40 matches
-
postumă a poetului este ca, pe lângă exercițiul de nostalgie oferit tuturor celor care l-au cunoscut și apreciat, să ofere revelația întinderii lumii poeziei lui Ion Chichere. Poezia a fost dimensiunea cea mai importantă a existenței acestui personaj boem și teribilist. Nimic din ce ținea de arta versurilor nu îi era străin. De la haiku-uri la poemele ample cu rezonanțe epice, de la sonurile romantice și simboliste la intertextualitatea, aluziile livrești și ironia specifice liricii postmoderne, de la dulceața versului popular la ciudatele
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
ironic și depreciativ al cuvîntului diplomă este patalama: "Un incompetent care vine și se plînge pe la instituții că are patalama, dar nu găsește slujbă" (EZ 2522, 2000); categoria exclusiv negativă e o tagmă: "un simplu act de bravură din partea vreunui teribilist proaspăt intrat în tagma "secretoșilor" finanțați de la Buget" (Cotidianul 27.04.2002); muzica adevărată e dublată ironic de muzichie ("Muzică & muzichie", LA&I 10, 2004), iar politica de politichie ("Biserica vrea politichie", EZ 1763, 1998). Administrația are diriguitori ("Diriguitorii macroeconomiei
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
a le face aplicabile, acționând inițial că o echipă unită și despărtindu-se apoi, fără a trădă însă spiritul junimist, părăsind sau nu literatura în favoarea politicii ori, pur și simplu, în favoarea unei vieți burgheze lipsite de griji, evoluând de la statutul unor teribiliști la acela al unor persoane publice importante, cărora li se fac la moarte funeralii naționale. Melodia nostalgica a unui nerostit "Ubi sunt qui ante nos?" acompaniază întreaga istorisire. Într-un film al lui Ingmar Bergman, Fragii sălbatici, există o secvență
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
său este o ficțiune științifică, mai exact, genetică, iar subiectul nu este deloc la mâna oricui. Voi rezuma în câteva fraze povestea pentru a înțelege despre ce e vorba în carte. Robert Martin este un tânăr american al zilelor noastre, teribilist și libertin într-o oarecare măsură, aflat la vârsta adolescenței când echilibrul psihic și emoțional este fragil și care are o mare obsesie: moartea și absurditatea ei. Nu mă puteam consola în nici un caz cu statutul de viețuitoare neputincioasă și
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
Dan Lungu reușește să unifice perspectivele. În schimb, intrigile rămân palide, tensiunile narative sunt fie false, fie poticnite. Personajele, chiar dacă nu au substanțialitate, câștigă mult din punct de vedere poetic. Cititorul prinde numaidecât trama ademenitoare: oare n-am cunoscut adolescenți teribiliști ajunși niște maturi triști și încrâncenați? Niște alcoolici? Firește. Dar când maturitatea este refuzată cu înverșunare? Victor, bolnavul captiv în starea de tinerețe ireversibilă, suferă și pentru că nu o poate menține printr-un urmaș. Singurătatea în maturitate amplifică o alta
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
mai dă din pleată la televizor pe ritmuri de heavy-metal" (AC 24, 2004, 10); ,se știe că pleata e mândria oricărui rocker" (fanclub.ro); ,cockerii, ca și rockerii, se bat pentru pleata lor" (vlg.sisnet.ro); ,e plin de liceeni teribiliști, cu cercei și pleată" (alexbrie.net). O expresie ironică e cu pleata-n vînt: Don Juan cu pleata-n vânt" (cuvlibdeva, 2001); ,intelectualii noștri cu pleata'n vânt" (planetamoldova.net). Asemănătoare este preferința familiar-argotică pentru singularul ochi, chiar atunci cînd
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
poet și prozator, urmat de Darie Ducan, tânărul care mă uimește de fiecare dată prin contradicțiile extraordinare din personalitatea pe care încă și-o construiește, dar nu a găsit toate elementele, de aceea pare uneori arogant, dar nu este decât teribilist, este simpatic și inteligent. Talentat dar tare grăbit. Mai are timp să se așeze! O frumoasă surpriză, si la propriu și la figurat, a fost nepoata poetului, cântăreața și profesoara Viorela Filip, care cu un șarm de zile mari, a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ce ne caracterizează actualmente, ne-o atribuim doar nouă, oamenilor. Ne lamentăm în stânga și în dreapta de diversele nedreptăți abătute zilnic asupra noastră, dar suntem, de cele mai multe ori, incapabili să observăm suferința din jurul nostru: suferința unui copac mutilat de ieșirile unor teribiliști fără ocupație, suferința unei păduri sufocate de gunoaiele lăsate în urmă de hoardele amatoare de relaxare în inima naturii, printre nori groși de fum, suferința unui câine flămând, bolnav și alungat de ici, acolo pentru simplul motiv că nu aparține
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
spune Derrida ăsta, așa, în câteva cuvinte ? se interesează Jean-Claude într-o doară, aruncând un ochi pe meniu. În criza asta totală de modele de gândire, a devenit foarte la modă subiectivismul poetic în filosofie. Derrida ăsta e un liber-cugetător teribilist, care învârte limbajul și conceptele filoso fice pe degete. Pe scurt, spune că totul e relativ și că nu există absolut. Are dreptate, mormăie Jean-Claude cu nasul în meniu. Îți recomand canar la grătar. Ai încercat vreodată ? Trebuie să încerci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
abia ies de pe băncile școlii se numesc bibani și de regulă, sunt încadrați ca agenți de patrulă. Cât am lucrat în Bucătăria Iadului, se obișnuia să se formeze patrule din agenți foarte experimentați și femei debutante. Uneori nimeream câte un teribilist care pur și simplu ura ca o femeie să-i fie alături. Nu-mi adresa niciun cuvânt toată ziua. Băteam toată ziua străzile în lung și în lat și era vizibil deranjat; mergeam să luăm masa prin vreun fast food
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ia mai dă-l și pe ăsta în puzzlele 'mă-sei! încheiau preocuparea pentru deslușirea misterelor întâmplării. Publicul binevoitor mai fremătă, totuși, încă o dată, la răspândirea conținutului unei noi teze, interesantă, inteligentă și adesea verificată de practică, privind abstinența acelui teribilist Vladimir: Păi, da, l-a cumințit o dragoste mare: una foarte mare! O viperă de olteancă, o muiere care-și rade părul la subsuori și face baie în lapte de măgăriță! Cică i-a făgăduit, fiind pus să jure, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
obișnuit cu ideea că sunt... - ...inevitabil! - Da, bine spus! În definitiv, sunt inevitabil! Au constatat-o și rectorii din Institutul de Teatru care tot Încercau să scape de mine și nu reușeau. În primele mele montări am fost catalogat ca teribilist, ca om care nu are nimic sfânt. Dacă le raportez la montările de azi, Îmi dau seama că eram de o cumințenie revoltătoare. - Cu ce ați debutat? - Cu un spectacol făcut după „Jurnalul unui nebun”, al lui Gogol, montat la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
legănați... Apoi (după ce-și pierdeau suficient din viteză), împlîntîndu- se scurt și dureros (pentru coapse) în hârtoapele de pe sol. Scoțând un sunet leșinat și rușinos, de anvelopă frânată de bicicletă. Îndreptîndu-și spinarea. Și alăturîndu-se, tachinîndu-se, celorlalți... Așa se cărăbăneau teribiliștii aceștia de la Cenaclu. Prin '86-'88, UNIVERSITAS-ul era un cenaclu bun. Funcționa... Prin același Cișmigiu, tâlhărea, din dosul unor bărbi și mustăți fioroase, haiducul Dan-Silviu Boerescu, întorcînd și puricând, de manuscrise mototolite, buzunarele celor ce se întorceau, în zbor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
balustradă. - Te arunci sau nu te arunci? Te arunci sau nu te arunci? N-ai curaj (Magicianul puse mâinile în șolduri). Poate că, dacă ar fi o plasă de protecție, plasa ta de protecție, ai face, de ochii lumii, pe teribilistul. Iepurele cu orgoliul rănit, iată-l cum ne demonstrează că poate sări, la urma urmei, în cap. Fiindcă știe prea bine că nu-și poate uda urechile în apa rece. Dar dacă vom face o scamatorie și plasa mult dorită
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prin Sașa Pană, Geo Bogza și Marcel Iancu, ducea mai departe atmosfera de la ,,unu”, publicația-etalon a avangardismului românesc, și în ,,Observatorul” (1935), cu manifestele Către generația mea de ambele sexe, Meșteșugul de a scrie, Lupta pentru existența spirituală, M. reface teribilist aceleași deziderate: câștigarea unei autonomii absolute a ,,gândului”, dezlegarea lui de actul de prezență (starea civilă, biografia, moravurile autorului) și înlocuirea livrescului (desuet) printr-o spontaneitate adeverită de atracția ,,sexologică” a cuvintelor. În ,,Reporter” (1934-1935), la rubrica „Zigzag”, M. îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]