inventând bucătăria, am ajuns pas cu pas să mănânc maioneză fără ou
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
costumul de catifea neagră pe care și-l făcuse „să fie pentru înmormîntare”. Nu poate rămîne într-însul. „Totul trebuie să fie nou, ca la botez și la nuntă”, insistă Gința. Peste noapte i s-a făcut alt costum, din tergal. Mereu slabă, uscățivă, mama a fost totuși o femeie rezistentă. N-a zăcut nici măcar o singură zi. Nu-i plăcea să bolească. Era grăbită ca o vîntoasă ori ca o flacără într un lan. Nu o dată se mira cum pot
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de a avea rude în străinătate și de a beneficia de acest ajutor autorizat, trimis oficial prin poșta de la Paris, unde unele persoane se specializaseră în alegerea lucrurilor ușor de vândut în România, cum ar fi: faimoasele fuste plisate din tergal, cei trei metri de stofă pentru un costum bărbătesc, lame de ras și alte articole pe care le vindeam la talcioc. Averea lui Vlad conținea mai ales o motocicletă ușoară, cea cu care făcuserăm ultimul concediu la mare. Motocicleta, care
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Ia fii atentă! "Un fost director de firmă, director și pe timpu' lu' Ceaușescu, baros' de baros', nenicuță, vine la taică-miu c-un ulcer operabil. Da' știi cum arăta? Ziceai că-i amărâtu-amărâților, cu un costum vechi, de tergal pătat, niște pantofi scâlciați și o cămașă peticită, vai de capu' lui. Moșorogu' își regizase, fată, toată sărăcia aia pe care o afișa. Da' taică-miu îl recunoaște. Și nu-l slăbește din domnu' director în sus, domnu' director în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vis cum o îmbracă. Și te simți trădat de muzica purtată în altă parte, aidoma femeii ce zâmbește rivalului tău. 2. Muzica savantă și-a croit opusurile din varii stofe și pânzeturi, care de care mai surfilate și mai apretate: tergalul pentru Evul Mediu, gabardina pentru Renaștere, brocartul pentru Baroc, mătasea și satinul pentru Clasicism, catifeaua pentru Romantism, melana și celelalte țesături sintetice pentru Modernism. 3. Muzica de tergal a Evului Mediu a avut întotdeauna o ținută austeră, refuzând cutele, faldurile
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
varii stofe și pânzeturi, care de care mai surfilate și mai apretate: tergalul pentru Evul Mediu, gabardina pentru Renaștere, brocartul pentru Baroc, mătasea și satinul pentru Clasicism, catifeaua pentru Romantism, melana și celelalte țesături sintetice pentru Modernism. 3. Muzica de tergal a Evului Mediu a avut întotdeauna o ținută austeră, refuzând cutele, faldurile, broderiile, într-un cuvânt, ornamentica de orice sorginte ar fi fost ea. Mai mult, se purta ca o robă ce visa fastuos, dar care trăia fastidios. 4. Muzica
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
o așa-zisă cravată, mult prea subțire, semănând izbitor cu o sfoară mai acătării. Și când te gândești că după asemenea specimene suspinau fetele! Spun asta pentru că la începutul anilor '60 situația avea să se schimbe mult în bine: apăruse tergalul, întâi străin, apoi românesc. Știu asta de la sursă, pentru că tatăl bunului meu prieten Edy, domnul Nietz, vecinul nostru neamț de pe strada Victor Manu și inginer textilist cu mare experiență, s-a numărat printre promotorii obținerii tergalului românesc și ne-a
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
mult în bine: apăruse tergalul, întâi străin, apoi românesc. Știu asta de la sursă, pentru că tatăl bunului meu prieten Edy, domnul Nietz, vecinul nostru neamț de pe strada Victor Manu și inginer textilist cu mare experiență, s-a numărat printre promotorii obținerii tergalului românesc și ne-a dăruit, mamei, Profului și mie, câteva cupoane din primele produse de acest fel realizate în țară. Erau de bună calitate. Din ele mi-a lucrat și mie croitorul două perechi minunate de pantaloni pe care apoi
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
de pe tavan , stridente față de discursurile stereotipe, întrerupte de aplauze la fiecare citat din cuvîntarea Tovarășului. Sala era plină de femei între două vîrste, cu părul tapat și lipit de fixativul Farmec, cu rotunjimile scoase în evidență de fustele plisate de tergal, cu picioarele presate în pantofii cu vîrf Louis Quinze, și de bărbați trupeși, cu ceafa îngroșată și fălcile lățite peste gulerul țeapăn, întins de balene, al cămășii. Toți păreau că-și țin fără efort ochii goi pironiți pe masa, învelită
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
nu poate decît să facă cinste unui apărător al bunului-gust și decenței publice (în variantă ceaușistă): “Astăzi nu mai vezi țărani cu aspect neplăcut, în ițari, în opinci, cu cojoace... Astăzi țăranul umblă cu cravată, cu pantofi, cu pantaloni de tergal; că de multe ori nici nu poți să deosebești un țăran de un funcționar.” (p. 28) După confiscarea proprietății private, după dislocarea socială, geografică și identitară, după trierea și purificarea “elementelor indezirabile” (arestate sau omorîte de comuniști), se trece la
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
pe domnul distins, la costum negru și cravată, îndreptîndu-se în pas sportiv spre gară, cu o valiză în mînă și cu fața acoperită de un strat gros de cremă albă; sau pe țiganca bătrînă, cu basma și fustă scurtă, de tergal, cîntînd la acordeon, la intrarea în Palatul Papilor, "Barca pe valuri", și lansînd, la fiecare monedă care cădea lîngă ea, cîte un gutural "Săru'mîna!"... Apropo de țiganca noastră, se pare că vara lui 2002 a fost momentul de vîrf
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
nu ar fi fost întors spre pământ. Și gâtul, și brațele lui Monsieur Monsu deveniseră străvezii, acoperite c-un fel de solzi de cleștar. Un monstru fascinant rotea acum în fața noastră gârbaciul din piele de hipopotam. Melanie, înfășurată în fantasticele tergaluri și fluturîndu-și măreața perucă din pene de struț, vopsită-n culoarea morcovului, ieși în față cu punga de hârtie în brațe. O răsturnă pe podea și începu să asambleze, cu dexteritatea stângace a unui copil, bizara mașinărie în care se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o zonă În curs de sistematizare. Mai pe românește, vei fi demolat. De-abia ai cumpărat casa. Plimbi copilul În cărucior pe Căderea Bastiliei și te Întorci pe Ana Ipătescu. Din loc În loc, băieții de pe traseu, În costumele lor de tergal mototolite, strâmte, ca niște jaloane. Privesc fix, nu văd nimic, nu aud nimic. Copilul tău doarme. Un milițian te oprește. Să mergi mai pe lângă zid, nu la marginea trotuarului. Mașina lui Ceaușescu trece fâșâind spre casă, În mașină labradorul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
di- și policarboxilici aromatici: Acizii ftalici Acidul izoftalic, acid benzen-mdicarboxilic Se Întrebuințează În industria de lacuri și vopsele. Acidul tereftalic, acid benzen-pdicarboxilici Acidul tereftalic este utilizat În industria chimică la fabricarea fibrei sintetice poliesterice cunoscută sub numele de terilen (Anglia), tergal (Franța), teron (România), care este un excelent Înlocuitor al lânei. 3. Importanța practică a acizilor nesaturați: a. Acidul acrilic Esterii acidului acrilic se polimerizează ca și celelalte combinații vinilice. Din această cauză ei au o largă aplicație ca monomeri ai
Caleidoscop by Elena Cornea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93352]
-
ordine istorică, a neoprotestanților de rit american. Și cum zic, soacra mi-a povestit, cu toleranța înrădăcinată și fără fixațiile antiuniatiste ale ierarhilor ortodocși care-i păstoresc credința, despre preotul greco-catolic venit în anii nouăzeci din Maramureș cu "pantaloni de tergal și adidași", citez din memorie. De la acea înfățișare sărmană urmașul lui Inochentie Micu-Klein a ajuns în câțiva ani un ditamai viceprimar PSD cu peste cincizeci de hectare dobândite multiconfesional de la tot felul de moși și babe de-avalma. Se povestește că
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
scăunelul de lângă perete, îi privea pe toți, pe rând, curioasă, speriată, părea că nu este în apele ei. Nu vorbi aproape deloc, își pleca foarte des pleoapele, se închidea în tăcerea ei vinovată. Era îmbrăcată cu o fustă plisată din tergal, avea cizme noi, maronii, la gât îi atârna un lănțișor de aur cu cruciuliță. La masă, așa cum erau așezate una în fața alteia, Carmina își privi concentrată sora, o privi până în fundul ochilor de parcă se aștepta să găsească acolo dezlegarea. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cât sânt de murdar pe mâini, după demontarea tavanului plin de funingine și vaselină, așa că intenția de a-mi scutura costumașul deja pătat de vin roșu pe guler i-a fost fatală. Costumului, nu colegului puturos. Dungi negre-cenușii au violat tergalul fin. Oricum era compromis, așa că, în momentul în care viitorul meu prieten de celulă mi-a întins un codru de pâine uscată, mi-am șters vârtos mâinile pe pantaloni ca să fie și ei compromiși. În timp ce savuram gustul extraordinar al coltucului
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Unii mai devreme, alții mai târziu. — Câtă dreptate aveți. Din ce material să fie? revine directorul la oile lui, arătându-i un costum negru. De lână? — E prea călduros, o să fie și așa destul de cald înăuntru. Atunci ceva ușor, din tergal? — Nu, arde prea repede. Nu trebuie folosit fierul de călcat. Ce ziceți ce croială modernă are? îi arată el un costum de firmă. Pare de pe altă lume. — De așa ceva am nevoie. Unde pot să-l încerc? — Vă conduc la cabină
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o mănușă neagră, de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor. Pe cealaltă pagină e o femeie cu părul blond, superb. Femeia are mâinile Înlănțuite de gâtul unui individ Îmbrăcat În costum de tergal alb, cu dungi verticale. Același costum pe care l-am văzut la Șchiopu Iulian, un personaj memorabil din vremea copilăriei. Băieții Îl porecleau “Mutulică” și-l luau deseori peste picior. Asta poate și din pricina bâlbâielii care-l asedia mereu când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]