38 matches
-
paralelă de restaurare a practicilor religioase păgâne, supuse, alături de fundamentele mitice legate de ele, unui proces de reinterpretare substanțială În lumina unor principii ale spiritualismului platonic (Imn către Regele Soarexe "Soare", Imn către Mamaxe "Mama" zeilor). În sfârșit, recuperarea practicilor teurgice În linia ce merge de la Iamblichos la Proclus exprimă Într-o manieră mai evidentă voința de a Înzestra păgânismul - Înțeles ca albie comună În care puteau converge diferitele și diversificatele curente religioase ale numeroaselor contexte naționale ale zonei din jurul Mării
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se dovedesc interesate, din diferite motive, de „disciplina misterului”, fie pe planul metaforei, ca instrument de exprimare a procesului de dobândire a adevărului, articulat În trepte și momente succesive, fie pe cel al unei practici de cult cum este cea teurgică, acceptată În concret și teoretizată pe plan ideologic În complexele ei implicații religioase. Subzistă, pe de altă parte, diferențe chiar Însemnate Între pozițiile pe această temă din partea unor autori ce pot fi situați pe linia neoplatonică, ce apare totuși foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
IV, 9, 11). În fața unei utilizări a formulei misterice pentru reprezentarea naturii inexprimabile a extazului mistic se află o importantă atitudine de reținere față de formele devoționale materiale (practici de cult, sacrificii etc.) și Îndeosebi pentru acele forme rituale magice și teurgice la modă În atmosfera contemporană. Dacă, În virtutea noțiunii de „simpatie” universală, de sorginte stoică, dar devenită de acum communis opinio, Plotin nu neagă existența și eficacitatea practicilor magice, el le consideră totuși efectul unei legi fizice de raporturi cosmice. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale diferitelor contexte grecești și orientale cu rol cosmozofic (speculație asupra structurii Întregului) și antropozofic (evenimentul coborârii și urcării sufletului divin) În tratatul Despre peștera nimfelor. Atent la valorile acelei bios pitagoreice (Viața lui Pitagora), este foarte interesat de practicile teurgice și de revelațiile oraculare. În Filozofia dedusă din oracole el propune pentru acestea o exegeză În sens teozofic (Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 6, 3), căreia, din păcate, nu Îi putem Înțelege valoarea exactă din cauza stării fragmentare În care opera a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Plotin, ajunge la transcenderea (dar nu negarea) acestora În autori care, așa cum fac Iamblichos și Proclus, așază dincolo de instrumentele și finalitățile logosului exigența unei revelații divine directe și recurgerea la o practică operativă, identificate În Oracolele caldeene, respectiv În riturile teurgice. După ce a acceptat revelațiile oraculare și acțiunile liturgice apte să procure manifestările divine În diferite forme materiale (animare a statuilor, viziuni, medierea unor personaje inspirate), Porphyrios se așază Într-o atitudine foarte critică față de asemenea fenomene, susținând - pe urmele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoașterii intelectuale a principiilor ființei (cf. Despre abstinență și Scrisoarea către Marcella). Ajuns la tema „Întoarcerii sufletului” la izvorul originar, realitatea divină suprasensibilă, Porphyrios afirmă din nou necesitatea inderogabilă a acestui proces etico-intelectual, dar, În același timp, le recunoaște practicilor teurgice calitatea de a purifica sufletul inferior, irațional, și, prin urmare, capacitatea de a-l pregăti să urmeze ascensiunea către Unu a sufletului inteligent, obținută prin mijloacele purificării etice și ale exercițiului rațional. c) Iamblichos (250cca 325 d.Hr.) Puținele informații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au vrut să se recunoască În Învățătura lui, ca Împăratul Iulian și Proclus, fără să renunțe la exigențele și la metodele cercetării raționale, a vrut să privilegieze momentul religios sub profilul speculației teologice și al practicii rituale, de autentică emblemă teurgică. Corectă apare Într-adevăr caracterizarea făcută de un interpret autoritar (Dodds, 1959, pp. 335-369) ca „prim scolastic”, adică primul gânditor care a Înțeles să structureze căutarea filozofică pe baza unor principii și instanțe religioase, Încercând să le dea un fundament
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
același timp, etico-religioasă a „divinului Pitagora” ca parametru privilegiat de referință pentru restaurarea păgână spre care tind eforturile sale, În De mysteriis sau, mai bine, În Scrisoarea lui Abammon, orientată să răspundă obiecțiilor aduse de Porphyrios Împotriva practicilor divinatorii și teurgice, acest proiect tinde să se Înrădăcineze pe un fundament precis operativo-cultual cu caracter teurgic. Atribuită aproape unanim de critica istorică lui Iamblichos, această operă singulară este de un interes unic pentru cunoașterea atmosferei spirituale a antichității târzii, mai precis pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spre care tind eforturile sale, În De mysteriis sau, mai bine, În Scrisoarea lui Abammon, orientată să răspundă obiecțiilor aduse de Porphyrios Împotriva practicilor divinatorii și teurgice, acest proiect tinde să se Înrădăcineze pe un fundament precis operativo-cultual cu caracter teurgic. Atribuită aproape unanim de critica istorică lui Iamblichos, această operă singulară este de un interes unic pentru cunoașterea atmosferei spirituale a antichității târzii, mai precis pentru cunoașterea complexului de operații ce au scopul să stabilească un contact direct cu realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consideră ca pe suprema afirmare a tensiunii spre divin: ...Îndeplinirea acțiunilor inexprimabile și Împlinite Într-un mod vrednic de zei și mai presus de orice intelecție și puterea simbolurilor fără glas, pe care numai zeii le pot Înțelege, Înfăptuiesc acțiunea teurgică (De mysteriis, II, 11, 96; Sodano, 1984, p. 113). d) Proclus (412-485 d.Hr.) Decisivă apare influența lui Iamblichos asupra lui Proclus, figură de Însemnătate proeminentă În tradiția neoplatonică, al treilea scolarh al școlii platonice renăscute la Atenaxe "Atena" după
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
distinge prin strânsa simbioză dintre exercițiul dialectic al gândirii raționale, care face din el un metafizician rafinat, și elanul mistic. În el, idealul platonic al urcării intelectului spre unirea contemplativă cu divinitatea se Îmbină cu Încrederea totală În eficacitatea artei teurgice. Ea este mijloc de purificare a trupului pneumatic asumat de suflet În coborârea lui spre materie. În acest fel, sufletul se obișnuiește cu condiția de imaterialitate și cu unirea cu zeii. Acestea sunt figurile diferitelor panteonuri tradiționale față de care Proclus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Proclus manifestă cea mai adâncă devoțiune, Înțelese ca expresii ale acelei unice esențe divine care Își are prima origine În Unu, inefabil și incognoscibil. La acest Unu omul aderă cu o credință „unitivă”, superioară oricărei facultăți raționale, Înțeleasă ca putere teurgică ce transcende dimensiunea umană. Manipularea substanțelor materiale (minerale, vegetale, animale, folosirea unor medium umani) În scopurile practicii teurgice este justificată, așa cum se Întâmplă deja și la Iamblichos, de noțiunea de simpatie universală și de „seriile divine”, adică de linii omogene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
origine În Unu, inefabil și incognoscibil. La acest Unu omul aderă cu o credință „unitivă”, superioară oricărei facultăți raționale, Înțeleasă ca putere teurgică ce transcende dimensiunea umană. Manipularea substanțelor materiale (minerale, vegetale, animale, folosirea unor medium umani) În scopurile practicii teurgice este justificată, așa cum se Întâmplă deja și la Iamblichos, de noțiunea de simpatie universală și de „seriile divine”, adică de linii omogene de corespondențe și raporturi ce implică solidaritatea și conaturalitatea diferitelor elemente. Un pasaj din lucrarea Despre arta hieratică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]