71 matches
-
tema procesului interior. Suferința prelungită, vina difuză și transformarea ei în trăirea concretă, vie, a sentimentului culpabilității "fatale" definesc personajele principale ale romanelor Pădurea spînzuraților și Ciuleandra. Diferită în privința spațiilor ficționale, narațiunea rebreniană opune, în aparență, lumea profund străină, fatal terorizantă, a cîmpului de luptă, denotat și delimitat simbolic de stîlpii terifianți ai supliciului prin spînzurare camerei semipenitenciare a sanatoriului privat, unde personajul se află tot în așteptarea unei sentințe, medicale de astă dată, una care să absolve o vinovăție criminală
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
testamentarul și drept cel care, aici, în lume, zădărnicește viața omului sau se opune elementelor firii. Sub această din urmă înfățișare, celălalt poate fi văzut în felul unui semen potrivnic, al unei comunități ce amenință dinafară sau al unei instituții terorizante istoricește"444. Această dimensiune a celuilalt, plasează discuția despre alteritate în spațiul interpretării de către individ a lumii, a condiției umane, dar și a istoriei propriu-zise, fiind rezultatul conturării unui răspuns la o serie de probleme fundamentale. În termenii lui Afloroaei
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
mortifică trupul pentru a lăsa loc darurilor miraculoase ale spiritului. Monoteismul este un intelectualism, și ca atare, un antiumanism virtual. Există ceva în el care nu tolerează decît perfecțiunea. Împinge la dezumanizare. Ceva ce îl înfățișează drept sec, colțuros, viril. Terorizant, inhibant. Opresiv. Îi lipsește respirația, avîntul. Dualismul absolut dă naștere religiilor tragice care îl confruntă pe păcătos direct cu Dumnezeu și infinitul cu finitul, fără recurs, fără întoarcere, fără menajamente. Termenul de mijloc, clasele mijlocii, sînt lucruri uitate de intelectualism
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pentru viața subterană, specialiști în construirea galeriilor multiple, adânci și ramificate. Ne-am cumpărat o lampă și o țineam noaptea aprinsă, sperând că lumina îi va descuraja, obligându-i să bată în retragere, să renunțe la atacurile nocturne, permanente și terorizante. De unde! Specia asta de rozătoare este de o inteligență diabolică, tenace, fără sincope în urmărirea și atingerea scopului propus. Se părea că noi eram intrușii, noi eram cei neaveniți, cei care tulburaserăm ordinea firească și îndătinată a ritualurilor și obiceiurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ne oglindim în ea. Cineva participă la înmormântarea unei rude apropiate: „A privit atunci în fundul gropii în care zace acum” (130). Apăsarea morții se poate suprapune apăsării istoriei. Valeriu Cristea enumeră lungul șir de scriitori uciși de „atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80” (170). Se simte el însuși cumplit de apăsat, cu atât mai mult cu cât sensibilitatea lui e afectată și de moartea „neînsemnată”. O ședere la Paris îi e umbrită „din cauza unui porumbel mort, sfârtecat” (151). Un sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din plin, în fiecare caz, la tragicul deznodământ. Și totuși, o cauză supraindividuală „leagă” parcă aceste morți. Respingând excesiva politizare ce bântuie după revoluție, îmi este cu neputință totuși să ignor, evocând șirul colegilor dispăruți, factorul politic, atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80. Victime ale destinului, ale bolilor, ale altor oameni, uneori chiar din preajma lor, ale diverselor presiuni, încă neelucidate, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Sorin Titel, Ioana Creangă, Dana Dumitriu, Marcel Mihalaș și chiar George Ivașcu pot fi considerați, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
În revistă unor traduceri de nu vele franțuzești preacunoscute, cât și unui singur scriitor autoh ton, și Încă din acea speță primară a scrisului care alimenta, pe acea vreme, necesitățile maniei clasificatoare, atât de nefastă prin dogmatismul feroce și pedantismul terorizant al unui critic universitar și director de revistă, rămas, cu a sa știință a lite raturii, fără nici o urmă În metodele curente de cercetare a feno menului literar - numai mouvance et insaisissable flot. Dar nici cu asta nu avea s-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dintre relele necesare ale momentului. Făceam de gardă la bloc pe rând ca să ne păzim de teroriști, dar nu îmi amintesc să fi stat ascunși în casă când s-a zvonit că este un terorist pe blocul din față. Mai terorizant a fost să stăm ceasuri întregi în fața televizorului și să adormim claie peste grămadă acolo ca să urmărim procesul lui Ceaușescu, cu televizorul mereu aprins în speranța că vom avea informații noi. Procesul a fost însă sumar și nu atunci am
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
de a cânta, pentru a uita de ei și de sufletele lor. Ei nu simt nevoia de a se interioriza, de a adânci credința, de a stărui în rugăciune, și, lucrul cel mai trist; pentru ei o predică nervoasă, țipată, terorizantă, cu o înlănțuire de citate biblice, e „o predică bună” și mai de preț decât participarea la jertfa euharistică. Le-am vorbit mult. Am încercat să scot în evidență trebuința de a participa la jertfa euharistică. Ne-am despărțit cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
redusă la un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar suprarealism vîscos și dicteu dadaist. Dilatarea mitică la Blaga, cu fericitul recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează cît diferențiază reperele bacoviene. Frigul, umidul, astenicul terorizant, categorii obsesive într-o estetică fundamental compensatoare față cu realul demențial semnalează, prin Bacovia, cît de necesară este reclasarea unor atitudini față de real. Expresioniștii noștri (li se adaugă Aron Cotruș, Adrian Maniu, mai recent Ștefan Aug. Doinaș, Petre Stoica, Marin
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
în capitole scurte și narat în stil miștocărescmetaforic de almanah, romanul alunecă amețitor într-o fantasmagorie absurdistă fără limite. Blocul artistului se înfățișează ca un dispozitiv distopic în care toate particulele componente sînt menite „reeducării” locatarilor insubordonați partidului, iar șobolanul terorizant (mai exact șobolănița) se vădește a fi un agent animalier instructat de Scutelnicu și de un colectiv de „stiliști ai spaimei” în frunte cu misteriosul Csaba Làszlo, în cadrul unui mirobolant program de intelligencerepresiv. Camera lui Faure are un birou de
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
și cu actul scrisului, păstrând însă active semnificații tragice și funeste. Întâlnirea cu dublul prevestește nenorocirea, nebunia sau, de cele mai multe ori, moartea. Ea anunță ieșirea la lumină a celuilalt, adversarul pe care fiecare îl poartă în sine, geamăn malefic și terorizant ori sosie tulburătoare ce se cere biruită. În Disperare, Hermann își descoperă sosia, are convingerea asemănării perfecte, iar de aici viața lui ia alt curs, ce se încheie cu o stare ambiguă (nebunie sau prefăcătorie), în Scandalul, fenomenul este unul
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
au constatat că actul cultural, literar-artistic, a preluat în societatea contemporană lor funcția compensatoare ("opium pentru popor", cum ar fi spus Marx) a credinței într-o altă lume, mai bună și mai frumoasă. Kitsch-ului comunist al proiectului și programului, terorizante, ale unei utopii sociale pe cât de falsă, pe atât de aberantă, i se opune trăirea atentică a emoției estetice, catharsisul eliberator al speranței confundării vieții cu actul artistic. Sufocată de politică, etica se va metamorfoza pentru autor și publicul său
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
Cele două domenii (al trăirii și imaginarului) de regăsesc în spațiul unei scriituri ce se caută neîncetat pe sine, în oglinda judecății morale ("Kafka nu literaturizează, dar nici nu transcrie, dacă nu e forțat de împrejurări, realul. Scrisul e cumpăna terorizantelor scene ale imaginarului și parabola promisă a vieții trăite cu maximă intensitate"). Cărțile lui Mircea Mihăieș au o incontestabilă putere de seducție. Aici, rigoarea spiritului critic se împletește cu instinctul ludic, cu un inalterabil spirit de finețe. Analitic de cele mai multe
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
atacuri teroriste cu antrax, soldate cu victime nevinovate printre azilanții confruntați cu indiferența autorităților. Cu motivații sociale implicite este înfățișată pierderea forțată a inocenței unui tînăr campion la tir ce hotărăște să-și facă singur dreptate ochind La țintă corupția terorizantă într-o Iugoslavie în derivă. În regia lui Srdan Golubovic pe cît de sobră, pe atît de emoționantă, interpretul Vuk Kostic și-a adjudecat premiul de interpretare ex aequo cu Alexandru Papadopol, protagonistul din filmul lui Cristi Puiu Marfa și
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
ale lui Dan Sociu. Nimic excesiv și convulsiv nu apare însă pe parcursul acestor istorioare infantile și postadolescentine, cu vârstele bine amestecate. Mănăștur Story e departe de a fi un thriller expresionist. Când mediul scanat ar putea părea crispant, dacă nu terorizant, personajul principal... se dă cu bicicleta. Ghetoul urban e pentru el cel mai frumos loc de pe lume: "și mă dau cu bicicleta prin mănăștur/ seara, când gelații sparg semințe în față la fast-food/ și își admiră frizurile în parbrizele mașinilor
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
Citiți-le cum se termină: "Mă gîndesc că din praful, din nimicul de gumă adunat pe mesele tuturor scriitorilor care au folosit creionul cu maximă îndoială, s-ar putea aduna și înălța, cu timpul, asemenea tumuluși ca tot atîtea semne terorizante, cît de cît monumentale și chiar solemne, prin care s-ar vesti că literatura e o modelare a tot ce ștergi, fără încetare, cu nădejde." În lumea în care (spune o poezie din cele rătăcite printre negative de fotografie cu
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
întârzie să confirme. Știu din propria experiență ce greu e să scrii a doua carte. Prima "îți iese" aproape fără să-ți dai seama, a doua te chinuie de-ai prefera să mori decât să mai treci prin asemenea experiențe terorizante. Sper că tinerii furioși ai lui Silviu Lupescu n-au abandonat chiar cu totul ideea de carieră literară, în folosul vedetariatului ieftin, dar bine plătit. Sper, de asemenea, ca volumul al treilea al Orbitorului cărtărescian să fie pe piață chiar
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
avizi de ficțiune, scriitorii anilor '60 au constatat că actul cultural, literar-artistic a preluat an societatea contemporană lor funcția compensatoare ("opium pentru popor") a credinței ăntr-o altă lume, mai bună și mai frumoasă. Kitsch-ului comunist al proiectului și programului terorizante ale unei societăți pe cât de false pe atât de aberante i se opune trăirea autentică a emoției estetice, catharsisul eliberator al speranței confundării vieții cu actul artistic. O utopie a literaturii ăncepea să dubleze realitatea tot mai sordida a unei
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
neconceput fără forța persuasivă a cuvântului adresat celuilalt. Comunismul însă, percepând elocința ca fiind periculoasă, cum și este în raport cu puterea totalitară, a expulzat-o dintre disciplinele de studiu și a înlocuit-o cu limbajul de lemn, gol și totuși paradoxal terorizant. Disoluția retoricii clasice s-a produs încet și sigur. Consecințele, la noi și aiurea în estul european, se văd astăzi, când politicienii seamănă discordia și distrug cetatea. Pluripartitismul, în grabă și în parte fals refăcut după ^89, presupune poziții opuse
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
Dunăre, iar epica se rafinează prin referiri și citate din poeme eminesciene, Luceafărul și Strigoii, din nuvela Sărmanul Dionis. Timpul este cel modern, indicat precis, 1935, acțiunea are o durată magică, de trei zile și trei nopți, spațiul este închis, terorizant. Conacul devine un cronotop al practicilor magice și al riturilor străvechi. Cei doi oaspeți, pictorul Egor și profesorul Nazarie, simt atmosfera tot mai apăsătoare. Ca intruși sosiți din ordinea comună a existenței, ei trăiesc revelația altui tărâm, din care vine
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
a-l combate, ci pentru a-l ațîța, așa cum un toreador ațîță taurul. Temîndu-se de absență, autorul o invocă sfidător: „e vremea un cristal să ai în minte,/ o absență plină de lacrimi” (lumină, încet). Corolarul ei scriptic, pagina albă, terorizantă: „pe măsură ce se însera/ am privit pagina albă, goală/ cu disperare crescîndă” (pe măsură ce se însera, se însera). Cu o discreție mai convingătoare decît rumoarea publicistică și sforțările carierei, Marian Drăghici e, negreșit, unul dintre poeții actuali de seamă.
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
și urlu un sunet prin care ajung la o suprafață/ surdă ocrotitoare". Iată, muzica devenită, prin antifrază, un soi de anestezic, de calmant foarte relativ al urletului lăuntric... În ultimă instanță, "terorismul" din titlul volumului acoperă mai degrabă sensul obsesiei... terorizante pentru individ a solitudinii și precarității despre care am vorbit mereu în aceste glose. E o stare de încordare a celui slab, tânjitor după o problematică solidaritate umană, o "conectare" posibil salvatoare, însă care se poate întoarce în orice clipă
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
de frică" și "religia urii". Drama celor două personaje nu este una metafizică, asocială, în afara lumii din care provin. Dimpotrivă, ea se naște din agresiunea acestei lumi, care pune în funcțiune un terifiant mecanism totalitar, eficient în zdrobirea individului. Telefoanele terorizante pe care le primește Eleonora, cu câini lătrând la celălalt capăt al firului, ori frica pe care îmblânzitorii de cobre o răspândesc în jurul profesorului îi fac pe aceștia să fugă văzând cu ochii, cât mai repede și cât mai departe
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
cu oamenii, cu păsările ei cântătoare: „Pământul era puhav și mustos/ Ca aluatul mamei din covată...” Puțini mai cântă astăzi viața rurală aflată într-o tranziție spre nicăieri, cu boii mici și gospodari bătrâni și epuizați de un sistem politic terorizant și umilitor, și, în ciuda realităților dezolante, visează la veșnicia satului cu tradiționalele lui elemente din secolul trecut: câini vrednici, oi, casă din chirpici, din bârne sau cărămidă. Gheorghe Târziu deconspiră prin versurile sale adesea fruste, un suflet elegiac bântuit de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]