284 matches
-
antologii din țară și din străinătate; publică, de asemenea, interviuri și eseuri în presa culturală. Iulian Boldea, "Metamorfozele textului", Târgu-Mureș, Ed. Ardealul, 1996, p. 54-56; Petru Poantă, "Dicționar de poeți. Clujul contemporan", Cluj, Ed. Clusium, 1999, p. 141-143; Octavian Soviany, "Textualism, postmodernism, apocaliptic", Constanța, Ed. Pontica, 2000, p. 139-142; Ion Bogdan Lefter, "Scriitori români din anii '80-'90. Dicționar bio-bibliografic", vol. III, Pitești, Ed. Paralela 45, 2001, p. 27-28; Ion Pop, "Viață și texte", Cluj, Ed. Dacia, 2001, p. 292-295; Geo
Dora Pavel () [Corola-website/Science/308880_a_310209]
-
angst und seele (fără majuscule) că/ n-am ajuns la fitil - spune scribul montalian -/ pe pârleazul grijii de azi: bani puteri japonezi (orbiți de amurgul occidentului)/ chinezi peșin la kilogram” (Magna Impuritas). Critica lui P. atestă o predilecție similară pentru textualismul de sorginte italiană, coroborat cu alte achiziții din teoria literară contemporană. Acest eclectism metodologic se observă îndeosebi în Tensiunea esențială (1997), probabil cea mai bună carte a autorului. Conceput ca un studiu al operei lui Lucian Blaga, volumul identifică nucleul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
p. 19). Pentru clarificarea conceptului, Ion Bogdan Lefter apelează la scurta lui istorie de întrebuințare în critica românească (prima lui atestare românească e găsită în 1982, la Alexandru Mușina, p. 20). Disocierile de modernism (p. 35-42), avangardă (p. 42-43, 59), textualism (p. 59) și analiza detaliată a breșelor făcute de experiment pentru anticiparea postmodernismului (p.94-111) sunt adecvate, necesare și productive. Criticul are o bună situare și față de bibliografia occidentală a subiectului, fișată selectiv, dar edificator (p. 26-34). Ion Bogdan Lefter
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
ale gândirii omenirii. Afectivitatea simulată duce la sentimentalism, precum, de pildă, în Levantul cărtărescian. Cezar Ivănescu crede, ca altădată Chateaubriand (care vorbea de géniesmères), că matricializarea canonului literar nu se datorează teoreticienilor, ci geniilor. Ca și Paul Goma, pentru care textualismul nu-i altceva decât textilism, Cezar Ivănescu manifestă o ostilitate evidentă împotriva postmodernismului pe care, în repetate rânduri, îl numește prostmodernism. Poetul de care se ocupă Theodor Codreanu are toate semnele unui antimodern care nu cade niciodată în tradiționalism. Antoine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
evidentă împotriva postmodernismului pe care, în repetate rânduri, îl numește prostmodernism. Poetul de care se ocupă Theodor Codreanu are toate semnele unui antimodern care nu cade niciodată în tradiționalism. Antoine Compagnon definise antimodernismul prin sintagma de modernism critic. Întemeietor al textualismului e considerat Roland Barthes care, după 17 ani doar, adică în 1977, se declară antimodern. Spre deosebire de teoreticianul francez, Cezar Ivănescu a adoptat de la bun început antimodernismul lui Eminescu și, mai mult decât atât, a reușit să-i atragă de partea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
echivalarea poeziei cu muzica, înțelegerea prozei ca artă a detaliului, "gratuitatea" artei, estetica tăcerii, a "urâtului", antiarta, problema influențelor și a izvoarelor, fantasticul, diletantismul, modernitatea, protocronismul, avangarda, angajarea etc. Ajunși aici, să menționez în treacăt că Lamparia e mefient cu textualismul și postmodernismul. Din lipsă de apetență. Mai multe fragmente au în vedere receptarea, în primul rând critica. Pe Lamparia nu-l satisface deplasarea accentului pe momentul receptării, prin care, crede el, se ignoră complexitatea stilului, autorul total, ceea ce nu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la vremea aceea un asemenea punct de plecare pentru judecarea unei opere literare era totuși o noutate. Nici structuralismul promovat de Rene Wellek și Austin Waren nu pătrunsese pe piață, chiar dacă în Franța lui Rolland Barthes se trecea deja la textualism. O clasificare absolut subiectivă a criticilor e dată la paginile 125-126, pe clase. Din prima clasă fac parte G. Călinescu, G. Ibrăileanu, M. Ralea, T. Vianu, T. Maiorescu, dar autorul notează la subsol: "Evident, este percepția la vârsta de 22
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gândirea matematică, în care numărul și ecuația sunt principalele fundamente de exprimare a legalității universului. A sosit vremea, afirmă Theodor Codreanu, ca Ion Barbu să intre pe calea regală a antimodernismului și să fie scos din făgașele textualizării și ale textualismului, din care unii critici, foarte meritorii de altfel, aveau să-și facă o religie. Ion Barbu însuși protestase împotriva încorporării lui de către critică în modernism și chiar în avangardă. Theodor Codreanu consacră paragrafe substanțiale evoluției lui Roland Barthes, care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Coloșenco ori Nicolae Manolescu. Dând dovadă de erudiție și de o arie largă de documentare, autorul lămurește, în acest istoric al exegezei barbiene, o serie de concepte-cheie absolut necesare pentru înțelegerea operei lui Ion Barbu (cum ar fi ermetism, canonism, textualism și lista poate continua), fără a aluneca însă pe panta didacticistă, ci cu scopul de a scoate la iveală controversele numeroase și îndelungate stârnite în jurul poetului comparat în mod eronat cu nume din poezia franceză și germană. E drept că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în niciun canon poetic (nici chiar în propria formulă lirozofică)", p. 257) sau "Volumul (Ninge la o margine de existență) pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filozofare. Simți însă că amalgamul acesta e doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a ieși în evidență. Doar scrie. Iar literatura ei, cultivându-și cochet diferența față de ce se poartă în materie de scris, iese în evidență. S-a spus despre ea că vine în continuarea suprarealiștilor, dar și că încheie capitolul numit textualism în literatura română. A publicat până acum trei cărți - poezie, fără a fi poezie în sens uzual -, iar acum pregătește un roman. În două cuvinte: Adela. Greceanu. Mireasa cu șosete roșii. După cum vezi, încep cu prezentul. Asta pentru că abia aștept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Dimov ), a făcut ca brusc numele meu să devină cunoscut. Nu știu câți dintre cei care s-au întrebat, pe bună dreptate, „cine mai e și Adela Greceanu asta“ au și citit. Nu-mi fac iluzii. Cred că destul de puțini. Cât privește textualismul, am fost un fel de monsieur Jourdain. Am făcut textualism fără să știu că așa îi zice. De fapt, n-am făcut nici un textualism. Am făcut povestea mea. Care a picat mănușă pe povestea lui Marin Mincu. El a avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Nu știu câți dintre cei care s-au întrebat, pe bună dreptate, „cine mai e și Adela Greceanu asta“ au și citit. Nu-mi fac iluzii. Cred că destul de puțini. Cât privește textualismul, am fost un fel de monsieur Jourdain. Am făcut textualism fără să știu că așa îi zice. De fapt, n-am făcut nici un textualism. Am făcut povestea mea. Care a picat mănușă pe povestea lui Marin Mincu. El a avut atunci un curaj nebun să-și înceapă ditamai antologia de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Adela Greceanu asta“ au și citit. Nu-mi fac iluzii. Cred că destul de puțini. Cât privește textualismul, am fost un fel de monsieur Jourdain. Am făcut textualism fără să știu că așa îi zice. De fapt, n-am făcut nici un textualism. Am făcut povestea mea. Care a picat mănușă pe povestea lui Marin Mincu. El a avut atunci un curaj nebun să-și înceapă ditamai antologia de poezie română actuală cu o debutantă, o „cvasi-necunoscută“, cum a zis Soviany, că de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
însă: același simț critic să-l manifești și față de propriile texte. Capitolul 3. TIPURI DE DISCURS JURNALISTIC În ultimul timp, termenul discurs a căpătat întrebuințări dintre cele mai diferite, reeditând superba carieră a unui alt termen drag generației optzeciste: text, textualism, textuare). Chiar și un simplu dicționar uzual (Petit Robert, 1978) consacră nenumărate accepții ale termenului discurs: „conversație”, „dialog”, „întrevedere”, „exercițiu oratoric în fața unor persoane”, „alocuțiune”, „conferință”, „expozeu”, „proclamație”, „speech”, „apologie”, „elogiu”, „panegiric”, „rechizitoriu”, „expozeu”, „tratat” (Discurs asupra metodei de R.
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
deja clare de vreo două-trei decenii În gândirea unor filosofi pe care, spuneam mai devreme, textul acesta nu Îi ia În considerare - În parte, cred, pentru că majoritatea criticii americane nu Îi ia În considerare. Practic, problemele și impasul aduse de textualism și de atitudinea pur deconstructivă a lui Derrida, spre exemplu, sunt de ceva vreme parte a unei tradiții discursive și nu mai sunt propriu-zis, În sensul tare și creativ, probleme. Mihaela Ursa: Dacă Înțeleg exact, ceea ce Îmi reproșezi tu, Horea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Aug. Doinaș, Ștefan Raicu, Octavian Georgescu, Mihai Zissu, Traian Coșovei, Nicolae Motoc, Ioan Alexandru, Dominic Stanca, Liviu Călin, Ion Roșioru, Ion Stratan, Dan Perșa, Bogdan Ghiu, Adrian Popescu, Leo Butnaru, Ștefania Mincu ș.a. O bună parte din poemele publicate anunță textualismul sau, cel puțin, poststănescianismul. Se includ, de asemenea, versuri de Dimitrie Stelaru, Victor Eftimiu, Florin Mugur, Al. Protopopescu, se tipăresc inedite de G. Bacovia (6/1966), V. Voiculescu (1/1967) și un poem-epistolă semnat de Ion Barbu. În numărul 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290219_a_291548]
-
ființa iubită se poate confunda cu poemul, portretul ei fiind produsul unui amalgam insolit: „era un infern de inocențe/ și-i auzeam chipul cum își descarcă umbra/ în miriadele/ de blițuri senzitive ale mâinilor”. Expresia calofilă intră în opoziție cu textualismul propriu grupului optzecist, căruia poetul, totuși, îi aparține. SCRIERI: Duminica realului, Iași,1984; Zid și neutrino - Wall and Neutrino, ed. bilingvă, tr. Liviu Martinescu, Pitești, 1994; Axolotul - The Axoloth, ed. bilingvă, tr. Liviu Martinescu, postfață Florin Vasiliu, București, 1998; Improvizații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
literară și proză. Mai colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Ziua literară”, „Cuvântul”, „Paradigma”, „Amfiteatru”, „Familia”, „Tomis”, „Contrafort”, „Seine et Danube” (Paris) ș.a. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru placheta Cântecele desăvârșirii interioare (1994) și pentru lucrarea Textualism, postmodernism, apocaliptic (I-II, 2000-2001). Ca poet, S. a fost privit ca un optzecist netipic sau „disident”, în răspăr cu majoritatea colegilor de generație, echinoxist, menestrel, autor livresc, manierist etc. De fapt, specificitatea rezidă în apartenența liricii sale la estetica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
la nivelul prestației critice. S. valorifică avizat nu numai patrimoniul strict al teoriei și istoriei literare, ci și pe cel al filosofiei, culturologiei și al altor discipline umaniste, fiind, de pildă, un bun cunoscător al chestiunilor teologice și religioase. În Textualism, postmodernism, apocaliptic criticul își chintesențiază activitatea de cronicar, regrupând texte care se articulează într-o amplă panoramă a producției literare din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Sunt antologate aici cronici, studii și eseuri critice despre Ion D. Sîrbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
alții. Relevante, eseurile introductive și concluzive ale celor două volume expun viziunea despre „apocaliptic” ca matrice a segmentului de literatură valorizat, pe care criticul o apreciază că ar corespunde modelului existențial prevalent în lumea de azi. „Apocalipticul” ar include atât textualismul, cât și postmodernismul, acestea „nefiind decât niște forme particulare ale ultimei faze a culturii «burgheze», care este cultura dorinței de moarte”. De fapt, pledoaria teoretică transgresează domeniul strict al criticii literare, devenind o profesiune de credință existențială: „Doar asumându-ne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
se rânduiește în seria distopiilor. Alăturându-se relativ numeroaselor romane apocaliptice, postapocaliptice, catastrofice, postmodern-eshatologice, soteriologice, carnavalesc-grave, cu sugestii de model mundan alternativ etc. ale deceniului românesc 1993-2003, scrierea se distinge prin marea deschidere către trecut, prin poeticitate, în fine, prin textualismul definitoriu. Textele de la Monte Negro poartă o mare încărcătură culturală și, în același timp, își revelează autenticitatea, în sensul angajării existențiale. Livresc și autenticitate, textualism și angajare existențială, cam aceștia ar fi termenii subtilei ecuații a personalității lui S. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
românesc 1993-2003, scrierea se distinge prin marea deschidere către trecut, prin poeticitate, în fine, prin textualismul definitoriu. Textele de la Monte Negro poartă o mare încărcătură culturală și, în același timp, își revelează autenticitatea, în sensul angajării existențiale. Livresc și autenticitate, textualism și angajare existențială, cam aceștia ar fi termenii subtilei ecuații a personalității lui S. SCRIERI: Ucenicia bătrânului alchimist, Cluj-Napoca, 1983; Strălucirea și suferințele filosofilor, București, 1992; Cântecele desăvârșirii interioare, București, 1994; Turnul lui Casanova, pref. Marin Mincu, Constanța, 1996; Provincia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
subtilei ecuații a personalității lui S. SCRIERI: Ucenicia bătrânului alchimist, Cluj-Napoca, 1983; Strălucirea și suferințele filosofilor, București, 1992; Cântecele desăvârșirii interioare, București, 1994; Turnul lui Casanova, pref. Marin Mincu, Constanța, 1996; Provincia pedagogică, București, 1996; Textele de la Montsalvat, Botoșani, 1998; Textualism, postmodernism, apocaliptic, I-II, Constanța, 2000-2001; Experiment și angajare ontologică, București, 2002; Cartea lui Benedict, pref. Nora Iuga, postfață Nicolae Tzone, București, 2002; Textele de la Monte Negro, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, „Ucenicia bătrânului alchimist”, RL, 1984, 22; Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
Magda Cârneci, Nichita Danilov, Denisa Comănescu. Și în ce privește proza sunt identificabile mai multe aripi ale o.: există orientarea radical textualistă, așa-zis tardomodernistă, concentrată pe „ingineria textuală” și pe „textuare” (Gheorghe Iova), există un o. prozastic propriu-zis, care combină echilibrat textualismul și autoreferențialitatea cu un realism mărunt și fragmentar, preocupat să valorizeze cotidianul frust, derizoriul, grotescul ori tragismul nespectaculos, provocat de distorsiunile sociale din perioada comunismului, și să promoveze un autenticism rafinat, mediat intelectual, prin textualizare, și există, în sfârșit, ficțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]