178 matches
-
spre scriitori ciudați și „reacționari” ca Villiers de L’Isle-Adam. În romanele lui Țoiu din aceiași ani, problematica politică e complexă și neortodoxă. Căderea în lume, de exemplu, pune față în față un legionar și un comunist, fără umbră de tezism și fără un final „reparator”, ca acela care se pare că a permis apariția Galeriei. I-am cunoscut bine pe amândoi. Țoiu mia fost prieten. Omul era inteligent și cultivat, cu o notă de afectare de care nu părea câtuși
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
recunoaștem celebra expresie mallarmeană ce a hipnotizat întreaga modernitate: Lumea există ca să sfârșească într- o carte. Sfârșitul unui manuscris este sfârșitul lumii. Îmblânzitorul apelor este însuși autorul. Despre debutanți, numai de bine, sugera mereu Călinescu. În ciuda deficiențelor și a unui tezism latent, Îmblânzitorul apelor este un excelent microroman poetic despre simulacrele vinovăției și ale singurătății. Fin analist al ambiguităților și un specialist al morbideții, A. R. Deleanu este un scriitor în toată puterea cuvântului.
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
vedere nu merită onoarea de a fi numiți, au jubilat la nesperata ocazie de a-și justifica vechile adversități intelectuale și antipatiile ideologice printr-o chestiune de deontologie auctorială. Alții i-au reproșat autoarei neînțelegerea și reaua credință, reducționismul și tezismul - reproșuri care se verifică într-o bună măsură. Faptul că pretindea a fi identificat-o singură pe Evelyn Underhill, trecând sub tăcere transmiterea informației de la Zevedei Barbu la Lucrețiu Pătrășcanu și la epigonii lor târzii, i-a adus chiar acuza
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de „diletantism filologic în discutarea problemelor de sursologie“. Și avea probabil dreptate în privința unora dintre ei. Dar, așa cum s-a văzut mai sus, același lucru i se poate imputa ei înseși, în plus cu circumstanțe agravante de rea credință și tezism. Scăderile ediției prelegerilor de filozofia religiei din anul universitar 1924-1925 au fost deja semnalate de alții. Faptul că Marta Petreu s-a îngrijit de tipărirea unuia dintre primele cursuri ale lui Nae Ionescu e un indicator cert al interesului pozitiv
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
toată literatura epică prin gura personajelor vorbește autorul, dar teziste sunt doar scrierile în care lucrul acesta se simte. Și la Breban se simte? Uneori se simte, în cărțile lui mai noi, și atunci discursul său narativ alunecă inevitabil în tezism, dar în general nu se simte pentru că prozatorul încă dispune de mari capacități transfiguratoare, apt să-și înzestreze personajele de roman cu viață proprie. Chiar și pe acelea care mai mult (mult mai mult !) vorbesc decât acționează, mai mult se
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
anexionism impudic printr-o interpretare tendențioasă, iar pe de alta implica o cenzură drastică, soldată cu retipărirea croșetată ca și cu eliminarea integrală a textelor neconvenabile. Alta este cea a "eroului pozitiv", manechin al idealizării ideologice, centru de greutate al tezismului urmărind modelarea mentalității "omului nou". A acelui homuncul creat în laboratoarele colaboraționismului, "piatră de încercare pentru capacitatea scriitorului de a cuprinde și pătrunde esențialul din spiritul epocii", "cheia de boltă a literaturii noi, realist-socialistă". Cît privește conceptul de libertate, acesta
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
pretext - unui autor mai degrabă neprizat în egală măsură de critici și de cititori; pentru că, transpare limpede, volumul se vrea, cu șanse mari, un bestseller analitic; pentru că, deși pornirea e dată de un vizibil și la modă parti-pris localist bănățean, tezismul nu atinge niciodată înălțimi deranjante; pentru că redresează defazajele temporale după alte criterii decât cele istorice folosite de Jan Kott în celebrul său studiu despre Shakespeare; pentru că Vighi e speculativ până la Dumnezeu (și, o dată ajuns acolo, rămâne la fel); pentru că ia
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
interpretării Torei într-un cadru festiv, unde Șlomo se distinge printr-o sensibilă dizertație asupra culorii pielii lui Adam, așa cum Șlomo, din Trenul vieții, ținea un discurs minunat despre rațiunea de a fi a Bibliei. Radu Mihăileanu știe să expună tezismele de orice fel ar fi, unei ironii fine, demonstrînd un lucru simplu, că umanitatea, sensibilitatea sunt acele valori care transced opțiunile religioase. Paradoxurile nu distrug, ci reconstruiesc o identitate. Cine este Șlomo? Creștinul răpit unei sorți nemiloase în Sudan? Evreul
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
fi oricît de bizari doresc ei, de la cei care-și înmormîntează Cadillacul la cei care mănîncă rîme. Filmul miza, ca și semidocumentarul Mondo Cane din 1962 al lui Gaultiero Jacopetti și Franco Prosperi, pe o surprindere a contrastelor, nu cu tezismul unei critici a capitalismului, cum ne obișnuiau călătorii români trimiși cu misiuni "culturale" peste Atlantic, gen Brucan etc., ci cu un fel de dezinvoltură antropologică dublată de un ludic interesant. Oricum lumea americană la care visam ca la un El
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
p. 23); folosește dezinvolt termeni improprii sau forțați, cum ar fi stridentele expresii, în opinia noastră, "remagizarea literaturii", "magism", "basmic" ș. a. în fine, tentativele sale iconoclaste îl vizează de data asta pe Al. George, calificând o afirmație a acestuia despre tezismul teoretic al povestirilor lui V. Voiculescu, drept o "aberație". Un sinonim mai puțin abraziv era de dorit.
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
proletară, partinică și patriotică, reprezentând ideologia unei clase care a săvârșit victorioasă revoluția antiburgheză. În stilul proletcultist actualizat intră deci și lupta de clasă, spiritul revoluționar și caracterul eroic al unei victorii politice. Realismul socialist atenuează unele din schematismele și tezismele rigide, ofensive, agresive, ale proletcultismului inițial, le maschează: exclusivismul proletar se împacă, într-un mod mai tolerant, cu țăranii cooperatori și intelectualii angajați în sfera mai încăpătoare a poporului; lupta de clasă este depășită după cucerirea deplină a puterii. Realismul
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
corect resursele, dar, pe de altă parte, ea constituie și o importantă formă de protecție în fața unei tot mai mari avalanșe de conformism și de ipocrizie. În acest context, ambiguu, contradictoriu, în care lupta, deși nedeclarată, dintre profesionalismul legitim și tezismul oficial, este tot mai evidentă, Maxim Dumitraș începe o carieră artistică, în primul rînd ca sculptor, dar și ca pictor și ca grafician, care abia acum, după trei decenii, poate fi evaluată cît de cît coerent. Memorie și cultură În
Sculptura, de la materie la sens (I)(Maxim Dumitraș la 50 de ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7941_a_9266]
-
corect resursele, dar, pe de altă parte, ea constituie și o importantă formă de protecție în fața unei tot mai mari avalanșe de conformism și de ipocrizie. În acest context, ambiguu, contradictoriu, în care lupta, deși nedeclarată, dintre profesionalismul legitim și tezismul oficial este tot mai evidentă, Maxim Dumitraș începe o carieră artistică, în primul rînd ca sculptor, dar și ca pictor și ca grafician, care abia acum, după trei decenii, poate fi evaluată cît de cît coerent. II. Memorie și cultură
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
ci scrutează, mai degrabă cu privirea lăuntrică, zările luminoase ale construcției de sine pe care omul o posedă în mod legitim, dar a cărei conștiință riscă să o piardă, dacă nu cumva a și pierdut-o. Fără coloratură confesională, fără tezisme cu iz de tămîie și cu vanități abia camuflate, arta lui Dorel Zaica, pictura sa, în speță, se înscrie într-o tendință spiritualistă mai largă în care miza fundamentală nu este clamarea unui anumit tip de credință, ci reconstrucția legăturilor
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
a „trăi ficțiunile", sunt dezamăgiți și își pierd mințile. E, și de data asta, adevărat. Doar că Cervantes și Flaubert n-au urmărit în romanele lor să deschidă ochii cititorului asupra riscului cu pricina - ar fi fost o dovadă de tezism insuportabil din partea lor -, ci să-l înfățișeze în carne și oase pe acest cititor care ia ficțiunea drept realitate. Don Quijote și Emma Bovary împărtășesc, ei, concepția despre roman a Sfântului Oficiu. Nicidecum pe a lui Llosa. Iată de ce am pus
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6010_a_7335]
-
în jur), când spui politic, mai că-ți vine să-l scrii POLITIC (abraziv și necomplezent) și așa mai departe. Or, țesătura fină pe care o presupune proza Gabrielei Adameșteanu se deteriorează ușor în asemenea condiții maximaliste. Există un anume tezism demonstrativ în scrisul de acum al Gabrielei Adameșteanu. Cam tot ce pune pe hârtie e în primul rând o formă de discurs public și abia în al doilea sau în al treilea literatură. De altminteri, nota de prezentare de pe clapeta
Drumuri egale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6013_a_7338]
-
proprietar de cai, Manticatide, și Irina Petrescu în rolul Evei Filipache, fiica de muncitor îndrăgostită de manieratul aristocrat. Liviu Ciulei o descoperea pe actriță în Valurile Dunării (1960), unde cei doi realizează un duo actoricesc de mare sensibilitate. De un tezism absolut, ca și romanul lui Eugen Barbu, care-și dădea măsura și sub semnul literaturii angajate, filmul rezistă prin acest personaj negativ, de un tragism pe care corozivul moralităților partinice nu-l poate diminua. Departe de marotele onestității proletare, personajul
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
Crețu din OBSERVATOR CULTURAL (nr. 324, din 7-13 iulie), intitulat USR în criză?, articol care se încadrează în seria atacurilor îndreptate împotriva lui Nicolae Manolescu și a USR. Premisa intervenției sale se dovedește de un simplism deconcertant și de un tezism prea la vedere: tânărul critic îl antipatizează profund pe președintele USR și, atunci, oricine îl atacă pe acesta se transformă în personaj pozitiv, iar cine îndrăznește să spună că este de altă părere e considerat demn de tot disprețul. De
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5391_a_6716]
-
sau disfuncționalitatea sistemului, este asemeni exemplului ales într-o demonstrație, de aici poate și o sicitate a relațiilor între personaje în afara clișeelor cu care ne-am familiarizat. Ca și în Traffic (2000) care s-a dorit un film lipsit de tezisme, cu o abordare la firul ierbii, care spune lucrurilor pe nume, Soderbergh încearcă să relativizeze pozițiile de tip Patriot Act sau strategiile unei Real Politik a rațiunilor de stat, însă maniheismul etic îi dirijează opțiunile. Dr Ellis Cheever trișează atunci când
Tușește și dă mai departe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5219_a_6544]
-
derulându-se toate ca niște epopei aurorale, poemele de aici sacrifică tehnicile detaliului. Nici pomeneală: dimpotrivă, le cultivă în așa măsură încât din cauza lor putem vorbi uneori despre porțiuni, ori chiar pagini întregi, ratate. În versurile următoare, de pildă, nu tezismul muncitoresc incomodează, ci surplusul de amănunte aproape tactile: mii de trenuri cu vagoane cisterne/ Duc leșiile sudorilor frunții, plămade,/ Soluții de săruri neluate în seamă de nici un tratat de chimie;/ Ar trebui scriere biruitoare, cu mari litere/ De lumini colorate
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
personajelor lui Constantin Mateescu. Din tinere, energice și imprevizibile, acestea devin tot mai concesive sau mai degenerate. Ultimele bucăți reprezintă o galerie de portrete ale unor foști nomenclaturiști, toți afectați de grave perturbări de memorie. E, aici, o urmă de tezism: acestor bătrâni purtători ai unor culpe ascunse li se interzice dreptul la amintire. Or, cartea tocmai asta e, un depozit de amintiri. Pe măsură ce se apropie de final, acestea devin tot mai puțin directe. În consecință, intervin fiii, care vorbesc aproximativ
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
acolo unde, sub pretextul comicului, regizorul abordează teme grave, într-un registru grav, militant, pedagogic, seminarizând, de conivență cu societatea occidentală pe acei arabi înapoiați care nu înțeleg rosturile civilizației. Comicul devine extrem de transparent pentru a lăsa la suprafață un tezism care are uneori valoarea campaniilor de igienă pentru triburile de nomazi. Pe scurt, Leila (Leïla Bekhti) este soția singurului învățător din sat, un intelectual cu vederi largi, și singura cu adevărat emancipată, deși provine dintr-o familie tradițională, prin urmare
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
aproape în exclusivitate, unul dintre liderii proeminenți ai societății civile. La Mioara Apolzan, literatura rămâne literatură, în ciuda eventualei presiuni exercitate în subsidiar de micile și, nu o dată, decisivele episoade personale (dintre care o parte sunt rezumate în prefață). Nu la tezism mă refer. Ar fi destul de greu pentru cineva care a trăit pe propria piele anii aspri ai comunismului românesc să facă acum abstracție de toate frecușurile zilnice pe care le-a avut de îndurat (ca să nu mai pomenesc lecția dură
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
și paradigme generaționiste, au hotărât să urmeze o cale mistică față de care actualitatea prezintă binecunoscute contradicții. Cei trei scriitori și-au asumat o vocație ce, cred ei, desăvârșește. Literatura lor nu alunecă în speculația teologică, nici nu derapează hotărât în tezisme. Întrebarea este dacă între literatura scrisă înainte și cea de după metamorfoza spirituală rămâne o notă comună, cumva dominantă. Un posibil răspuns ar fi abordarea derizoriului. Firește, dimpreună cu abordări și contururi specifice. De când a fost tuns în monahism, Ștefan (Savatie
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
demon mut. Comisarul european al Justiției numea „ciori” crucile ce marcau mănăstirile pe hartă - o realitate inacceptabilă. Ideea, de pe alte poziții, se propagă și romanul de față, prin problema donquijotismului. Firește că, dintr-o anumită perspectivă, lucrurile pot farda un tezism evident. Articulările lui Baștovoi vin deodată cu recuperarea unor borne biografice absorbite ideal de cititori. Scriitorul are în vedere un cititor grăbit, de aceea știe că trebuie să manevreze cât mai agil discursul. Pentru că Ștefan Baștovoi instrumentalizează literatura. La nivelul
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]