170 matches
-
Enunțurile metalingvistice fragmentează desfășurarea liniară a discursului autonom în favoarea preciziei în actualizarea și crearea sensului, aspect considerat de către întemeietorii praxematicii ca un argument important în susținerea teoriei lor. V. dialogism, eterogenitate enunțiativă, funcții ale limbii, modalizator, producere a sensului, text, textualitate. REY-DEBOVE 1978; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METONIMIE. Identificată inițial pe terenul retoricii și analizată apoi sub numeroase aspecte ca figură de stil (sau ca figură semantică), metonimia este rezultatul unei substituiri prin care se înlocuiește numele unui obiect cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
așa cum a procedat Emile Benveniste care a stabilit opoziția dintre povestire (histoire) și discursul în sens restrîns, avînd în vedere categoria persoanei (istoria fiind caracterizată prin non-persoană) și, în plan secundar, de distribuția specifică a timpurilor verbale. Din perspectivă praxematică, textualitatea narativă rezultă din ascendența timpului, adică din reprezentarea timpului ca derulîndu-se din direcția trecutului spre viitor. Relatarea apare astfel structurată într-o manieră activă, a fluenței timpului, atît la nivel macrostructural, cît și la nivel structural, încît povestirea (histoire), de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la nivel structural, încît povestirea (histoire), de exemplu, redă evenimentele în ordine ascendentă, construind astfel subiectul individual și social. Timpul povestirii avînd această structură ascendentă, evenimentele referențiale vizate sînt de ordinul experienței sau al ficțiunii. De aceea, se afirmă că textualitatea narativă este o textualitate a iconicității prin motivare. Desigur, această ordine progresivă poate deveni locul unor anacronii (mai rar, proleptică, prin anticipare, și, mai des, analeptică, prin întoarcerea în trecut), dar acestea nu au decît manifestare locală și anticipează ascendența
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
povestirea (histoire), de exemplu, redă evenimentele în ordine ascendentă, construind astfel subiectul individual și social. Timpul povestirii avînd această structură ascendentă, evenimentele referențiale vizate sînt de ordinul experienței sau al ficțiunii. De aceea, se afirmă că textualitatea narativă este o textualitate a iconicității prin motivare. Desigur, această ordine progresivă poate deveni locul unor anacronii (mai rar, proleptică, prin anticipare, și, mai des, analeptică, prin întoarcerea în trecut), dar acestea nu au decît manifestare locală și anticipează ascendența. La nivel interfrastic, unitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
implicat în proces. În acest mod, povestirea funcționează prin confirmarea articulării ascendente a ordinii proceselor, prin reprezentarea derulării interne ascendente a timpului implicat de fiecare dintre ele, adică prin confirmarea ascendenței interfrastice de către ascendența verbală intrafrastică. V. enunțare, secvențialitate, text, textualitate, tipologie textuală. BENVENISTE 1966; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN NEGAȚIE. În mod obișnuit, prin negație se înțelege faptul de a contesta existența, necesitatea sau obligativitatea unui lucru sau unui fenomen, manifestată prin unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ochiului și minții, // acela ar face cel mai minunat panegiric al acestei arte, / acela ar fi totodată rapsodul, trubadurul și psalmistul seminției lui Nimrod. (Odobescu) Din punctul de vedere al lingvisticii textuale, perioada este unul dintre planurile de organizare a textualității (prag maxim al descrierilor lingvistice), fiind rezultatul mai multor forme majore de conexiuni: a) conexiuni ritmice ale propozițiilor (prin repetarea fonemelor, grafemelor, lexemelor sau a sintagmelor), b) conexiuni lexico-semantice (paralelisme, chiasme, antiteze) și c) conexiuni propriu-zise, realizate prin conectori la
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
computațional, precum și la nivelurile de reprezentare, căci condițiile gramaticale sau lingvistice devin mai integrate obișnuințelor cognitive. V. actant, capitalizare, cîmp, identitate, narativitate, polisemie, praxem, sem. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO-LINARES 2004. RN PROGRESIE TEMATICĂ. Unul dintre standardele textualității, progresia tematică, în asociere cu coerența asigură introducerea unei teme noi, determinînd în acest mod avansarea informativității discursului. Coerența, ca proprietate semantică, determină modul de organizare a universului textual prin intermediul progresiei semantice, susținute prin relații de cauzalitate, finalitate, analogie. Succesiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
așa cum se oferă cunoașterii imediate de același corpus care face obiectul unei operații de extragere a elementelor pertinente pentru o anumită cercetare. V. analiză, corpus. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SUPRASTRUCTURĂ. Potrivit lui T. A. van Dijk, într-un model cognitiv al textualității, se distinge un prim nivel, construit dintr-un sens (o reprezentare propozițională) și o valoare ilocutorie (un tip de act de vorbire), atribuită propozițiilor. Există apoi un al doilea nivel, unde grupurile de propoziții sînt, printr-o serie de prefaceri
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care categoriile verbale sau destinația discursului le imprimă pe linia imaginară ce permite operația de vizare a referinței. Prin această perspectivă se explică diferitele timpuri verbale prin diferențele de reprezentare temporală și aspectuală, încît, prin abordarea alternativă, aspectuală și temporală, textualitatea și referința realizează două paradigme ale timpului verbal. Astfel, de exemplu, perfectul simplu ar fi definit prin faptul că reprezintă timpul implicat într-o singură incidență în cadrul perspectivei aspectuale, prin faptul că face să se releve reperul referențial și prin
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca dezvoltînd o secvențialitate specifică, sînt rezervate tipului descriptiv, cu specii foarte diverse (descrierea de acțiuni, legi și reglemente, rețete de realizare, note de montare, buletine meteorologice și multe altele). V. formație discursivă, funcțiile limbii, gen de discurs, secvențialitate, text, textualitate, tip de discurs. ADAM 1999; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN TOPOGENEZĂ. Procesul de actualizare trebuie conceput ca o derulare a unor etape de realizare a reprezentării, în care unitățile gramaticale au un rol important, căci ea stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
decît "simple cuvinte”, nu sînt reprezentări și nu trebuie "recuperate” prin aplicarea directă și abruptă a analizei psihologice amatoristice (sau profesionale). Una din contestațiile generate de asemenea reacții - uzuale, de altfel, la orele de literatură - este că ignoră arta și textualitatea romanelor, gradul în care personajele, evenimentele și toate celelalte dintr-o producție literară fac din ea un construct. Cum simpla suprafață verbală a romanelor este ignorată, nu există limite în ceea ce privește arabescurile psihologizării: ele se pot ramifica fără
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Andrew Louth vede umbra modernității în aurora Reformei. Întărind semnificația voluntarismului etic, contabilizând binele exterior, simplificând liturghia, calvinismul, mai cu seamă, încetează să mai înțeleagă sensul misterului în experiența religioasă 1. „Individualismul intramundan”2 condamnă reducția Scripturii la o simplă textualitate 3. De la abandonarea tradiției ca mediu al experienței cultice se ajunge apoi la recuzarea tradiției ca obiect de reflecție culturală 4. Recuzarea temelor tradiției creștine este exemplificată de numeroase atitudini care descriu tabloul clinic al modernității. În arta picturală, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
modus recipientis, exegeza Scripturii, a rătăcit prin labirintul kerygmei exigența mult mai dificilă a chenozei, uitând că „înțelepciunea lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere” (1Cor. 4,20). Andrew Louth ne reamintește că într-o hermeneutică autentică nu textualitatea Scripturii este scormonită de curiozitatea descentrată a interpretului, ci Autorul sempitern al revelației este convocat să dea un răspuns. Modelul unei asemenea întâlniri între vizibil și invizibil nu poate fi decât Euharistia, ea însăși perpetuată de tradiția Bisericii creștine ca
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
arhi tectural, cât poezia lui Baudelaire. Experiența urbană este constitutivă orașului ca atare, în momentul în care îi este parcurs labirintul: pentru Benjamin, flaneurul este, fără să vrea sau să-și dea seama, o Ariadnă. Din punctul de vedere al textualității constitutive orașului, proiectul „filozofiei prime“ la Benjamin se precizează: este vorba, în acest proiect, despre o scriitură inedită, o descriere care se realizează în forma unui colaj de imagini, fragmente, descrieri și formule ale „experienței șocului“. Orașul este, cum spuneam
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
is made up of a constant negotiation with the ghosts and residues of previous experiences, most notably in Paris, with the ghosts of insurrection and revolution, but also in Berlin which for Benjamin was above all a city of ghosts.“ Textualitatea metropolei reprezintă unul dintre elementele decisive ale caracterului fantasmatic al acestei lumi: reclamele care se „înscriu“ în natura mărfurilor expuse, scriitura jurnalistică prin care evenimentele cotidiene devin personaje ale unei povestiri infinite, numele străzilor, toate acestea creează o realitate alegorică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
întrerupt în aer, memoria-i amnezică; tabloul se umple de pete albe”. M. este unul dintre cei mai avizați cercetători români ai segmentului de teorie literară privind postmodernismul și ideologiile tehno-culturale apărute pe suportul fluid al acestuia. Noțiuni pentru studiul textualității virtuale (2002) este o introducere densă în hyper-text. În Videologia (2003) este documentată și chestionată „relația dintre structurile iconice ale prozei postmoderne și posibilele lor modele bio-tehno- științifice ale postmodernității, de la cele mentale/ logice la cele mediatice”. SCRIERI: Ficțiuni (volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
de la cele mentale/ logice la cele mediatice”. SCRIERI: Ficțiuni (volum colectiv), București, 1992 ; Întâmplări din orășelul nostru, pref. Ovid S. Crohmălniceanu, București, 1993; Alexandru, pref. Mircea Martin, București, 1998; În căutarea comunismului pierdut (în colaborare), Pitești, 2000; Noțiuni pentru studiul textualității virtuale, București, 2002; Videologia, Iași, 2003. Antologii: Literatura memorialistică. Radu Petrescu, Ion D. Sârbu, N. Steinhardt, îngr. și pref. edit., București, 1996. Repere bibliografice: Andrei Grigor, Colectivismul literar, L, 1992, 43; Alina Hristea, „Ficțiuni”, ST, 1993, 1; Ioana Pârvulescu, Să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
întrebarea dacă imaginea, care este și nu este un text, adică este înrudită, prin scriitură, cu scrisul de mână dar este și altceva decât el, poate sau nu să fie abordată în termenii verbalizării narative, adică analizată cu instrumentele specifice textualității. Răspunsul ar putea pleca de la ideea că fiind,și nefiind totuși un text, imaginea stabilește o anumită relație cu discursul textual, dacă abordarea ei implică: . În imagine:. Opera de artă: și acest mutism al ei care generează un efect de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
generativ-transformațională, a încercat să construiască, la sfârșitul anilor '60, un model de "gramatică a textului"2. În concepția lui Koch, textemele desemnează, asemenea morfemelor în cadrul cuvântului, unitățile lingvistice minimale care intră în alcătuirea unui text, indiciile elementare care asigură configurarea textualității (trăsăturile ce marchează apartenența textului la un anumit gen literar, de pildă). În mod previzibil, proiectul lingvistului german (ca și celelalte tentative similare din epocă) a dat rezultate nesatisfăcătoare, din cauza faptului, bine-cunoscut astăzi, că, spre deosebire de unitățile lingvistice infra-frastice, textul - și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
culturii" [1937], în Trilogia culturii, cuvânt înainte de Dumitru Ghișe, Editura pentru Literatură, București, 1969, pp. 261-397. Bloom, Harold, Anexietatea influenței. O teorie a poeziei [1973], traducere din limba engleză și note de Rareș Moldovan, Paralela 45, Pitești, 2008. Boc, Oana, Textualitatea literară și lingvistica integrală. O abordare funcțional-tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire, Clusium, Cluj-Napoca, 2007. Bogrea, Vasile, Pagini istorico-filologice, cu o prefață de acad. Constantin Daicoviciu, ediție îngrijită, studiu introductiv și indice de Mircea Borcilă și Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Cornelius, Zagaevschi Cornelius, Lolita, Funcțiile metaforice în "Luntrea lui Caron" de Lucian Blaga. Abordare în perspectivă integralistă, prefață de Mircea Borcilă, Clusium, Cluj-Napoca, 2005. Nicoleta-Daisa Neșu, Textul politic. Limite și deschideri semiotice, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2005. Oana Boc, Textualitatea literară și lingvistica integrală. O abordare funcțional-tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire, Clusium, Cluj-Napoca, 2007. Dumitru Cornel Vîlcu, Integralism și fenomenologie, vol. 1: Orizontul problematic al integralismului, Cluj-Napoca, Argonaut & Scriptor, 2010. Eugenia Bojoga, Oana Boc și Dumitru-Cornel
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lucrările discipolilor săi (Cristina Alexandra Pop, Trup@privire, ritm/magie/. Elemente pentru o antropologie a descântecului, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002, pp. 45-55; Lolita Zagaevschi Cornelius, Funcțiile metaforice în "Luntrea lui Caron" de Lucian Blaga, pp. 50-60; Oana Boc, Textualitatea literară și lingvistica integrală ș.a.). 400 Mircea Borcilă, "Bazele metaforicii în gândirea lui Lucian Blaga", pp. 29-30. 401 Ibidem, p. 31. 402 Ibidem, p. 37. 403 "Un referent (r) este orice lucru la care ne putem referi sau despre care
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
schematizarea unor câmpuri interne de referință pe baza unor operații tipice de 'mediere' a unor opoziții semice (la nivel referențial primar), de 'omologie' (la nivel secundar) și de construcție a unei spațiotemporalități mitice (descriptibile pe baza unor modele 'cronotopice' caracteristice textualității mitice)." (Mircea Borcilă, "Contribuții la elaborarea unei tipologii a textelor poetice", p. 192) 430 Potrivit clasificării din Eugeniu Coșeriu, "Orationis fundamenta. Rugăciunea ca text" ["Orationis fundamenta. La preghiera come testo", 2000], traducere de Andreea Grinea, în Transilvania, vol. 39, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în care oglinzile și ecourile (reflecții auditive) se multiplică potențial la infinit: Poe, Borges, Virginia Woolf. Din același motiv, mă dau în vânt după ideea și chiar senzația borgesiană a labirintului livresc, a bibliocosmosului, după ideea și tema postmodernă a textualității, a textului ca reflecție, a istoriei ca text. Tot de aceea mă seduc tehnicile reflecțiilor multiplicate: mise en abyme, Chinese boxes. Dacă până acum am "amânat" începutul reflecției este pentru că a trebuit probabil să treacă un timp care să traducă
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și să se automodeleze prin lecturi. Da, mă consider norocoasă, cum din păcate cred că destul de puțini sunt, de a găsi un antidot la haos și nesiguranță în bibliocosmosul care spuneam că mă fascinează. Chiar și atunci când citesc despre haos, textualitatea care îl reflectă se interpune între mine și dezordine. Descopăr astfel că literalmente "locuiesc" în acel spațiu dintre mine și oglindă, un spațiu în care se "petrec" reflecțiile. În acest spațiu, care este de fapt imaterial, ce fel de construct
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]