178 matches
-
în cer (1966), reconstituie mediul grivițean, mutând accentul pe un moment istoric; ca romane ale rezistenței antifasciste, ele narează despre activitatea comuniștilor din ilegalitate, pregătind gestul insurecțional de la 23 august 1944. Pătrunse de un discret lirism și erodate, sensibil, de tezism, scrierile se salvează parțial prin culoare lingvistică. Facerea lumii duce mai departe cronografia, urmărind destinul unei familii muncitorești. Un tipograf (Filipache) devine director al unei întreprinderi naționalizate și sfârșește înfrânt, strivit de circumstanțe absurde. Dar în interiorul romanului există un alt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
despre arta moșirii „revoluției”, a cărei țintă este haosul, „adică starea din care se naște ordinea”. Deși se dezvoltă după aceeași rețetă a deversării contemporaneității în istorie, celelalte romane ale ciclului rămân pe o treaptă literară inferioară, fapt explicabil prin tezism și inflație factologică. De pildă, Noaptea incendiului, o „scurtă incursiune în destinul femeii” care, pornind de la modelul lui Liviu Rebreanu din Adam și Eva, prezintă în ordine inversă cele șapte vieți pe care protagonista le trăiește din decembrie 1989 până în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
-mă ca privire). Prima șansă a unei critici capabile să intre În inima textelor este aceea de a depăși nivelul accentului așezat pe obiectul estetic (cu tot ceea ce implică analizele focalizate pe acesta și nu pe experiența estetică: tematism, simbolism, tezism etc.). Ieșirea din temă, din mesaj se face prin Încercarea de a căuta, pentru Început, punctul de fugă al temei. Mai precis, a vedea dincolo de semnificațiile limbajului, a vedea darul acestuia și capacitatea sa de a prooroci. Nu e deajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să iasă din starea de „spălare a creierului”? Precizez că nici una dintre instituțiile amintite aici nu a folosit vreodată termenul contra-reeducare, fie pentru că s-a ferit de o definiție/conceptualizare a acțiunii lor demistificatoare la adresa comunismului (ca să nu cadă În tezism), fie pentru că termenul contra-reeducare era format dintr-un cuvânt deja incriminat și blamabil, acela de reeducare. În ce mă privește, am dorit să cântăresc validitatea și consistența termenului și impactul pe care l-ar putea avea el atât asupra cercetătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
universități, În turnurile lor de fildeș, și acolo a Început să se construiască o altă memorie de generație, care Într-un fel refuză niște modele anterioare, inclusiv modelul optzecist comunist. Însă nu știu dacă această Castalie va reuși să abandoneze tezismul estetizant, literaturizant al deceniului În care s-a format. Și, ca să Închei această argumentație, Încep să apară tineri sociologi, politologi, iar aici exemplul unor Chelcea și Lățea - care au trecut la un alt tip de discurs, la o altă metodă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
moral-imoral. "Geometria variabilă" a unui posibil spațiu politic românesc Deficitul ideologic din România postcomunistă se datorează, după cum am demonstrat, nu numai inapetenței politicienilor pentru sistemele ideologice, ci și limitelor conceptului tradițional de "ideologie" și, de asemenea, slăbiciunilor inerente discursurilor ideologico-propagandistice: tezismul dogmatizant, retorica manipulatorie, promisiunile suprarealiste, excesul polemic gratuit și steril. Acest cortegiu al limitelor și dezavantajelor, specific ideologismului lipsit de deschideri spre realitate, raționalitate și moralitate, afectează activitățile lucrativ-profesionale și practica politicilor publice. În aceste circumstanțe, din nevoia creșterii interesului
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
filonul” aflat în Oltenia, „pe plaiurile pandurilor”. Bunăoară, cu toate că titlurile, ca și țesătura textelor din Orașele dragostei (1967), volumul lui reprezentativ, sunt predominant lirice - Pe portativele anotimpurilor, Focuri în nopțile Parângului, Cuibul de rață sălbatecă -, mesajul este subminat de un tezism accentuat. Câteva notații referitoare la tainele copilăriei ies de sub tirania ideologiei, fiind reușite (o mamă explică unui băiat că munții cresc pentru că sunt aidoma copiilor etc.), ca și descripția unor peisaje de natură. Elogiul realizărilor socialiste se regăsește în Triunghiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
aruncată de bancheri și moșieri, opera poetului Mihai Eminescu”. În afară de grotescul „interpretărilor”, lăsate la cheremul „proletariatului”, „reabilitarea” lui Eminescu nu reprezintă altceva decât o nouă formă de manipulare ideologică. Proza din paginile revistei nu se deosebește valoric de poezie. Prin tezism și prin schematismul construcției, aceasta satirizează în tușe groase „tarele” regimului trecut, prospectând, în același timp, un viitor „planificat”, luminos, apoteotic. Publică Petru Dumitriu ( În primăvara șaptezeci și unu..., Sudura), Sașa Pană (Cordonul sanitar), Remus Luca (Măriuca învață carte), Eusebiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
ora de descumpăniri și de nădejdi, „cântecul lăuntric”. Pe lângă psalmi, a mai compus sonete, versuri laice, adumbrite de „gânduri necăjite”, poezii patriotice și stihuri pentru copii. În 1940, i se anunța volumul de versuri Pe treptele Altarului. Proza, de un tezism ireductibil, reia mereu aceeași schemă, a binelui care învinge răul, fiorul curat al revelației curmând la vreme ispita căderii în prihană. Și în roman, autorul se sprijină pe precepte evanghelice, care ar fi putut să împingă totul într-o zonă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
romanesc devine o dezbatere pe tema exercitării puterii, „exemplificarea” fiind orientată tezist. Confruntări de opinii tensionate, care vor să pună în lumină două moduri de a concepe puterea și, implicit, două atitudini ideologice, reflectând, la scară redusă și cu un tezism deformant, o tensiune existentă la vârful piramidei. Potrivit unei mențiuni a scriitorului, din Am fost și cioplitor de himere (1994), personajele nu ar fi două persoane istorice deosebite, ci unul singur, dictatorul contracarat de propria lui virtualitate, de „umbra” lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
ordinii anterioare în vederea unei alte "sinteze"; poetul Aventurilor lirice, zice Doinaș, aspira la o reașezare a lucrurilor în consonanță cu timpul: "Antipoezia din poemele lui Geo Dumitrescu (prozaismul, sarcasmul, aglomerația verbală redundantă, banalitatea crasă, lipsa de formă, retorica sentimentală sau tezismul moral etc.) se află, în înțelesul dat de Rey acestui termen, în elementele rezultate din pulverizarea unei tradiții poetice care acum sunt chemate să sugereze o altă construcție a poeticului" (Măștile adevărului poetic, 1992, p. 118). Avut-a Geo Dumitrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai îndeaproape de jocul actoricesc. A compus chiar și o mică dramă, Recrutul răscumpărat (1842), a cărei însușire de căpetenie, dacă nu și singura, este ambianța autohtonă; totuși, piesa ar putea fi și o prelucrare. Intriga e ușoară, copleșită de tezism. Părinții Sorei, stăpâniți de prejudecăți, nu îngăduie însoțirea fetei cu plugarul Petre, încredințând-o unui negustor străin, hapsân, care o și părăsește. Tânărul, în prada unei disperări pe care o declamă în tirade romanțioase, lacrimogene, este gata să se înroleze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
structurii sufletești a prozatorului, interesat mai mult de stările mijlocii ale psihicului și ale afectului ori de euforia potolită, decât de aspectele sumbre sau de încleștările dramatice. De altfel, chiar „acuzatorii” vor recunoaște că talentul salvează proza lui de orice tezism dizgrațios. Devotat până la capăt genului scurt, nu o dată a fost comparat cu mai vechii noștri nuveliști care au manifestat o atenție similară pentru psihologia „omului mărunt” și pentru automatismele de comportament. I s-a remarcat însă specificitatea, datorată identității particulare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
ezitare, se prelungește și mai evident în următoarele două romane, Republica disperaților (1935; retipărit în ediție definitivă în 1946 cu titlul Republica disperaților. Gabroveni & Co.), pe care Leon Baconsky îl apropie de romanul lui Franz Werfel Cazul judecătorului Sebastian prin „tezismul umanitarist”, și Gol, rămas la primul volum, Început de viață (1937). Problemele ineficacității justiției, care nu îi poate pedepsi pe marii vinovați și în general nu țintește stârpirea cauzelor sociale ale răului (discutate în Republica disperaților) sau ale imensului gol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
în ambele scrieri, în diverse dozaje, dar cam în același fel dezavuate. Pe bună dreptate s-a observat că ultimele cărți ale lui V. au o subliniată desfășurare tezistă și că autorul îngroașă exagerat liniile, cultivând cu predilecție pasta întunecată, tezismul având drept consecință schematizarea multor personaje și creionarea caricaturală a peisajului uman în care ele trăiesc. Alte romane, publicate fragmentar (Crenguța, Dureri fără nume, Romanul unui visător, Vipera) sau despre care a lăsat mărturii că le-ar avea în pregătire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
de simbol. Desprinse din mediul rural (Ploaia din iunie), militar (Moartea tânărului cu termen redus) ori muncitoresc (Uzina vie, Revoltă în port), aceste momente de viață (oropsită) transmit un fior umanist autentic, al cărui patetism este însă mult diminuat de tezismul ostentativ. SCRIERI: Ploaia din iunie, în Nuvele inedite, București, 1935; URSS azi, Craiova, 1935; Nuvele, București, 1948; Revoltă în port, București, 1948; Șomaj fără rasă, București, 1948; Uzina vie. Ploaia din iunie, pref. I. Vitner, București, 1948; Nuvele și articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289431_a_290760]
-
planeta. Herald al luminii și al albului (simboluri centrale), poetul încearcă totodată să restituie Cuvântul, glorificând harurile salvatoare ale poeziei. Paranteza Lunii (1985) continuă și mai patetic această revoltă împotriva agresiunii răului și absurdului, uneori cu primejdia discursivității și a tezismului, și tot astfel Stelele strigă (1988), unde logica naturii e instituită ca model: „Pildă să-ți fie zorii / Care nu absentează nicicând, / Firul de iarbă / Cu legile lui.” Ambivalența acestui univers e potențată în Timp răstignit (1991), unde lira, „bolnavă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
Tânărul scriitor”, „Tribuna”, „Steaua” ș.a. Scrierile lui M. din anii ’50 - Sfat prețios (1952), Matca (1953), Un flăcău pe plac (1953), Povestiri (1955) ș.a. - sunt puternic afectate de obediența față de exigențele propagandistice impuse literaturii de oficialitățile din epocă. Sufocate de tezism, calitățile scriitoricești, ținând de talentul narării și de finețea observației, depistabile pe alocuri, nu conving. Astfel, Pâine albă e - se poate spune - un prototip al literaturii realismului socialist. Romanul echivalează cu o colecție de documente de partid, de indicații, instrucțiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
lumea rurală a vremii (în speță un sat transilvan), conflictul se țese în jurul colectivizării agriculturii, iar textul vehiculează toate clișeele ideologice despre chiaburi, ascuțirea luptei de clasă, mijlocașii nehotărâți, puterea persuasivă a dialogului și exemplului etc. Ulterior, în anii ’60, tezismul scrierilor lui M. se atenuează ori dispare, însă valoarea estetică și interesul literar nu sporesc pe măsură. Scriitorul continuă să publice romane și povestiri, iar în anii ’70, reportaje și publicistică. Inocenții (1987), carte de povestiri, echivalează cu al doilea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
Iorga pentru dogmatism, de asemenea, pe G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu. Fanatic al distrucției așa-ziselor forme anchilozante din cultură, I. era nu numai nedrept, lipsit de acoperire și de perspectivă în afirmații, dar și de un tezism monoton, în ciuda formulei de scandal pentru care optase. A lăsat și două lucrări interesând istoria literară, Claudia Millian (1938) și Tinerețea lui Camil Petrescu, aceasta din urmă fiind o bună introducere în opera scriitorului. SCRIERI: Negativismul tinerei generații, București, 1934
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
de înregistrare. În prim-planul prozelor se află o voce naratoare - vocea autorului: cel care urmează să scrie sau, eventual, o face în timp ce observă. Comportamentul degajat al prozei lui Caragiale e înlocuit de un anume didacticism, pe alocuri de un tezism mărturisit, iar implicarea (ca și explicarea) se numără printre atribuțiile ce incumbă unui personaj inconfundabil, subiect și uneori obiect al povestirilor. Numele generic pe care i-l dă autorul însuși este acela de Martor. Din calitatea de martor a protagonistului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
duritate a observației realiste era o noutate șocantă[...].În al treilea rând, în raport cu proza ardeleană, fie că e vorba de Mara lui Slavici, fie de Arhanghelii lui Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu a reușit în Ion să înlăture efectele dizarmonice ale tezismului moralizator, impunând deplina obiectivare epică, fără ca autorul săși rezerve un personaj-raisonneur sau un aparteu didactic prin explicitare și tendențiozitate. Al patrulea motiv și cel mai important e acela că virtuțile sale artistice, independente de context, îl recomandau de la sine drept
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
energie (1918) și Zile triste (1919). În romanul Antiquitas rediviva (1926), alegoria este ratată ca demonstrație („romanul credinței eroice”) prin excesul de informații istorice (chiar turistice, pe alocuri) și de scene involuntar parodice. Construcția este vicioasă, șubrezită în parte de tezism. Acest defect este însă echilibrat prin câteva stranii pagini poematice și prin amestecul dintre fantastic și realism. Antiquitas rediviva rămâne un bun exercițiu pregătitor al romanului următor. Pentru Suflet japonez (I-III, 1938-1939), B. s-a documentat îndelung, studiind istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285542_a_286871]
-
Eugen Barbu. Dezmățului cosmic i se opune castitatea sătenilor. Castelul este incendiat de țăranii revoltați de „măscările” pe care, din întâmplare, le descoperă, iar justiția, coruptă, distruge declarațiile lor incriminatorii. Cu totul lipsit de acoperire artistică este Rumilia, în care tezismul domină construirea intrigii și argumentarea ei. B. este un romancier atras de stările tulburi, incerte, fie sociale, precum în Neamul Coțofănesc sau în Conspirația Dărmănescului, fie individuale, precum în Rumilia. Aici, imaginația se dezlănțuie fără opreliști, excitată de ceremonialuri erotice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
și infrarealismul barbian, avangardismul, dadaismul, suprarealismul, poetici contemporane (N. Stănescu). Pentru a sugera mai bine complicațiile sufletului modern era necesară o sincronizare cu lirica occidentală; iar proza a căpătat o nouă configurație prin: abandonarea tematicii rurale, repudierea idilismului și a tezismului, specifice literaturii anacronice, în favoarea citadinismului, a obiectivității și a analizei complicațiilor psihologice. Modernismul are un "sens predominant estetic", având trăsături particulare: "cultul formei", "rafinamentul limbajului și al construcției textului", "fundalul urban", "interiorizarea personajului în roman", "credința că percepția este plurală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]