834 matches
-
rost are? a-ncercat să ne mai taie din entuziasm domnul Gufa. În decembrie, știam exact pentru ce luptăm. Acum, când îi văd la fața pe cei agatafi de pulpana Seniomlui, mă tern că nu mai înțeleg nimic... Sau mă tern că nu-mi place nimic din tot ce-nteleg. Dar privirile lui Daniel erau atât de insistențe, încât n-am putut să dau înapoi. La ora aceea, orașul era pustiu. Cei care nu se aflau în Piață Victoriei, de-o
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
punctele slabe ale romanului este modul în care Daniel Dragomirescu își construiește personajele. Acestea sunt puțin șlefuite, "bidimensionale", fără note individualizante remarcabile și prea idilic prezentate. Par cam multe pentru o scenă îngustă iar lumea în care se mișcă este ternă, lipsită de conflicte notabile, de asperități. Idiosincrasiile țăranilor sunt antrenate doar când vine vorba de diabolicul regim comunist. Aici se folosește un arsenal religios univoc: "...să fi fost în puteri, puneam și eu mâna pe-o pușcă și mă băteam
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
icoană fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici, Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile terne, terurile, nuanțele magmatice și feminine, se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și majestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
textul românului de debut al Ioanei Baetica, Pulsul lui Pan, este, în sine, foarte bun, pe alocuri se citește chiar cu delicii, construcția este însă deficitară. La Adrian Șchiop avem exact situația inversă. Românul este bine condus, insă textul este tern și deseori plictisitor, cu un conținut destul de sărac. La testul lecturii de plăcere, câștig de cauză va avea românul primeia.Romanul de debut al lui Adrian Șchiop pendulează între două medii: unul al caminelor studențești, celălat al unei unități militare
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
extraconjugale. Existența personajelor din povestirile Marianei Codruț se află într-o definitivă stare de suspendare. Fiecare dintre eroii autoarei pare să aștepte ceva. Un telefon de la copii sau iubit(ă), o întîmplare capabilă să introducă un fior de viață în ternul cotidian al vieții. O întorsătură a destinului menită să le lumineze existența. De altfel se poate vorbi de un motiv al telefonului în proza Marianei Codruț. Acesta este centrul în jurul căruia gravitează viața personajelor sale, obiectul de care se leagă
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră și nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici, Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile terne, terurile, nuanțele magmatice și feminine, se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și majestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
el acela de care tremurau toți? Nu i se înmuiau genunchii lui Eugen Barbu, când îl vedea, trecând în limuzină, la Șosea, pe Paul Niculescu-Mizil? Pauza de publicitate - ultima din acest veac - îi taie avântul: la reluare va arăta șters, tern, terminat. Așadar și prin urmare, întrebări binevoitoare, răspunsuri măsurate, câte un detaliu care promite ceva - un spectacol, la urma urmei. Unchiul din America. Ultimul mohican. Mortul din ladă. Insul se recomandă așa cum își închipuie că este, cu fapte bune, din
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
-S.F. - " Experimentul" are un aer ŕ la Ray Bradbury, dar nu are final(itate) -, satirizează plictisitoarele tabieturi de familie mic-burgheză, de acolo i se trag, probabil, plictiseala și depresia, de aia e și slujba așa anodină și Bucureștiul așa tern. Macro-Bucureștiul, pe care-l cuantifică în călătorii marcate pe o cartelă de metrou și în orele plictisitoare de la locul de muncă, pentru că, văzute "la firul ierbii", cele mai mărunte obiecte capătă duh, se dinamizează, intră într-o poveste. Iată cea
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
fapt, de-o greu controlată panică. Zestre feliată în trei de întrebarea, repetată, ,cine este Letiția Branea?". Cu ea, strigată, într-o noapte, de portarul căminului de fete, începe romanul. Pînă atunci, aflăm din cîteva rînduri așezate înainte, zilele trecuseră terne, înghițite, hap după hap, ca într-un pact definitiv, resemnat, cu traiul de duzină: , Atunci m-am gîndit cu regret că mie n-o să mi se întîmple niciodată ceva deosebit, și cu gîndul acesta am trecut peste zile". Povestea retro
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
modă între tinerii scriitori din ultimul deceniu al comunismului la cerințele momentului literar actual. Romanul lui Constantin Stan este emblematic pentru ceea ce ar putea însemna evoluția organică a prozei generației optzeci. Mizele mici la nivelul acțiunii (focalizarea pe aspectele banale, terne, insignifiante, ale vieții cotidiene), atenția acordată construcției textului (ale cărui elemente se află mereu la vedere) jocurile narative (autor fictiv-narator-personajul care se confesează, permanentele salturi pe axa temporală, desele schimbări de perspectivă și promovarea succesivă a celor trei persoane gramaticale
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
dar "aventură formativă" pe care o promite nota introductivă e, de fapt, o inițiere ratată, căci ea se bazează pe o "existență suspendată, provizorie, întreruptă". Altminteri, Elveția nu oferă spre contemplare bănci, ceasuri sau marmote, ci doar un material uman tern, "șiruri de Barbie & Ken, fără vârstă, identici". Greul cade tot pe umerii autoarei, care reușește să transforme livrescul într-un teren propice pentru decolarea ficțiunii. De pildă, Zürichul devine, rând pe rând, un Purgatoriu (la mijloc de Cluj și Geneva
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
Liviu Dănceanu Mi-am dorit întotdeauna să citesc texte despre muzică scrise în chei grațioase, chiar dacă acute, și nu grave, ținătoare de isonuri terne, caduce. Arareori însă mi-a fost dat să sorb o cronică muzicală ca pe o ceașcă de cafea aromată a cărei gust persistă mult timp și după ce zațul întărit e numai bun pentru ghicit. Articolul despre muzică este îndeobște aidoma
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
Moderne. O dorință obscură, un impuls secret, nostalgia unei alte existențe care să reîncorporeze spiritul genuin, bucuria și visul în structura sa... așa cum descoperi, nu în cavernele Terrei sau în geografiile imaginare, ci la marginea drumului, pe traseul arhicunoscut, banal, tern, parcurs zi de zi, o așchie oarecare acoperită de praf, un fragment insignifiant, fără formă, pe care, de altfel, l-ar fi putut ridica orice trecător mai puțin grăbit. Privit însă la lumina soarelui sau a lunii scânteiază divin. Și
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
carierei sale, împovărat de propriul său succes, și o femeie mai tânără decât el (totuși nu foarte tânără), Roxana Calinderu, care a visat cândva să devină pianistă, dar care s-a resemnat de-a lungul anilor să ducă o viață ternă (lucrează la Vamă, crește singură un copil, Mihnea, nerecunoscut de tatăl său etc.). Iubirea lor face parte din categoria iubirilor imposibile, pentru că Matei Visarion este legat printr-o căsătorie veche, intrată în mitologia lumii muzicale, de o femeie întrutotul respectabilă
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
o odihnă de pasăre, departe de tine Drumul se termina pe faleză în fața crucii, marea ondula licurînd răsfrîngerile de soare ale adîncului, pescăruși moleșiți de amiază săltau odată cu valurile. nimeni. nimeni în jur, departe văzduhul trepida peste pămînturile acestea arse. tern răbdătoare. așezat pe marginea stîncii, cu spatele rezemat de cruce și picioarele atîrnînd în gol mă uit, și mă uit în absența unei secunde, deși numai în timp e cu putință mișcarea, sedus a împărtăși tăcerea fără a o abandona
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
juca dublu, nu se-mparte,/ N-amestecă viață și cu moarte./ Alege și prigoana, și pustia,/ Își poartă, fantomatic, schivnicia,/ Știind prea bine care este prețul:/ Lui, glonțul, poate. Celorlalți - disprețul” - Sfârșit de veac, 9); - incoruptibilitatea (“De fapt, în lumea ternă și murdară,/ Ce rost ar mai avea cețoasa fiară?/ Ea, care, nicăieri și niciodată,/ Nu s-a lăsat învinsă și dresată?” - Sfârșit de veac, 9); - curajul (...“câmpul gri,/ Pe care fiara fulgera, în goană,/ Spre arătarea tâmpă și vicleană,/ Ce-
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
de exces al virtuozității instrumentale ori de șoc al impactului cu insolitul sonor. Chiar și acolo unde virtuozitatea și insolitul își expun penajul, observăm că le lipsește strălucirea și prospețimea. Ori că sunt imediat acoperite de colbul sufocant al armoniilor terne, cenușii. Cum sufocată de opacitatea forjelor post-seriale, cu rezolvări ritmice ori intonaționale și cu articulații cadențiale pe cât de previzibile, pe atât de vulnerabile, s-a arătat a fi opusul lui Ranaud François - Poemes de Paul Mefano (observați încrengătura), compozitor și
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
P. G. XLIV, col. 720C; cf. Everett Ferguson, op. cit., p. 74. footnote>. Conchizând, putem spune că Sfântul Grigorie de Nyssa limpezește această aparentă problemă de care vorbește von Balthasar, subliniind adeseori că viața împreună cu Dumnezeu nu e statică, nici plicticoasă, ternă sau monotonă, ci îi oferă plenitudinea existenței, fiind mereu mai seducătoare, mai de dorit, împlinind, bucurând și transfigurând continuu ființa credinciosului: „Sufletul care vede pe Dumnezeu și primește în sine dorul cel bun după frumusețea nestricăcioasă are necontenit o poftă
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
colegei și prietenei mele au mers spre colajul din scoarțe de bananieri realizat de Frédéric Kabeya Tshipama din Congo, în care artistul o reprezintă pe Alice, jumătate mare, jumătate mică, mergînd pe tabla de șah. Culorile sunt naturale, de pămînt tern, dar simultaneitatea celor două dimensiuni ale Alicei, dau acel ceva trăsnit și bizar propriu Lumii Minunilor lui Lewis Carrol. Dacă unele ilustrații, precum cea care a obținut marele premiu, o guașă pe hîrtie, realizată de Lotte Van De Walle din
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră și nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile terne, culorile de pămînt, nuanțele magmatice și feminine se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și maiestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
coroanele pomilor cu rădăcini în asfalt, se îndesea umbra și o undă de descompunere flutura în răcoarea lui octombrie". Se simte în proza Adrianei Bittel ceva din aerul literaturii desantiste: abordarea ironică, preocuparea pentru aspectele insignifiante ale vieții, redarea existențelor terne, vulnerabile, ridicole, lipsite de glorie, coborârea literaturii în banalul cotidian, tentația intertextualității. Rafinamentul scriiturii și prim planul oferit personajelor feminine fac însă ca vocea sa epică să fie inconfundabilă, perfect individualizată la nivelul generației și chiar în cadrul mai larg al
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
o face să nu se dea bătută. Ia problema în propriile ei mâini și se duce la Washington să o rezolve. În încercarea sa de a se descurca prin hățișul lumii politice, Elle Woods are un mare dezavantaj: în peisajul tern al costumelor gri, negre și bleumarin, ea iese în evidență ca un trandafir roz. Politicienii din Washington nu sunt deosebit de amabili cu femei gen „păpușa Barbie“. Însă, cu hotărârea-i caracteristică și inteligentă, Elle reușește să-și croiască un drum
Agenda2003-37-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281457_a_282786]
-
tramvaie, când mergeam la antrenament dimineața și eram uimit de lipsa totală de organizare, chiar și la Poli. Asta era în Timișoara. Dar verile mi le petreceam la bunicul meu, la Săvârșin, zonă binecuvântată, ce contrasta puternic cu peisajul oarecum tern din cartierul Circumvalațiunii. Aici am prins gustul libertății tota- le. Bunicul nu-mi impunea nici cea mai mică restricție, n-aveam program nici de masă, nici de culcare, nici de sculare. Pentru mine, aici era raiul pe pământ. Trebuie să
Agenda2004-48-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283090_a_284419]
-
minții din strălucirea căreia au apărut. Kant e pedant și strict, iar acribia de a lega noțiuni dă naștere unui text sec, din care surprizele lipsesc spre exasperarea unui cititor care nu vede atracții estetice într-un limbaj care curge tern, exact ca un ceas și precis ca o hartă întocmită după reguli militare. Kant e metronomic în cadența cu care își despică distincțiile, rezultatul fiind cristalul rece al unui lexic dezgolit de emoții, asupra căruia cititorul se apleacă cu acea
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
cine îl folosește riscînd să treacă drept un iremediabil caraghios ori un senil patetic. ȘI TOTUȘI, și totuși, oricum am numi-o: fără să ia vreodată o formă explicit politică, solidaritatea că ferment al unei diferențieri măcar năzuite față de ordinea terna, suficientă și uniformizatoare a sistemului comunist și-a găsit în cultura terenul cel mai favorabil de manifestare. Cultură nu a fost atît (sau nu a fost doar) un himeric refugiu, o simplă posibilitate de evaziune cînd alte "oferte" mai tentante
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]