1,630 matches
-
apar întrebări delicate despre dominație și supunere. Sînt dispute dacă e legitim ca pluralul cuvîntului maori să se formeze cu obișnuitul s, ca în engleză. Înainte se vorbea deschis, fără scrupule despre maoris, azi însă s-a impus varianta fără terminația s, pentru a nu supune prin forța gramaticii cuceritorilor, limba băștinașilor... După recensăminte oficiale populația ar fi formată din 15 % maori și 7% (cu tendința de a crește) imigranți din zona Pacificului și din Asia. Restul populației e formată din
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
ce pluteau la doi metri deasupra imaginarului psihologic și am început să numărăm prizonierii lui Hugo Ball fredonând Gadjama bimberi glassala degetele tale muiate-n foc răsfirau continente ciobite pe umerii unei femei oarecare în timp ce pe pieptul alteia pipăiau zgrunțuroasele terminații ale unei nopțI ratate alte femei așteptau la rând să fie remarcate rememorate reinventate refolosite recalculate resuscitate resemnate restituite recunoscute restaurate ruinate rostogolite racordate la rețeaua de desemantizare a limanului phanopeei șiruri nesfârșite de femei așteptau ceva de la tine așa cum
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
românei. De fapt, trebuie să ținem cont de o preferință românească pentru accentuarea pe silaba penultimă, dar mai ales de modelul oferit de cuvinte asemănătoare: trisilabice - director, inspector, corector - și bisilabice: doctor, chestor, rector, mentor, tutor etc. În aceste cazuri, terminația -tor este preluată prin împrumut; spre deosebire de sufixul de agent -(ă)tor / (i)tor / (u)tor, productiv în română și totdeauna accentuat: căutător, băutor, întrebător, cititor etc. În ciuda componentei semantice similare, modelul formațiilor interne e în acest caz diferit de cel
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
proliferat așadar în Banat, Timișoara fiind, pe rând, Temesvar sau Temeschburg, în funcție de stăpânitorii de moment ai urbei, iar numele comunei Uivar neînsemnând nimic altceva decât... „Orașul nou“. Nu pot fi omise nici influența slavă și sufixul „ova“. Cu funcție genitivală, terminația indică apartenența localității la un conducător, proprietar etc. Avem, astfel, Ciacova sau Darova, numele Lipova, de exemplu, însemnând „orașul/așezarea lui Lipa“. Și probabil că nu sunt mulți cei care știu că vechea denumire a Dudeștilor Vechi, la care s-
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
crunt reprimată de puterea pro-sovietică, disidenții titoiști fiind condamnați la ani grei de închisoare. Clisura Dunării - o notă aparte Un spațiu ciudat această Clisură a Dunării. Un loc în care Zlatița are doar două-trei familii ale căror nume au o terminație specific sârbă, în timp ce rezonanța celorlalte le recomandă drept românești. Cu toate acestea, în sat se vorbește aproape în exclusivitate limba sârbă, iar predica se ține, de asemenea, în sârbește. La doar 3 km, în satul Lescovița, absolut toți locuitorii au
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
Nicolae Batzaria, Pericle Papahagi, Gheorghe C. Roja, Emanoil Gojdu sau Victor Eftimiu. De pe această listă nu pot lipsi nici actorii Toma Caragiu și Ion Caramitru, multe dintre personalitățile culturale românești avându-și originea la sud de Dunăre, prefixul „Cara“ și terminația „hagi“ atestând originea lor geografică în Balcani. Cultura nu este însă singurul domeniu în care aromânii s-au făcut remarcați, lucru binecunoscut de microbiști, cărora nume ca Gheorghe Hagi, Ianis Zicu, Ioan, Victor și Gigi Becali le sunt mai mult
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
din publicistica actuala. S-ar putea urmări, în întrebuințarea marcată a vocativului, mai multe trepte de deviere față de uz. Apar, mai întîi, vocative de la prenume curente, absolut firești în limbajul colocvial, pentru care selectarea desinenței -e sau -ule depinde de terminația numelui - în consoana sau în -u: Emile, Tudore, Răzvane, Victore - dar Radule. În contextul publicisticii umoristice, singura deviere pe care o aduc aceste vocative este de natură extralingvistica sau cel mult sociolingvistica: ilustrînd adresarea amicală către personalități politice, prezentate de
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
al numelor de familie are conotații sociolingvistice speciale: o familiaritate mai puțin cordiala, bazată pe raporturi predominant oficiale (între colegi, camarazi), adesea chiar ierarhice, în adresarea unui superior către un inferior. Selecția desinențelor se face și în acest caz în funcție de terminația numelui, legătura dintre -escu și -(u)le fiind practic obligatorie: "Nea Voiculescule" (AC 1, 1999, 3); Băsescule. Aceeași terminație e selectata de numele în -oiu și de obicei și de cele în -asu: "Spiroiule, sînt foarte dezamăgit" (AC 22, 1999
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
colegi, camarazi), adesea chiar ierarhice, în adresarea unui superior către un inferior. Selecția desinențelor se face și în acest caz în funcție de terminația numelui, legătura dintre -escu și -(u)le fiind practic obligatorie: "Nea Voiculescule" (AC 1, 1999, 3); Băsescule. Aceeași terminație e selectata de numele în -oiu și de obicei și de cele în -asu: "Spiroiule, sînt foarte dezamăgit" (AC 22, 1999, 3); "Să trăiești, Erbasule" (AC 21, 1999, 9); numele în -eanu preferă însă desinența -e: "Bercene, nu stiu daca
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
la alte substantive decît numele proprii masculine nu e un fenomen nou (a fost descris de Iorgu Iordan, ca și în numeroase gramatici românești - Sandfeld și Olsen, Mioara Avram etc..). Extinderea cunoaște grade diferite de acceptabilitate: admisă la femininele cu terminație atipică (lui Mimi), trece drept excesiv de neîngrijită, drept marcă a vorbirii inculte, la nume de rudenie (lui mătușa). E normală utilizarea articolului pentru genitivul substantivelor neîncadrabile în modelele de flexiune, în primul rînd pentru numele lunilor - "începutul lui iunie" -, ca
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
obsesiile lui românache" ("Dilema" 230, 1997, 15; în ultimul caz apare o evident glumeață utilizare a unui pseudo-nume propriu). Curent pentru numele de luni - "incandescentele zile ale lui decembrie '89" ("Cotidianul", 258, 1992, 2) - ; frecvent pentru nume de echipe cu terminații neadaptabile flexiunii ("oficialii lui Porto" - "România liberă" = RL 2026, 1996, 19), articolul enclitic mi se pare mai puțin firesc pentru sintagmele denominative în limbi străine - "rectorul său este membru în staff-ul lui International Maritime Lecturer's Association" (RL 2027
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
cu "etimologie necunoscută"; și alte lucrări lexicografice românești acceptă această semi-soluție. Publicistica asigură adjectivului popular o circulație nu foarte spectaculoasă, dar stabilă; forma preferată azi e însă, spre deosebire de cea a dicționarelor, cea cu ș- la inițială (rămîne o oscilație între terminația -ic sau -ec): "TVR s-a dat pe brazdă. Atacată, devastată, insultată, violată, ea găsește totuși puterea să fie șturlubatecă" ("Cuvîntul", 8, 1992); "ar fi fost racolat în tinerețile sale șturlubatice de KGB" ("România liberă", 1732, 1995, 24); "șturlubatica Lorenza
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
românești (aceasta se reflectă, de exemplu, în refacerea prin analogie a unor forme "nearticulate" ale numelor feminine: Ana, Mărie). Aspectele cele mai variate și mai complexe privesc numele proprii de persoane. Date statistice utile ilustrează raportul de frecvență dintre diversele terminații ale prenumelor, în raport cu genul gramatical (de remarcat frecvență, creată mai ales de hipocoristice, cu care terminația -a, specifică substantivelor comune feminine, marchează nume masculine: Costică, Mitică). Specifică e și existența "perechilor onomastice de gen", fenomen extins în română prin sufixare
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
feminine: Ana, Mărie). Aspectele cele mai variate și mai complexe privesc numele proprii de persoane. Date statistice utile ilustrează raportul de frecvență dintre diversele terminații ale prenumelor, în raport cu genul gramatical (de remarcat frecvență, creată mai ales de hipocoristice, cu care terminația -a, specifică substantivelor comune feminine, marchează nume masculine: Costică, Mitică). Specifică e și existența "perechilor onomastice de gen", fenomen extins în română prin sufixare, cînd se pornește de la prenume masculine - Călin/Calina, Adam/Adama, Filip/Filipa - sau prin derivare regresiva
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
distingerea funcției în context): în primul rînd între cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume (Tachii, Popeștii) și cea care presupune o utilizare figurata, metonimica sau/și metaforica. În domeniul toponimiei, observațiile cele mai interesante privesc frecvențele terminațiilor numelor de țări sau localități, contextele de dezambiguizare, posibilitatea de a forma un plural neutru de la numele de localități (Bolintinuri, Clujuri), refacerea unei forme de singular a toponimelor cu forma de plural (Iasul, Bucureștiul) - acceptată că tendința normală a limbii
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
combinarea anumitor cuvinte cu unul sau altul dintre sufixe. Adesea, chiar derivatele feminine cu -ă șochează în primul moment, părînd să indice o adaptare "forțată"; astfel, au fost mult ironizate, la început, compusele englezești cu man, care primeau în română terminația -ă. între timp unele dintre formele criticate s-au impus: recordmană a fost acceptat încă de prima ediție a DEX (1975), tenismană de cea de-a doua (1996). De la lider, s-a format mai de mult femininul lideră, neînregistrat în
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
micii comunități este un cavaler german, angajat ca mercenar și decapitat în timpul Războiului de Independență. Aflat în căutarea propriului cap dispărut și hotărât să se răzbune, personajul devenit legendar cutreieră împrejurimile în timpul nopții, însușindu-și cu ajutorul sabiei, aparent la întâmplare, terminațiile superioare ale ghinioniștilor din calea sa. În acest moment, așa cum îi sta bine oricărei intrigi cumsecade, își face apariția personajul pozitiv: tânărul polițist new-yorkez Ichabod Crane (Johnny Depp), trimis de superiorii săi la Sleepy Hollow pentru a da de urma
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
că s-a manifestat și în acest caz tendința românească de a nu păstra într-o formă invariabilă un substantiv care denumește persoane. S-ar fi putut opta pentru adaptarea mafios, dar aceasta era probabil prea lipsită de sprijin analogic. Terminația -os (cuprinsă și în structura sufixului -cios) e în primul rînd adjectivală și predominant populară (chiar dacă apare și în unele neologisme, raportul cantitativ e în favoarea termenilor tradiționali); în Dicționarul invers, aceste preferințe se verifică în zeci de cuvinte, de la unele
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
între derivatele în -iot ceva mai cunoscute, apar și în Dicționarul explicativ cuvintele fanariot și italiot (nu și iscariot, rumeliot, lavriot ș.a.). Părăsind categoria numelor de locuitori, putem observa că există în română cel puțin două cuvinte uzuale cu aceeași terminație, patriot și idiot, de origine grecească directă în primul caz, îndepărtată și mediată în al doilea; ele pot fi invocate, eventual, pentru anumite asocieri, sugestii fonice și conotații. Oricum, derivatul în -iot desigur cel mai frecvent, important prin valorile sale
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
invariabil e schimbarea valorii gramaticale; în cazul lui nașpa, trunchierea. Nașpa are, ca și mișto (cuvîntul-emblemă al argoului românesc, rămas în uzul principal invariabil, deși i s-au format un feminin - miștoacă - și cel puțin un diminutiv acordabil, miștocuț), o terminație atipică pentru un adjectiv. Nașpa nu e de găsit, deocamdată, în dicționarele generale. Nu a fost cuprins în primul glosar de argou apărut după 1989 (T. Tandin, Limbajul infractorilor, 1993); e însă prezent în dicționarele specializate care i-au urmat
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
anul trecut, de Paște" - EZ 1450, 1997, 2); cît și la cea în -i ("acum, înainte de Paști" - România liberă = RL 2147, 1997, 9). În ultimul timp destule exemple indică preferința vorbirii curente pentru forma de singular masculină (sau neutră) cu terminația -e. Contextele care o indică în mod neechivoc sînt cele în care substantivul e însoțit de articolul nehotărît, de un adjectiv sau de articolul hotărît în genitiv: "(un) Paște fericit", "Sărbătorile Paștelui". Cred că dificultatea de a stabili care e
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
interzisă. Deputatul motivează necesitatea unei astfel de legi prin faptul că termenul "rom" generează confuzie pe plan internațional. "Sute de milioane de oameni de pe Planetă n-au studii filologice și de etimologie. Ei fac o asociere firească (și justă!) între terminația -ia / -(an)ia și țara (= națiunea ei) care are această particulă: Britania = brit + ania = “țara briților, a englezilor”; Mauretania = maur + (et)ania = “țara maurilor”, deci România = rom + ania = “țara romilor”. E incorect. Se creează o falsă direcționare", susține Prigoană în
Senatul avizează înlocuirea termenului "rom" cu "ţigan" () [Corola-journal/Journalistic/27159_a_28484]
-
declarând că schimbarea denumirii din ”țigan” în ”rom” a fost o greșeală deoarece se poate face o confuzie. "Sute de milioane de oameni de pe Planetă n-au studii filologice și de etimologie. Ei fac o asociere firească (și justă!) între terminația -ia / -(an)ia și țara (= națiunea ei) care are această particulă: Britania = brit + ania = "țara briților, a englezilor"; Mauretania = maur + (et)ania = "țara maurilor", deci România = rom + ania = "țara romilor". E incorect. Se creează o falsă direcționare", susține deputatul în
Prigoană propune schimbarea denumirii de rom în ţigan. Academia Română îl susţine () [Corola-journal/Journalistic/27633_a_28958]
-
celor care le-au perturbat slujba. Statele Unite Aici întâlnim unul din cele mai periculoase și imposibile sisteme de securitate. În anii ’90 au fost luate măsuri drastice de eradicare a graffiti-ului de pe metrouri. Aceștia au pus garduri duble, cu terminație de sârmă ghimpată, între care se află câini antrenați să nu lase pe nimeni să treacă. După ce nimeni nu mai speră să vadă desene în New York, în 2007 a iesit din depou un “whole train”, adică 10 vagoane pe care
Introducere în Graffiti-ul European () [Corola-journal/Journalistic/22360_a_23685]
-
agarici, mai bine stau în banca mea" (motociclism.ro); "s-au trezit agaricii că nu e așa" (forum.chip.ro). Bambilici e în primul rînd numele unui joc de copii, devenit termen peiorativ pentru un joc sportiv prost și improvizat; terminația -ici l-a făcut însă apt și pentru sensul "ins oarecare" ("individ lipsit de personalitate", la Volceanov, 2006): "un bambilici la costum mi-a zis în ziua aceea fatidică să încerc peste vreo câteva zile" (tuom.ablog.ro). Păcălici se
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]