502 matches
-
vaporilor depinde în mare parte de natura impurității. Efectul poate fi considerabil dacă proba conține un solvent foarte volatil. 1.2. Definiții și unități Presiunea vaporilor unei substanțe este presiunea de saturație deasupra unei substanțe solide sau lichide. La echilibru termodinamic, presiunea vaporilor unei substanțe pure este doar funcție de temperatură. Unitatea SI de presiune care trebuie folosită este pascalul (Newton / m2). Iată în continuare unitățile folosite în mod curent în trecut și factorii de conversie a acestora: 1 Torr (mm Hg
jrc904as1984 by Guvernul României () [Corola-website/Law/86043_a_86830]
-
C și 100 °C. Prezenta metodă a fost de asemenea recomandată pentru determinarea punctelor de fierbere care nu depășesc 350 șC. 1.4.2. Metoda statică Prin acest procedeu, presiunea vaporilor care se stabilește într-un sistem închis în echilibru termodinamic este determinată la o temperatură specificată. Această metodă se aplică solidelor și lichidelor care conțin unul sau mai mulți componenți. Gamă recomandată: de la 10 Pa până la 105 Pa, între 0 °C și 100 °C. 1.4.3. Izotenioscopul Este vorba
jrc904as1984 by Guvernul României () [Corola-website/Law/86043_a_86830]
-
poate propaga și cauza explozia întregii probe. Metoda este în măsură să determine dacă o substanță sau un preparat prezintă un pericol de explozie (sensibilitate termică sau mecanică) în condițiile speciale definite în directivă. Testele nu se justifică dacă datele termodinamice disponibile [căldura de formare, căldura de descompunere, absența anumitor grupe reactive (1) în formula dezvoltată] permit să se stabilească în mod cert că substanța sau preparatul nu se poate descompune, forma gaze și genera foarte rapid căldură (altfel spus, materialul
jrc904as1984 by Guvernul României () [Corola-website/Law/86043_a_86830]
-
1. Aspectul (culoare și miros) Se specifică eventual culoarea și mirosul, precum și starea fizică a preparatului. 2.2. Proprietățile explozive sau oxidante 2.2.1. Proprietățile explozive ale preparatelor trebuie să fie relatate în conformitate cu metoda CEE A 14. Dacă informațiile termodinamice disponibile indică, cu un grad de certitudine suficient, că preparatul nu poate produce o reacție exotermică, aceste informații sunt suficiente pentru a dovedi că nu este necesar să se determine proprietățile explozive ale preparatului. 2.2.2. Se determină și
jrc2491as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87645_a_88432]
-
ale preparatelor care se prezintă sub formă de solide. Pentru alte preparate, se prezintă justificări pentru metoda utilizată. Este inutil să se determine proprietățile oxidante dacă se poate demonstra, cu un grad de certitudine suficient de mare, pe baza informațiilor termodinamice, că preparatul nu poate produce reacții exotermice cu materiile combustibile. 2.3. Punctul de aprindere și alte indicații privind inflamabilitatea sau aprinderea spontană Se determină și se indică, în conformitate cu metoda CEE A 9, punctul de aprindere al lichidelor ce conțin
jrc2491as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87645_a_88432]
-
În fizică, cantitatea de căldură, simbolizată prin Q, este energia "transferată" între un sistem termodinamic și mediul înconjurător, între două sisteme termodinamice sau între diferite părți ale aceluiași sistem termodinamic, în cursul unei transformări termodinamice în care parametrii externi rămân constanți. Transferul de căldură are loc sub influența unei "diferențe de temperatură". Principiul al doilea
Căldură () [Corola-website/Science/306704_a_308033]
-
În fizică, cantitatea de căldură, simbolizată prin Q, este energia "transferată" între un sistem termodinamic și mediul înconjurător, între două sisteme termodinamice sau între diferite părți ale aceluiași sistem termodinamic, în cursul unei transformări termodinamice în care parametrii externi rămân constanți. Transferul de căldură are loc sub influența unei "diferențe de temperatură". Principiul al doilea al termodinamicii stipulează că acest transfer se
Căldură () [Corola-website/Science/306704_a_308033]
-
În fizică, cantitatea de căldură, simbolizată prin Q, este energia "transferată" între un sistem termodinamic și mediul înconjurător, între două sisteme termodinamice sau între diferite părți ale aceluiași sistem termodinamic, în cursul unei transformări termodinamice în care parametrii externi rămân constanți. Transferul de căldură are loc sub influența unei "diferențe de temperatură". Principiul al doilea al termodinamicii stipulează că acest transfer se face de la sine doar de la temperatura mai înaltă
Căldură () [Corola-website/Science/306704_a_308033]
-
În fizică, cantitatea de căldură, simbolizată prin Q, este energia "transferată" între un sistem termodinamic și mediul înconjurător, între două sisteme termodinamice sau între diferite părți ale aceluiași sistem termodinamic, în cursul unei transformări termodinamice în care parametrii externi rămân constanți. Transferul de căldură are loc sub influența unei "diferențe de temperatură". Principiul al doilea al termodinamicii stipulează că acest transfer se face de la sine doar de la temperatura mai înaltă la temperatura mai joasă. Istoricul
Căldură () [Corola-website/Science/306704_a_308033]
-
focului. Pentru explicarea fenomenelor termice în antichitate s-au dat explicații mitologice. Concepția despre natura căldurii a evoluat de la concepțiile mistice din antichitate până la teoria moleculară de astăzi. Căldura este adesea utilizată în sensul de energie termică. Când un sistem termodinamic primește căldură, temperatura și energia sa termică crește, iar când cedează căldură, temperatura și energia sa termică scade. În sensul strict al cuvântului, în timp ce energia termică este o funcție de potențial, căldura este o formă de schimb de energie. În termodinamică
Căldură () [Corola-website/Science/306704_a_308033]
-
entalpie, entropie, noțiuni care pot fi definite exact fără a recurge la noțiunea de mișcare moleculară. Sursele de căldură pe care omul le poate folosi sunt: Vezi și la temperatură. Mărimi folosite în domeniul termic și definițiile lor Pentru transformări termodinamice în gaze perfecte, modificarea energiei interne, respectiv a entalpiei se pot exprima în funcție de capacitatea termică la volum constant, respectiv la presiune constantă. La volum constant, căldura formula 1, necesară pentru schimbarea temperaturii de la temperatura inițială, "T" la temperatura finală "T" este
Căldură () [Corola-website/Science/306704_a_308033]
-
este primul pas în formarea, fie a unei noi faze termodinamice, fie a unei noi structuri prin autoasamblare sau autoorganizare. este de obicei definită ca fiind procesul care determină timpul cât trebuie să aștepte un observator înainte ca o nouă fază sau o nouă structură autoorganizată să apară. Nucleația se dovedește
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
de mare, încât este mai favorabil pentru aceasta să crească decât să se întoarcă la nimic. Atunci acest nucleu al fazei roșii crește și trece sistemul în această fază. Teoria standard care descrie acest comportament în nucleația unei noi faze termodinamice este numită teoria clasică a nucleației. Pentru formarea unei noi faze termodinamice, cum ar fi formarea de gheață în apă sub 0 °C, dacă sistemul nu este în pas cu timpul și nucleația se produce într-un singur pas, atunci
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
se întoarcă la nimic. Atunci acest nucleu al fazei roșii crește și trece sistemul în această fază. Teoria standard care descrie acest comportament în nucleația unei noi faze termodinamice este numită teoria clasică a nucleației. Pentru formarea unei noi faze termodinamice, cum ar fi formarea de gheață în apă sub 0 °C, dacă sistemul nu este în pas cu timpul și nucleația se produce într-un singur pas, atunci probabilitatea ca nucleația să "nu" aibă loc ar trebui să sufere o
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
poate fi nu mai mare decât zece molecule la un loc, nu este întotdeauna clar că putem trata ceva atât de mic ca pe un volum plus o suprafață. De asemenea, nucleația este în mod inerent un fenomen în afara echilibrului termodinamic, astfel încât nu este întotdeauna evident că rata ei poate fi estimată folosind proprietatea echilibrului. Cu toate acestea, calculatoarele moderne sunt suficient de puternice pentru a calcula, în esență, exact, rata nucleației pentru modele simple. Acestea au fost comparate cu teoria
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
întâmplare: proprietățile fluidelor și ale soluțiilor, echilibrul stărilor de agregare, polarizarea dielectrică și magnetizarea, radiația termică. Aplicațiile practice sunt și ele numeroase și variate, de la frigider și încălzire centrală la energie regenerabilă și prognoză meteorologică. O abordare alternativă a fenomenelor termodinamice o reprezintă mecanica statistică. Pornind de la structura microscopică (molecule și atomi), luând în considerare interacțiunile (forțele) dintre aceste componente și folosind metode statistice (aplicabile sistemelor alcătuite dintr-un număr foarte mare de componente), mecanica statistică poate, prin intermediul unor calcule laborioase
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
pe anumite domenii aplicative din termodinamica generală sau fundamentală se individualizează ramurile termodinamica sistemelor fizice, termodinamica sistemelor chimice și termodinamica tehnică. Pentru orice disciplină a fizicii, obiectul de studiu este un sistem. În contextul termodinamicii acesta va fi un "sistem termodinamic": o porțiune finită, precis delimitată, din realitatea materială, care poate include atât substanță cât și radiație. Delimitarea conceptuală a unui "sistem" de "lumea înconjurătoare" nu exclude, ci în general presupune, "interacțiunea" acestor două elemente; în cazul termodinamicii, această interacțiune se
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
mărimi fizice "independente" care caracterizează "complet" starea sa, alte proprietăți ale sistemului putând fi derivate din acestea. Alegerea mărimilor care să servească drept "variabile independente" este un pas preliminar necesar în studiul oricărui sistem. O stare în care proprietățile sistemului (termodinamic) nu variază în timp se numește stare de echilibru (termodinamic). Pentru ca un sistem să se afle în "echilibru termodinamic" este necesar (dar în general nu și suficient) ca lumea înconjurătoare cu care se află în contact să ofere condiții neschimbate
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
ale sistemului putând fi derivate din acestea. Alegerea mărimilor care să servească drept "variabile independente" este un pas preliminar necesar în studiul oricărui sistem. O stare în care proprietățile sistemului (termodinamic) nu variază în timp se numește stare de echilibru (termodinamic). Pentru ca un sistem să se afle în "echilibru termodinamic" este necesar (dar în general nu și suficient) ca lumea înconjurătoare cu care se află în contact să ofere condiții neschimbate în timp. Următoarea constatare, de natură experimentală, este numită uneori
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
care să servească drept "variabile independente" este un pas preliminar necesar în studiul oricărui sistem. O stare în care proprietățile sistemului (termodinamic) nu variază în timp se numește stare de echilibru (termodinamic). Pentru ca un sistem să se afle în "echilibru termodinamic" este necesar (dar în general nu și suficient) ca lumea înconjurătoare cu care se află în contact să ofere condiții neschimbate în timp. Următoarea constatare, de natură experimentală, este numită uneori "principiul zero al termodinamicii:" Se numește transformare orice schimbare
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
formula 17 și formula 18 O serie de experimente esențiale pentru fundamentarea teoretică a termodinamicii au fost efectuate asupra unor sisteme separate de lumea înconjurătoare printr-un "înveliș adiabatic". Un asemenea înveliș are însușirea că, odată aplicat unui sistem aflat în echilibru termodinamic, starea acestui sistem poate fi schimbată numai prin efectuarea de lucru mecanic de către forțe acționând din exterior asupra sistemului. O transformare a unui sistem închis în înveliș adiabatic se numește "transformare adiabatică". Sinteza rezultatelor experimentelor amintite constituie formularea clasică a
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
calorimetrice "la variabile de forță constante", cantitatea de căldură schimbată se dovedește a fi egală cu variația unei alte funcții de stare, numită "entalpie", care este legată de energie prin relația: Existența schimbului de căldură arată că starea unui sistem termodinamic nu este complet caracterizată de variabilele mecanice formula 40 principiul întâi al termodinamicii indică existența unei noi variabile de stare, energia internă, măsurabilă prin metode calorimetrice. În practică este preferată o altă variabilă, care exprimă cantitativ senzațiile familiare de „cald” și
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
exteriorul, nici între subsisteme; nu există schimb de căldură cu exteriorul, dar subsistemele pot schimba căldură între ele. Se zice că cele două subsisteme se află în contact termic; iar dacă s-a stabilit, conform principiului zero al termodinamicii, echilibrul termodinamic, se zice că cele două subsisteme se află în "echilibru termic". S-a dovedit în mod empiric corectitudinea următorului enunț, numit "principiul tranzitivității echilibrului termic": Din aceste considerații rezultă pe cale deductivă că, pentru orice sistem aflat în echilibru termic, există
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
se numesc ecuații de stare "termice". Relația (6), completată și ea cu variabila temperatură, devine ecuația de stare "calorică" Termodinamica nu poate stabili forma acestor "ecuații de stare" (sau "ecuații caracteristice"), care determină complet proprietățile sistemului în stări de echilibru termodinamic. În aplicații, ele sunt determinate experimental. Mecanica statistică le poate calcula, în principiu, dacă este cunoscută structura microscopică a sistemului. Studiul schimbului de căldură între sisteme s-a dezvoltat din necesitatea practică de a îmbunătăți funcționarea mașinilor termice. Din punct
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
funcție numită "transformare Legendre". Efectuând o transformare Legendre asupra perechilor de variabile formula 100 sau/și formula 101 se rearanjează expresia diferențială (obținută combinând formulele (9), (4) și (21)) după diferențialele noilor variabile, identificând astfel noua funcție. Această funcție este un "potențial termodinamic": derivatele ei parțiale furnizează noile ecuații caracteristice (termică și calorice). Unele tratate de termodinamică folosesc termenul de "funcție termodinamică" pentru desemnarea potențialului termodinamic. Potențialele termodinamice utilizate curent sunt enumerate mai jos, împreună cu diferențialele lor totale și ecuațiile caracteristice care derivă
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]