174 matches
-
niște mere într-un sac,/ purtat mereu de ici-colo” (Autobuzul spre provincie)." (Theodor Codreanu). "Eugen Cioclea, care s-a declarat „cel mai trist poet din Europa” și pe care îl cunoaștem și ca poet al confesiunii sincere, dure, sentențioase, chiar teribiliste, „goliardice”, [...], iese din cochilia tristeții lui existențiale în strada unde se solidarizează cu mișcările ce vor să instaureze adevărul." (Mihai Cimpoi).
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
lungul timpului se numără și titlurile: Stilul lui McQueen, expus încă de la începuturile carierei sale, i-a atras, pe bună - dreptate, denumirea de “copilul teribil” al modei britanice, dar și pe aceea de “huligan” al acestei mode, date fiind tacticile teribiliste și chiar controversate folosite de către designer pentru colecțiile sale și pentru show-urile de modă puse în scenă. De la un an la altul, McQueen nu a încetat să șocheze lumea modei, impunând adevărate tendințe în scurt timp (craniile folosite în
Alexander McQueen () [Corola-website/Science/322072_a_323401]
-
aceștia și au vrut să se îndrepte spre casă. Dar,de-abia au ieșit pe ușa barului când au fost striviți de un Audi A6 scăpat de sub control. Din relatările martorilor, se pare că bolidul gonea cu viteză amețitoare, șoferul teribilist dorind să testeze “cât poate mașina să prindă”. Tragedia tinerilor a stârnit durere și revoltă atât familiilor, cât și prietenilor sau necunoscuților.Sute de mesaje de condoleanță au apărut pe contul de facebook al celor doi." Nu te vom uita
Doi tineri spulberaţi de un bolid scăpat de sub control by Brinzica Ioana () [Corola-journal/Journalistic/82287_a_83612]
-
Dialogurile lui C. sunt „debutonante”, spontane, au haz și apără, în genere, cauze juste. Sunt greu de acceptat toate judecățile sale (despre Nichita Stănescu și, în genere, despre poezia nouă), dar trebuie recunoscut că adversitatea sa față de „giumbușlucurile ludice sau teribiliste” este uneori întemeiată. Analiza unei cărți a lui Ion Bănuță (cu un limbaj silnic, artificial) rămâne un model de rigoare și vigilență critică. Observații fine se află și în paginile despre V. Voiculescu (o emoționantă evocare), I. L. Caragiale, Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
pentru ca, la un moment dat, comentatorul să submineze habitudinile și să propună o rețea de idei ce nu mai are nimic de-a face cu locurile comune. Asocierile, întemeiate frecvent pe antifrază și paradox, intră într-un joc riscat, cutezător, teribilist chiar. Țintele sunt absurditatea actului critic, refuzul poeziei, tragedia limbajului, scientismul poetic și multe altele. Semnalabil și în alte lucrări, comparativismul va monopoliza în Călătoriile epocii romantice (1972) structurarea materiei și perspectiva comentariului. Tendința autorului de a inventaria exhaustiv subiectul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
ora 21.00, din cauza bandelor de adolescenți care găseau că este foarte cool să se îmbete ca animalele, direct în stradă, cu berea cumpărată de la aceste mici magazine non-stop. Elvețienii respectă regula fără excepție, nu fac nicio diferență între puștanii teribiliști și muncitorii însetați sau familiile care se uită la televizor. Într-o seară de vară, am intrat în magazinul său plin de praf, cu bocancii murdari, obosit după o zi în care am spart betoane cu barosul. Muncisem la negru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fel de alte bunuri trebuitoare decât din Dorohoi. Tutunul îl aducea Miluță Pavel, un coleg cu un an mai mare, de la prăvălia din satul Ghilia, contra unui comision exprimat într-un număr de țigări. Când era învoire generală, cei mai teribiliști dintre noi intrau și într-o crâșmă murdară și puturoasă, în care, la mese șubrede și slinoase, beam niște vin oțetit și îndoit cu apă care ne provoca dureri de cap, tratabile doar cu miraculosul purgativ al madamei Georgescu. Întotdeauna
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
trimițând la umanitarismul lui François Coppée. Roman autobiografic, Dinu Milian deapănă amintiri legate de familie, școală, universitate. În carte intră, ori brut ori tendențios, fapte, evenimente, figuri ale unor oameni din urbea natală. Ambianța socială e menită să motiveze comportamentul teribilist, nonconformist al eroului și aderarea lui la socialism. Prezent și în Dinu Milian (îndeosebi în partea secundă a romanului, O viață, publicată în 1914), caracterul de însemnare dispusă cronologic este propriu celor două volume intitulate Letopisiți (1908), unde e inclusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
1945, C. revine în presă abia în 1957, ca redactor la săptămânalul „Glasul patriei”, apoi cu colaborări sporadice la câteva reviste literare. În publicistica sa, apărută cu precădere în periodicele la care a lucrat și mai rar în altele, C., teribilist, cu gură și moravuri slobode, dar cu talent verbal, atacă în special subiecte politice, de pe poziții tot mai accentuat naționaliste, aliniindu-se cu naturalețe tonului agresiv, inflamat ce caracteriza ziarele respective. Temperamental și batjocoritor, scăldat de o umoare cam rea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
Cronicile în care el se avântă se sprijină pe „relecturări” cu sondaje în adâncime ale unor capodopere din dramaturgia universală, Cehov și Caragiale exercitând asupra-i un magnetism aparte (Sub semnul teatrului, 1980, Caiete de regie, 1985). Cu un aer teribilist pe alocuri, se războiește cu prejudecățile, caută să evite căile bătătorite, etalând, când i se ivește prilejul, unghiuri noi de vedere. „Iluminările” sale ca analist sunt o sursă de sugestii pentru punerile în scenă pe care le plănuiește. Reprimându-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
de cartier, spre profunzime și gravitate. De aceea, după opinia mea, Moldova (și chiar Ardealul) n-a produs un veritabil curent postmodernist decât cu excepții care țin de epigonism (un Liviu Antonesei, în "filosoficărie", un Mihail Gălățanu, în pornolirică, imitator teribilist al mai "bătrânului" Emil Brumaru, poet de o altă factură decât cea strict postmodernistă, un soi de echivalent liric al jocurilor de limbaj cărturăresco-filosofic ale lui Luca Pițu). Avându-l ca model pe Bacovia, moldovenii nici nu puteau ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
74-76; Emil Mladin, Bad boy, RL, 1994, 43; Cornel Regman, Traian T.Coșovei, „Bătrânețile unui băiat cuminte”, JL, 1994, 43-48; Cristina Necula, Tăcerea transcendentală și singurătatea, CC, 1994, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 122-126; Alex. Ștefănescu, Traian T. Coșovei ca fost teribilist, RL, 1995, 6; Dan Stanca, Poezie fără frontiere, VR, 1995, 3-4; Dicț. scriit. rom., I, 686-687; Alex. Ștefănescu, Exuberanța de altădată, RL, 1996, 50; Gheorghe Grigurcu, Ambiguitatea poeziei optzeciste, RL, 1997, 30; Regman, Dinspre Cercul Literar, 174-177; Nichita Danilov, Săptămâna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
lovească sau cine știe ... M-am ales cu strigăte insultătoare în spate iar când m-am întors la ei au fugit ca jigodiile. Care-i problema ?! Din prostie sau retardare mintală unii tineri își riscă libertatea sau viitorul pentru gesturi teribiliste sau inconștiente, nu neapărat generate de alcool. Din păcate strada a ajuns loc de exprimare "liberă" a unor zurbagii, a unor tineri alcoolici, "tabagici" dar mai ales cu abateri comportamentale în numele libertății pe care nu și-o pot lua acasă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
aspirații spre simplitate, continuă în Mai mult pasăre decât înger. Totuși poeta nu renunță la imaginile elaborate, nici la bucolicul artificial, în care „Ierburile pe dealuri devin lapte/ În vocile suave ca niște îngeri albi”, sau la „confuziile” suprarealiste. Accentele teribiliste nu dispar nici ele cu totul, fiind învederate în declarații tranșante, care pot scandaliza dacă sunt luate în serios - „Nu dau o frunză de ștevie pe toate filosofiile” -, dar cumpănite, echilibrate de o aserțiune precum „Iubesc mai mult viața decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
vărsare”. Armurile timpului, un astfel de inventar de contrarietăți ale sufletului poetic împiedicat în magma vieții prozaice, e continuat de o serie de prozopoeme confesive, cu titluri umoristic savante (Despre glorie, Despre aiuriți), în care se revine la accente retorice teribiliste, compensate însă de un umor complice cu un cititor-copil, căruia par să i se adreseze unele texte (Hoții au furat zăpada). Versul e vag înrudit cu naivitățile argheziene, însă nu are și stângăcia regizată a acelora. Existența poetului mărturisește un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
Nu mă îndoaie vântul, nu mă pleacă viața”, „Simt în adânc puterea năzdrăvană” sunt versuri care arată o schimbare a viziunii. Chiar atitudinea față de țărani se schimbă: „Altădată îi iubeam [...]/ Acum însă mi-e silă de ei”. Această ultimă considerație teribilistă este totuși trecătoare, poetul rămânând foarte legat de Oltenia copilăriei sale. O legătură pe care o „rostește” în întreaga sa creație poetică, tradiționalismul lui C. având tocmai această notă regională, care devine foarte pronunțată în ultimele volume, două dintre ele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
registru opus, șocant, apare și erosul. Femeia, având „hoitul important”, îi ciocănește în dreptul inimii „cu degete de zaraf” sau, în ipostază castă, e coborâtă - cu un cinism pervers, sadic - în registrul trivial, culinar și agrest. Există, desigur, o anumită poză teribilistă în toate acestea. La baza gesturilor și retoricii antiretorice a frondei poetului se află o stare de spirit mai profundă, mai gravă. Mai întâi, poza teribilismului stă pe o ambivalență, care îi va întovărăși mai toate ipostazele insurgențelor: demascare, dezvăluire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
poet mereu la modă: Geo Dumitrescu, RL, 2000, 22; Constantin M. Popa, Clasicul optzecist, R, 2000, 10; Dicț. esențial, 270-272; Manolescu, Lista, I, 49-53; Popa, Ist. lit., II, 347-354; Mircea Iorgulescu, Poetul sub trei dictaturi, „22”, 2002, 656; Marius Chivu, Teribilist, contestatar, sentimental?, RL, 2003, 17. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
cult, teribil, seducătorul provoacă drame și tragedii. Sfârșitul e paradoxal: eroul, om plin de calități, este „judecat” și ucis de un ins decăzut, inferior, purtător de cuvânt al opiniei publice. E la P. un amestec de inteligență și atitudine naivă, teribilistă, accentuată de recursul la senzațional, la personaje exemplare (mai cu seamă în cazul femeilor), înconjurate de stârpituri sau de caricaturi, iar la nivelul textului, prin inserări de scurte comentarii șmecherești, uneori numai de dragul de a le face. Poate gustul pervertit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
într-o manieră ușoară, glumeață, aspecte ale vieții citadine, mondene. Scrierile adunate în volumul Drumuri albastre (1937) alcătuiesc o evocare nostalgică a începuturilor aviației militare românești, într-o atmosferă ușor exaltată. Dar nonșalanța ostentativă a aviatorilor, bravada, distanța dintre gestul teribilist și efectul rizibil, reacțiile spectaculos ilare ale camarazilor plasează totul în zona umorului. Câteva schițe mai „terestre”, în care apar stereotipii și obtuzități militare, îl apropie de ironistul Gh. Brăescu. În Țambalul lui Chiran (1949) și în Pilot fără noroc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
se poate face cu N2 sau cu N1, în funcție de ponderea semantică sau interpretarea nominalelor. Pentru că N1 își păstrează parțial proprietățile sale lexicale, nefiind un termen pur funcțional, el poate atrage acordul: (140) a. Genul ăsta de "confesiuni" e pentru puștanii teribiliști. (makavelis.com) b. Genul ăsta de situații nu e unic, dar nu are nici precedente șocante, pe baza cărora să se construiască tirajul "Libertății". (bungust.com) (141) a. Genul ăsta de gafe în istorie au cam schimbat cursul. (Ș. Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
înlocui cu o carte, un amant al absolutului, al suprafirescului, al demiurgiei gândului și cuvântului, asemeni lui Nietzsche sau hipergenialului personaj Leverkuhn, să zicem. Deocamdată se rezumă la bestiarul grupurilor de fete și băieți, la descrierea furtunilor hormonale și puțoismelor teribiliste (coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte) la portretizarea lor în aqua forte, inclusiv olfactiv sau vestimentar, ceea ce nu exclude tușele mai blânde, aproape tandre, când vine vorba de colțuri de natură paradisiace (vale de flori, Valea Uitării, ce-l
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
apară brusc, atitudinea lor devenind mai fermă pe măsură ce trece timpul. Nu trebuie, e drept, să absolutizăm existența unei atitudini protestatare, să o punem în legătură cu orice articol, cu orice text ce vede lumina tiparului în Albatros. Chiar și atunci când apar accente teribiliste este de analizat dacă protestul este unul antifascist sau doar unul de factura celui avangardist menit să-l șocheze pe burghez așa cum remarca Lucian Valea 99. De fapt, credem că ar fi mai interesat de urmărit ce fel de literatură
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
adresat în primul rând colaboratorilor revistei. Tematica aceasta socială pare a fi mult mai interesantă în ochii celor de la Cadran decât stilul "cursiv și îngrijit", așa cum sugera și titlul, articolul e o invitație care împrumută, pe final, ceva din caracterul teribilist al articolelor de avangardă care invitau scriitorul să se orienteze spre temele de actualitate și poetul să învețe să coboare din turnul său de fildeș chiar cu riscul de a renunța la poezie și a se dedica prozei: Am încercat
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Publică proză în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” și sporadic în „Tribuna” și „Steaua”. După 1989 devine și redactor la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Prima carte a lui N., romanul Spărgătorii de vitrine, apărut în 1984, este o radiografie ușor teribilistă a vieții tineretului vremii, cu personaje afișând o atitudine neconformistă, totuși fără accente de protest social sau politic. Este o scriere alertă, nervoasă, cu un dialog viu, colorat. Cel de-al doilea roman, Gigantica (1988), se axează pe o evocare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288436_a_289765]