97 matches
-
BWV 60, "Est ist genug: Herr wen es Dir gefält" de I.S.Bach. Muzicalitatea lui Sherban Lupu a fost, încă din acest moment de geneză sonoră, hotărâtoare, construind cu har și subtilitate acea monodie erotică și eroică, diafană și dramatică, testimoniu al sintezei dintre serialism și tonalism, capabilă să digere muzici dintre cele mai diverse, precum melodia populară din Carinthia, cu ritm de vals lent (ländler) care se insinuează ca un cântec de lebădă al unui muzician prematur dispărut. De altfel
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
raporturilor armonice ori densitatea rupturilor imprevizibile operate la nivelul canavalei ritmice. I-am reascultat dublul CD editat de Dreams Records în colaborare cu Societatea Română de Radiodifuziune și intitulat Memorial Richard Oschanitzky. M-am convins că Alex Vasiliu avea suficiente testimonii ca să-l considere un "spectacol de inventivitate și rafinament". De altfel, Alex Vasiliu este sufletul festivalului dedicat memoriei lui Oschanitzky, festival ce are loc în fiecare an la Iași. Un eveniment care, iată, augmentează în sfârșit talantul lăsat de cel
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
încă pe tron, speranțele erau multe, teroarea stalinistă nu se întrezărea încă - au fost ulterior închiși sau au fugit din țară, întreaga lor creație fiind trecută la index pe perioada celor cincizeci de ani de regim comunist), și a oferit testimonii importante despre viața literară în "obsedantul deceniu." Ca om care a trăit acele vremuri, cu bunele - câte au fost, dacă au fost - și cu relele, Gabriel Dimisanu este unul dintre criticii de azi cei mai autorizați să scrie o istorie
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
din dulapurile Securității abia după 1989. Poate că tocmai ororile epocii care l-au zguduit pe acest intelectual de stînga, cumnat al lui Lucrețiu Pătrășcanu, l-au orientat către o memorialistică abundentă, înfrigurată, sprijin moral prin mobilizarea memoriei, dar și testimoniu cu sens de memento lăsat posterității. Cu atît mai amplă a fost rezonanța fărădelegilor regimului totalitar în conștiința lui Pandrea, cu cît formația sa era una juridică, iar profesia sa era avocatura. Ca avocat a căutat, conform mărturiilor sale repetate
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
tînăr să vireze întotdeauna la momentul oportun, în așa fel încît să poată accesa o direcție mereu nouă, insolită, alta decît cea în care se afundase vremelnic, cu convingere și pasiune. Și a mai învățat ceva: să fie purtătorul de testimonii semnificative pentru formidabila aventură a lumii sonore în care a viețuit. Dacă mărturia celui care a compus Kreuzspiel și Klavierstücken, Kontrapunkte și Elektronische Studien, Zeitmasse și Gesang der Jündlingen, Zyklus și Kontakte, Mixtur și Telemusik, Prozession și Aus den sieben
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
nemărginit de complex și de adevărat, de specific și de viu, un oraș ieșit gata construit și populat din propria lor privire, așa cum Atena a ieșit gata înarmată din capul lui Zeus". Nu mai puțin caracterizantă ni se prezinte iarba, testimoniu al unui trecut imemorial, flexibil în planul prezentului. Dacă în Europa ea joacă rolul unui simplu decor, adesea "un snobism al peisajului", așa încît "nu este o formă de manifestare a naturii, ci o formă de domesticire a naturii", în
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
direct în limba pe care a abandonat-o acum patruzeci de ani, cartea aceasta va reprezenta pentru o bună parte dintre cititorii de Licence to Carry a Gun, Alien Candor, Scrisori din New Orleans sau Wakefield, un prag și un testimoniu. În ce mă privește - ferindu-mă să pun, îngust, textul deasupra intenției - cred că revenirea lui Codrescu în canonul românesc s-a produs deja, cu ceva ani în urmă, o dată cu prima traducere în română pe care fostul beatnik și-a
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
între anii 1879 și 1882. Grigore s-a născut în 1834, fiind feciorul cojocarului Vasile Cotlarciuc și al Iftimiei, care locuiau la casa cu numărul 239 din Vama. Absolvent al școlii cantorale din Cernăuți în 1892, după cum se adeverește în Testimoniul de aprobare al Înalt Prea Venerabilului Consistoriu Ortodox Arhiepiscopesc, bunicul Costan șia făcut ucenicia la moșul său, cantorul Stefan Hurjui de la Sfânta Biserică din enoria Vama cu patronul Inălțarea Domnului. După satisfacerea stagiului militar obligatoriu, între anii 1896 și 1899
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vocația la nivelul trăirii scriind Principele, îmbrăcat în haine de principe, în camera de lucru, înconjurat cu tomurile vechi care îi vorbeau tot despre principi. Citind cartea, fără conformism puritan, ascultîndu-i pulsațiile interne, acea sotto voce a textului, descoperim un testimoniu care numai că nu spune: "dacă aș fi eu principele, iată ce cod aș urma...". Umbra sinelui se proiectează, paradoxal de discret și patetic în același timp, într-un text de valoare universală. Din penumbră se ivește un personaj cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Arhivele Naționale, am dat zilele trecute peste două mărturii despre pictorul Theodor Pallady ale cărui pânze îmi încântau privirea și trăirile sufletului. Plăcere ce mi-a fost parcă și mai mult reînnoită și sporită când am văzut, că cele două testimonii, inedite, li se datoresc lui Victor Eftimiu și Păstorel, cărora de mult le prețuiesc ascuțimea spiritului și farmecul cu care ne-o comunică. Și chiar dacă ele sunt exprimate în registre total diferite, caracteristice pentru ei, ele ne transmit o egală
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
prozei românești, câțiva autori la care, ajunși în impas, l-am putea raporta cu ușurință pe Gheorghe Florescu. Cei mai cunoscuți sunt, pentru finele secolului al XIX-lea, Ion Ghica și G. Sion, ambii maeștri involuntari ai imaginației istorice, în testimoniile lor denaturate, din loc în loc, numai cât s-a dovedit necesar. Mai ales că, nefiind - la peste un veac de la apariția instituției scriitorului - un profesionist al scrisului, autorul nu e nici, ca atâția alții, un simplu veleitar. E mult dichis
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
purității, sînt bieți parametri născociți pentru apărarea clerului și pentru împăcarea vulgului. Un sfînt nu se dovedește, ci se recunoaște spontan prin prezență vie, ceea ce e totuna cu a spune că un sfînt nu se probează, ci se mărturisește prin testimoniul liber al celor care l-au cunoscut. În fond, cartea părintelui Moise este o culegere de mărturii privitoare la hierofania care a încăput în ființa lui Gafencu. Și mai e un amănunt menit a întregi natura pelorică (nefirească) a genului
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
aceea în paginile de aici nu dai peste relicve în accepția strictă a cuvîntului, ci peste vestigii. Relicva e ce lași în urmă ca pe o rămășită abandonată căreia i se pierde semnificația. Vestigiul e ce lași în urmă ca testimoniu pentru alții. Relicva cere părăsire sau naufragiu, vestigiul cere supraviețuire sau păstrare. Prin calitatea de vestigii adunate în forma unui tom, genealogiile de aici sunt subversive: dovedesc că există o continuitate prin liant de curgere subterană, o coerență culminînd într-
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
spus, apropierea biografică de Nae îl pune pe Băncilă în pielea unui martor asistînd la un spectacol de fascinație intelectuală, și cum acest spectacol are loc fără intermediari, autorul e comparabil cu Vulcănescu în privința a cît de plauzibil îi e testimoniul: Băncilă l-a urmărit pe Nae de-a lungul a două decenii, de la prima prelegere din 1919 și pînă în primăvara lui 1940, cînd i-a stat de priveghi în capela mortuară de la Cimitirul Bellu. Mai mult, spre deosebire de Vulcănescu, care
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
capitalul de imagine al filozofului public se va transfera asupra poetului „sihăstrit” din lumea aceasta cu mult înainte de a o fi părăsit definitiv. Invocarea lui drept unul dintre „oamenii-monument” ai culturii române poate suna emfatic, însă eseul introductiv e un testimoniu impresionant, ca și evocarea ambianței dialogului sau portretul fizic al lui M.I. Volumul conține și un splendid „dosar foto” în sepia din arhiva familiei, pusă la dispoziție de doctorița Rodica Munteanu (care l-a îngrijit pe poet după moartea soției
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
geam/ prin ochiurile perdelei/ ca gușa rîioasă în iarbă// spițe și valuri/ se rotesc în calandru” (Taximetre). Apare însă și procesul invers. Ca o revanșă a abstractizării (panașul cerebral al poeziei n-ar putea fi abandonat din planul acesteia, de testimoniu fidel al umanului), structurilor organice li se atribuie încrengături mecanomorfe, fețe geometrice. Avem a face cu încă un contrast fertil, avînd alura unui baroc scientizant: „Turnurile de aur și cruci/ se nalță pînă spre bolți/ și apasă pe creier ca
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
dezvăluie un profil uman tulburător. Scriitorul încearcă și, spre cinstea lui literară, rămâne la mijloc de impulsuri familiale ori sentimentale, să construiască un alibi unei mătuși care a trăit aventuros și grav, condamnabil și, totuși, liber. Atunci când îi încredințează nepotului testimoniul, Rebecca, persoană poliglotă și cultă, aspect specific evreilor, se gândește să-i pună un epigraf din Așa grăit-a Zarathustra - „Ceea ce nu mă doboară mă face mai puternic!”. Rămâne la latitudinea cititorului să distingă între elementele disolutive dintr-o existență
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
marginea unei experiențe cruciale, la capătul căreia nimeni din familia Spijavca nu va mai fi ca înainte. E o experiență inițiatică aici, a cărei intensitate conferă jurnalului o prerogativă la care bijuteriile literare nu pot rîvni. Altfel spus, calitatea de testimoniu ridică volumul la un rang pe care o ficțiune literară cu conținut similar nu-l poate atinge. Detaliul hotărîtor stă în prestigiul pe care i-l dă autoarei suferința din care s-a inspirat, Elena Spijavca căpătînd un centru de
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
Va fi iscusită, dar nu gravă. Îți va atrage atenția, dar nu te va mișca. Va fi gustată, dar nu va convinge, dată fiind condiția ei de plăsmuire in vitro. Ce înseamnă asta? Că o ficțiune nu poate înlocui un testimoniu, de aceea un adevăr-limită nu poate fi judecat după cît de estetică sau inestetică îi e expresia. Mai mult, adevărul are virtuți mai adînci decît talentul. Veritas are cîștig de cauză în fața lui eloquentia. Artificiul de a mînui cu ușurință
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
Gabrielei Adameș- teanu dacă aceasta din urmă ar fi avut, în elaborare, mai mult tact. Un roman cu o puternică încărcătură politică, amorsat tacit în deceniul (întunecat, cum știm) al nouălea al secolului trecut și pus pe hârtie ca un testimoniu târziu. La Gabriela Adameșteanu, vocea conștiinței etice a avut câștig de cauză. (În dauna celeilalte voci, a conștiinței artistice). Urmare, fără îndoială, a reflexelor căpătate de autoare după revoluție, când a devenit, aproape în exclusivitate, unul dintre liderii proeminenți ai
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
în elaborarea poveștii. Nietzsche este un model de ceea ce înseamnă o ființă-dehîrtie, adică un personaj al cărui contur nu există decît în spațiul literelor, identitatea lui dispărînd de îndată ce trecem de la cărți la biografie. Altfel spus, volumele lui nu sînt un testimoniu despre o zvîrcolire spirituală, ci ele sînt chiar zvîrcolirea. Nu există o viața privată a lui Nietzsche, ci doar o viață închinată operei. În afara cărților, Nietzsche e inexistent, de aceea cea mai mare greșeală este să-i interpretezi opera după
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
amploarea traumei aferente, literatura de închisoare preexistentă comunismului e firavă sub toate aspectele. Singurele ei capodopere autohtone sunt scrierile lui Arghezi, Poarta neagră (care dă, metonimic, titlul cărții lui Mircea Anghelescu) și Flori de mucigai. Se adaugă, la rigoare, cîteva testimonii valoroase și cu virtuți literare în cazurile unor N. D. Cocea, Geo Bogza sau Zaharia Stancu, mai puțin scrierile picarescului, dar superficialului Mircea Damian, fără a uita importanța documentară a consemnărilor lui Slavici sau cele două romane „parodice” (ratate, dar
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
fiica lui Moise/ rătăcesc în deșert/ Un cântec aud/ nisipul și pietrele își plâng/ foamea” nu-i la îndemâna orișicui. Tragedia trăită în timpul celui de al Doilea Război Mondial, trecând prin experiența ghetoului, o poartă ca pe o pecete, deschisă unei testimonii ca parte activă a misiunii sale poetice: „vorbesc/ după noaptea de foc/pe care Prutul/a înfruntat-o// despre sălcii pletoase/ despre cărți însângerate/ care au amuțit cântecul privighetorilor/ despre steaua galbenă/ pentru care murim secundă de secundă/ pe eșafod
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
fără nici o expresie pe chip alta decât rătăcirea minții, privesc ca de pe un alt tărâm, nu întind mâinile, nu cer nimic.” Lipsită de stridențe de orice fel, cu un mecanism epic ce funcționează ireproșabil, Cartea șoaptelor este o carte-martor, un testimoniu poematic, atroce și obiectiv în același timp, un pomelnic purificator, cu înțelesurile și subînțelesurile puternic individualizate, cu o fascinație a povestirii ce scufundă cititorul în oglinzile fantasmatice ale unui trecut cu contur dramatic, trăit și retrăit cu fervoare. „Etnofic- țiune
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
antologie de mărturii din partea celor care au trăit comunismul din postura „copilului de deținut politic”. Față de puzderia de cazuri petrecute la nivelul țării, volumul e doar o analectă subțire surprinzînd doar o mică parte a fenomenului, dar chiar și așa testimoniile dau cărții statutul de eșantion reprezentativ, cititorul putînd schița o tipologie pe baza cîtorva trăsături comune. De pildă, mai toți copii provin din familii de vază, cu statut social și influență asupra comunității, părinții fiind ofițeri superiori, preoți, profesori universitari
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]