266 matches
-
cu copacul/" ("Non-comunicare"). Dar nu doar un platonism nedezmințit și patetic, extras din Nichita Stănescu, ne zgîrie ochii și urechile de cititori, prin versuri ce denotă multe lecții neasimilate, ci mai ales pretențiile - s-ar fi putut altfel? - la fel de diletant textualiste. O dîra de autoreferentialitate, folosită, si aceasta, tot după o iluzorie rețetă a succesului, ne agresează la fel de puternic. Iată cum sună un poem numit "Punct și virgulă": "Anotimpurile mele/ se iubesc/ cu ale tale.// Nouă, doar ideile ni se iubesc
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
cod, specifice generației optzeci. Dacă în privința generației șaptezeci, Dumitriu are certe confluențe cu plasticienii reprezentativi ai acesteia, în privința generației optzeci el are legături mult mai strînse cu principiile ei generale, emanate mai curînd din zonele literaturii. Imaginea sa este oarecum textualistă prin asumarea ei ca o construcție convențională, în cadrul căreia modelul este privit cu detașare și recompus într-un plan strict cultural, uneori chiar cu accente livrești, însă pictorul nu părăsește coerența reprezentării și o anumită acuratețe calofilă a acesteia spre
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
un plămân de clovn/ în realitate nu era decât un coșciug zburător, un tip mai vechi, de prin anii patruzeci, un ou translucid întemeietor." (p. 45) În unele pasaje întâlnim jocuri lexicale care nu sunt cu totul străine de experimentele textualiste și post-textualiste: "scumpișor dulce, țonțonel mult iubit, gândel, înlăcrămist, nesincereală, credincioșitate, se roșează, a carnivoriza, ignorizează, grămădenie, întinsoare, neadunabilă, moțonel, se încăierează, transhumanțăm, sperez, borțoasă mică, hoit a-ntâia". (p. 44) În acest sens ar mai fi de semnalat caracterul
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
Dorina Bohanțov Volumul O spovedanie a textului de Gheorghe Ene antologhează piese apărute în deceniul trecut, precum și o mulțime de texte inedite, surprinzătoare și îndrăznețe sub aspect formal și greu clasabile, tematic. Majoritatea "pieselor de rezistență" sunt concepute în cheie textualistă, potrivit logicii căreia textul și biografia scriitorului fuzionează, generând o specie hibridă, o coaliție scripto-existențială.Textul și viața autorului sunt ca niște vase comunicante. Chipul "scribului" devine permeabil și se imprimă pe nisipul literelor, iar textul, mișcare simetrică, fluid din
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
tuberoze,-n aurora/ cu tube roz. E-n aur ora./ Una din urne e a ei. " (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Putem semnala și ceea ce avem impresia că e o persiflatoare anticipare textualistă - o poezie a poeziei țesută din firele mărturisirii simbolic-tehnice, în dualitatea revelării obiectului așa-zicînd tematic și al obiectului așa-zicînd meșteșugăresc, coincidente în travaliul de "țesător" ce le-a dat naștere: În ceea ce privește sfîrșitul Isadorei, țin, domnule, să vi-l reamintesc: "Une
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
domoleală a spiritului face aventura cunoașterii să treacă drept erezie și poetul inventează capcane semantice pentru starea de liniște, el fiind întîi om și apoi, în poezie, zeu păstrător de sensuri. Textul singurătății ține de o operare în mod clar textualistă asupra conceptului de poeticitate în critica și istoria literară. Reluînd aplicația asupra textelor, poetul decodează planul cultural și înțelege să-și apere supremația față de lucrurile (metafore în text) care îl înconjoară dar nu cuvîntă. Cu supărare mare el se adresează
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
ambiguitate profundă, care nu de puține ori orientează lectură pe o pistă falsă. Accentele satirice identificate de critică literară în opera lui Caragiale au făcut posibilă în anii ^50 răstălmăcirea acesteia în serviciul "luptei de clasă". Redescoperirea comicului și descoperirea "textualistului" Caragiale se vor face mai tîrziu, prin abordarea operei sale din perspectiva evoluției interne a formelor literare, ignorîndu-se pe cît posibil contextualizarea de multe ori deformatoare. Printre ipostazele scriitorului în receptarea critică trecute în revistă în ultimul studiu se numără
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
istoria nefastă ca boală trebuie elucidată prin diverse mijloace de cercetare. Așa se face că naratorul alege să înfățișeze evenimente și tipuri umane concludente pentru un tratat antropologic. Dar, cum lumile realiste ale lui Nicolae Stan sunt traversate de subterane textualiste, lucrurile se ramifică permanent: alături de docuficțiuni (fișe ale Securității și analize socio-culturale), discursul adună, ca un bulgăre de zăpadă, secvențe istorice ce anunță reculul unei lumi închise, participantă la istorie cu sentimentul unei boli inexistente. Prin evenimente înțelegându-se capturarea
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
vreo alternativă sau cu titlu de eseistică personală, ci convins de adevărul său unic. Marin Mincu e întotdeauna nefiresc de convins de tot ceea ce spune, afirmațiile sale sînt apodictice. De exemplu: "Adrian Popescu rămîne exclusiv neomanierist, Petru Romoșan e fundamental textualist, iar Paul Daian este în mod decisiv postapocaliptic". Textualismul se bucură în ochii autorului nu doar de faimă literară, dar conferă și un fel de superioritate etică. Un volum care se ocupa de fenomenul în speță a fost oprit de
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
în mod decisiv postapocaliptic". Textualismul se bucură în ochii autorului nu doar de faimă literară, dar conferă și un fel de superioritate etică. Un volum care se ocupa de fenomenul în speță a fost oprit de cenzură pentru că valida promoția textualistă, iar Eugen Simion este înfierat pentru că nu s-a ocupat de textualiști înainte de '89. Astfel se impinge în derizoriu o problemă gravă, aceea a eticii criticului în general. Pentru că oricare ar fi păcatele academicianului pomenit, nu faptul că n-a
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
de faimă literară, dar conferă și un fel de superioritate etică. Un volum care se ocupa de fenomenul în speță a fost oprit de cenzură pentru că valida promoția textualistă, iar Eugen Simion este înfierat pentru că nu s-a ocupat de textualiști înainte de '89. Astfel se impinge în derizoriu o problemă gravă, aceea a eticii criticului în general. Pentru că oricare ar fi păcatele academicianului pomenit, nu faptul că n-a pariat pe textualism e problema. N-am observat nicăieri în această carte
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
să scrie pagini comprehensive despre Daniel Bănulescu, Dan Stanca, Răzvan Petrescu sau Ioana Drăgan. Bineînțeles remarcă excesele și le amendează, în numele aceleiași valori în care crede. Nu gustă "jocul naratologic", "exersat oarecum de dragul lui", ia peste picior ingeniozitatea netemperată a textualiștilor, "necazurile autorului-narator (...) de-a lungul procesului de elaborare căznită a cărții" (în cronica la Constantin Novac), dar se arată incitat de "falsul tratat" al lui Ion Mureșan ("Basmele românilor "recitite" de Ion Mureșan), scris după toate rețetele postmodernismului românesc. Lăsând
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
caracterizează e una virilă, violentă. Problemele serioase în mod autentic pentru Sorin Stoica sunt cele ale unui intelectual: drama ficțiunii și a scrisului, eventualul complex al ziaristului față de omul de litere. Și în aceste texte Dorin Stoica reiterează ceva formule textualiste à la Mircea Nedelciu, sau scrie o analiză a receptării ce sugerează o conștiință internă acută a scriitorului de la granița dintre literatură și interferența postmodernă a stilurilor de expresie. Foarte bun este textul Pe pilot automat, o proză despre condiția
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
se va scufunda în propria dramă, ridicându-se tot mai rar și mai greu la suprafață. Volumul Mutilarea artistului la tinerețe este un impresionant memento al suferințelor îndurate de o ființă de carne și sânge, fără pavăza de hârtie a textualiștilor, o femeie îmbătrânită prematur, cu "stelele sus" și "moartea aproape", cu putregaiul singurătății neputincioase rănindu-i gâtul, un om distrugând și autodistrugându-se, vomitând la marginea unei lumi părăsite de Dumnezeu: De m-aș putea odihni în oricare scenariu al vieții
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
în trupele de partizani din munți sau în eventuala îndulcire a regimului ca urmare a negocierilor diplomatice dintre occidentali și liderii comuniști). Nu este mai puțin adevărat că spre finalul cărții Pavel Chihaia demonstrează că este deplin familiarizat cu tehnicile textualiste. Prin procedeul mise en abîme ceea ce până atunci fusese filonul principal al romanului devine poveste în poveste, iar naratorul omnisicient de până atunci se transformă într-un modest inginer al textului literar. Mărturisirea sa ține jumătate de confesiune asupra creației
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
în țara noastră (Nicolae Popa a fost distins în anul 1996 cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România), cartea nu este deloc simplu de găsit în librării. Și este mare păcat. La prima vedere, Avionul mirosea a pește este un roman textualist, în maniera prozei practicate la noi în anii '80. O intrigă relaxat polițistă, pe fundalul căreia se întrezărește tabloul cât se poate de naturalist al Republicii Moldova de azi, dominat de mafie, politicieni corupți și imorali, cetățeni ajunși la limita suportabilității
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
românești (în principal, politicieni și analiști politici), Nicolae Popa utilizează ancheta judiciară pentru a desena tabloul general al Republicii Moldova de azi cu toate elementele care îi conferă identitatea. Cealaltă miză a romanului se situează la nivelul construcției. Format la școala textualistă a anilor '80, Nicolae Popa pariază încă pe soluțiile postmodernismului de acum mai bine de două decenii. Romanul se țese pe planurile suprapuse ale gidian-ului mise en abîme. Cusăturile textuale sunt mereu la vedere, etalate cu mândrie, autorul vorbește deschis
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
cît încerc mai mult să mă explic pe mine, cu atît mai puțin mă înțeleg". Ceea ce este o limită a cuvintelor ca miraj intrinsec al existențialului... Din păcate, Marin Mincu e departe de a fi precis în aventura d-sale textualistă. Frazele d-sale se fac și se desfac într-o frenezie asociativ-disociativă fără a duce la o clarificare a factorilor disertației, ci, dimpotrivă, producînd frecvent o complicare confuză a acestora, o ceață retorică anevoie de risipit. Așa cum se întîmplă în
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
lirice diverse (specialitatea lui O. Nimigean), dar totodată o artă poetică elaborată și desfășurată. Autorul a fost de la bun început un teoretician al poeziei pe care o scrie, o instanță cerebrală, critică, dublând-o frecvent pe cea pur lirică. La textualiștii postmoderniști, această ocupare a unui teritoriu literar cu instrumentele analitice, deconstructive și metapoetice, s-a soldat cu o dezolantă paragină artistică, acoperită de flora jubilației intelectuale. Cu cât poezia lor vorbește mai mult, în registre diferențiate și combinate, în intertextualizări
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
exigențe inițiale, d-sa mizează totul pe cartea acesteia. Poezia românească din secolul abia încheiat, căreia îi dedică o voluminoasă panoramă, nu pare a-l atrage în sine, ci ca un pretext pentru a propune un eșafodaj teoretic, inspirat de textualiștii francezi și semioticienii italieni ( referințe anglo-saxone nu se ivesc), însă, nu încape vorbă, cu un fior orgolios de proprie excepțională împlinire. Să fie în cauză, așa cum arătam altădată, un procedeu reflex al domesticirii impulsului polemic, o zăgăzuire a umorilor aprinse
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
discursurilor și problematicilor ședințelor de tot felul, erau specifice climatului redacțional foarte relaxat de la "Viața studențească". Apoi, aceste texte permit o trecere în revistă (fie și în cheie parodică) a procedeelor tehnice specifice postmodernismului românesc din faza de început (perioada textualistă). În fine, recitite astăzi, textele din O sută de ani de zile la Porțile Orientului, Epopeea spațială 2084 sau Planeta Mediocrilor pot fi interpretate ca momente ale rezistenței anticomuniste din perioada finală a dictaturii. Sarcasmul coroziv al acestor texte poate
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
credibilă. După părerea mea, poezia optzecistă (textualistă, neoexpersionistă etc.) nu are nimic de a face cu poetica barbiană, orice "pulsiuni semiotice", ca definiție a generației, am vrea să mobilizăm. Mi se pare un fapt estetic (sau, mă rog, semiotic sau textualist) de domeniul evidenței. Marin Mincu realizează o antologie a poeziei românești din secolul XX, despre felul cum ea înaintează, dintr-o perspectivă postmodernă, mai clar definită ca experimentalistă. Criticul distinge patru modele de poezie în secolul XX: tradiționalistă, modernistă, avangardistă
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
organele de Securitate. Ei se încadrează din rândurile membrilor de partid verificați, membrilor UTM și numai în cazuri excepționale din rândurile informatorilor fără de partid, aparținând categoriei sociale mai apropiate de clasa muncitoare" (p. 312). Mi-a plăcut, ca o proză textualistă, poate experimentalistă, teoria supravegherii operative în cele mai diverse situații (pe jos, în mijloacele de transport, cu mașina, în trenuri, vapoare și avioane, în locuri publice, într-o stațiune balneară sau în mediul rural), din Ordinul M.A.I. al R.P.R.
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
percutanța ei analitică. Dacă "torentul de clasificare și nomenclatură, alcătuite după un zel a la Linné", nu are cum să fie pe placul unui critic de gust și expresie ca Dan Cristea, obiecția lui finală e de ordinul istoriei literare. "Textualistă ea însăși, adică făcând economie de referent, panorama lui Marin Mincu ignoră complet, din orice posibil decupaj, anul de grație 1989. Chiar să nu însemne nimic această dată?" Pentru mulți critici, da; pentru Marin Mincu, ba. O proză de Ioan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
aventura erotică a naratorului-matur cu studenta Kuki definesc, mai bine decât multe pagini de comparații și analize, specificitatea lumilor de ieri și de azi. Inteligent, sensibil, original, inovator, mereu atent la zgomotele lumii în care trăiește, excelent constructor narativ (sângele textualist apă nu se face), Radu }uculescu este unul dintre prozatorii foarte importanți de astăzi. Romanul său, Stalin, cu sapa-nainte o dovedește fără putință de tăgadă. Din păcate, ca și în cazul altor autori cu domiciliul în provincie, sau care
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]