229 matches
-
prima, nici a doua variantă. Noi vrem ca viața să fie în Hristos și Hristos în viață". Parafrazîndu-l, am putea afirma: noi vrem ca arta să fie în Hristos și Hristos în artă. Fără a avea în vedere o artă tezistă, ci una bucurîndu-se de libertatea deplină a spiritului creator, oglindă a libertății absolute, pe care, după cum ne învață teologii, o reprezintă Dumnezeu. Dan Stanca, Veninul metafizic, Ed. Timpul, Iași, 1998, 96 pag., preț nemenționat.
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
unor „elemente” oportuniste care au intrat în partid, dar nu servesc interesele „poporului”. Trei romane, Oameni sub patrafir (1950), Întâmplări din pragul veacului (1953), Sub pajura împărăției (1954), reconstituie, de asemenea în spiritul și litera realismului socialist, dintr-o perspectivă tezistă, viața țărănimii transilvănene de la începutul secolului al XX-lea. V. vorbește în Oameni sub patrafir despre primele mișcări „revoluționare” ale celor săraci și obidiți. Sluga Tănasie, credincios și harnic, e acuzat pe nedrept că a furat banii stăpânului. În mod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
nu stau la coadă la carne. Asta înseamnă că, dacă vreau să fac ceva în viață, să nu-mi fie rușine de mine însămi, trebuie s-o iau razna, să merg incognito pe vreun șantier, ca-n filmele noastre proaste, teziste?! Înseamnă că oamenii înstăriți să nu mai aibă copii, iar dacă-i au, să-i alunge de acasă, pentru ca aceștia să cunoască greul? Care greu? Cel material, sau cel moral?... Doina se oprește; îl privește un timp pe Mihai, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
accentua în Aerul de sub fluturi (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București), cartea cea mai bine primită de critică. Romanele Elvira și locotenentul (1978), Iluzia (1981), Cârtița albă (1984) și Cămașa de mire (1985), cu tentă autobiografică, sunt destul de schematice și teziste, nereușind să compenseze, prin ușurința de a povesti, lipsa de autenticitate a dramelor, rezolvate neconvingător. Eseistul, în general informat și cu apetit teoretic, abordează în Analogia suverană (1975), Creație și implicare (1976), Caligrafii critice (1977), Teme și variațiuni (1979) chestiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
că ar fi produsul unui grup redacțional. Cartea, promovată intens în anii 1950-1953, a suportat în scurt timp o avalanșă de critici dure. Subiectul îl constituie viața deținuților comuniști în închisorile perioadei interbelice. Scris în spiritul realismului socialist, romanul compune tezist chipuri, destine, atmosfera din temniță etc. Prolific, V. a mai produs texte în care evenimentul istoric apare falsificat și mai evident (Ioan din Marghita) sau a căror importanță literară este nulă. De observat ar fi doar aria tematică diversă: viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
Ministerul Culturii. Își susține doctoratul în filosofia culturii (1978), cu teza Circulația ideii de progres în cultură. Debutează în „Contemporanul” cu Eseu despre lectură (1958), iar editorial, ca prozator, cu volumul Cântecul drumului (1977), cuprinzând texte scurte, tributare unui moment tezist, dar din care se rețin povestirile Sărbătoarea cailor, Cântecul drumului și Pantofii. Colaborează la „România literară”, „Contemporanul”, „Teatrul”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. În urma unor vizite în Finlanda (a creat o bibliotecă de carte românească în orașul Toijala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
-
alcătuiesc volumul Două drame țărănești, 1903), drama Oricum! (reprezentată din 1912 până în 1916 pe scena Teatrului Național din București) sunt scrise în colaborare cu T. Duțescu-Duțu. E posibil ca autorii să se fi inspirat din piese franțuzești. Mai izbutită, deși tezistă, cu accente moralizatoare, este Crai de ghindă („Convorbiri literare”, 1899), un fel de Dama cu camelii autohtonă, a cărei acțiune se desfășoară în mediul mahalalei. Înrudită tematic este „drama socială” Minciuni convenționale, de fapt o melodramă. Scrisă alert, nervos, piesa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
o structură de frescă socială, sunt cronici ale unor evenimente din România sfârșitului de veac XIX și a începutului de secol XX, perspectiva fiind tributara întru totul ideologiei și rețetelor literare proletcultiste. Deși nu sunt scutite nici ele de interpretări teziste, un anume interes documentar prezintă cărțile de memorialistica și de călătorii: Carte despre oameni, locuri, întâmplări (1961), Carte despre vremuri multe (1963) și Carte despre drumuri lungi (1965). SCRIERI: Din lumea celor obidiți, București, 1912; În seara de Crăciun, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
rememorarea prilejuită de moartea unui înalt funcționar de partid, a raporturilor acestuia, timp de aproximativ două decenii, cu un alt activist, un timp colaboratorul său cel mai apropiat, discursul romanesc devine o dezbatere pe tema exercitării puterii, „exemplificarea” fiind orientată tezist. Confruntări de opinii tensionate, care vor să pună în lumină două moduri de a concepe puterea și, implicit, două atitudini ideologice, reflectând, la scară redusă și cu un tezism deformant, o tensiune existentă la vârful piramidei. Potrivit unei mențiuni a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
făpturi oropsite - deposedați ai vieții meniți suferinței și, adeseori, unui tragic sfârșit (Mărgărint bețivul, La poarta spitalului ș.a.). Verismul acestor proze nu-și refuză un arsenal al literaturizării. Ceea ce nu le anulează substanța de „documente omenești”. Cu o viziune nedisimulat tezistă, confruntând două „lumi aparte”, nuvela Datorii uitate se clădește pe complexul poporanist al vinovăției. Registrul patetic alternează cu secvențe umoristice, în care, cu o inventivă, dar cam apăsată expresivitate a amănuntului, se conturează o tipologie grotesc-malignă. Nuvela pendulează între palpitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
bogăție și putere (tratat în Început de viață), sunt prezente de fapt în ambele scrieri, în diverse dozaje, dar cam în același fel dezavuate. Pe bună dreptate s-a observat că ultimele cărți ale lui V. au o subliniată desfășurare tezistă și că autorul îngroașă exagerat liniile, cultivând cu predilecție pasta întunecată, tezismul având drept consecință schematizarea multor personaje și creionarea caricaturală a peisajului uman în care ele trăiesc. Alte romane, publicate fragmentar (Crenguța, Dureri fără nume, Romanul unui visător, Vipera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
prezențe vii, personajele se dovedesc de multe ori schematice, fără consistență, puțin plauzibile. Textele, notabile când și când prin finețea analizei psihologice, nu par operante scenic. Construite nesigur, cu o intrigă stufoasă, încărcată de digresiuni și episoade parazitare, ele rămân teziste, artificiale. Tensiunea dramatică riscă să se piardă în reminiscențe livrești, în nesfârșite discuții cu pretenții filosofice, fiecare piesă fiind compusă parcă pe o singură arie, în care vocea autoarei se lasă recunoscută în replicile majorității personajelor. SCRIERI: Călătorie-n întuneric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
excepție ireductibilă în opoziție cu opera străină, mereu raliată la o tipologie anume (e cazul lecturii la O scrisoare pierdută, unde eseistul exagerează importanța Cetățeanului turmentat). Astfel, deși cuprinde și interpretări plauzibile, cartea este alterată în esența ei de caracterul tezist. Din păcate, lucrurile nu se opresc aici, pentru că protocronismul lui P. va fi adoptat și transformat într-o armă de luptă ideologică de criticii din jurul revistei „Săptămâna” (Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu, Paul Anghel ș.a.), care vor face din această concepție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
nu are altă sursă decât aceea a observației directe. La fel ca jurnalistul, consemnează datele pe care i le oferă realitatea, însoțindu-le cu un comentariu satiric sau transpunându-le în registru psihologic (până prin 1894) ori prelucrându-le în spirit tezist, moralizator (după 1900). Așa se explică interesul pentru „documentele omenești” (care pot să încorporeze cazuri rare, patologice), pentru vieți nevinovate, pecetluite de un destin ingrat (prostituata, copiii orfani etc.), pentru aspecte întunecate din viața țărănimii. Ceea ce rezultă sunt „icoane șterse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
culpă, visul, erosul thanatic) nu sunt altceva decât cel mult simple pretexte pentru parodierea rețetei interbelice a literaturii de consum, dar și a entuziasmului mitologizant fără egal cu care ideologia comunistă s-a înfruptat dintr-o serie întreagă de texte teziste inferioare estetic, considerate însă net superioare axiologic. Chiar și în prima parte din Glissando, acolo unde pretextul literar pare încă destul de prezent, povestea inițială din Omul din vis este de altfel complicată cu personaje noi și istorii colaterale celei de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
diminuată de o serie de stângăcii stilistice și compoziționale, ce-l trădează pe debutant. Cea de-a doua carte a lui C., Nebunia lumii, o nuvelă amplă, după unii critici, iar nu un roman, pare să se plaseze mai aproape de tezistul Foc al lui H. Barbusse decât de cvasinaturalistul Pe frontul de vest nimic nou al lui E.-M. Remarque. În fapt, dacă o atitudine potrivnică războiului este indusă de sumbre, uneori halucinante, tablouri ale atrocităților din ce în ce mai mari comise de ambele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
și problemelor socioeducaționale. Aceștia valorificau intens teoria disonanței cognitive în studiul psihologiei grupurilor și comunităților. „Dodecalogul lui Festinger” dădea roade uimitoare în procesele de socializare și manipulare intragrupală. Astfel încât ne socotim îndreptățiți să considerăm că teoria disonanței cognitive, descriptivă și tezistă, putea fi numită, mai corect, teoria armoniei cognitive și redactată prescriptiv, nomotetic - ca o autentică teorie a educației. „Cervantes al psihologiei americane” nu dorise să zugrăvească un Don Quijote negativ și caraghios; descriindu-i însă idealurile nobile, acestea au copleșit nu
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
vădind un bun spirit de observație, dar umor mai puțin. Asemenea tipuri și schițe, croite într-o modalitate predominant gazetărească, mai apar, sub pseudonimul Iao-Tsen-ki, în „Satyrul”. Pentru proză V. nu prea are condei. Nicolae și Spirea din Florești, compunere tezistă cu iz presămănătorist, contrapune, într-o tranșantă antinomie morală, satul orașului, propovăduind, ca sursă a fericirii, munca. Moș Tudor, cu o ușoară patină de vechime, narează un episod din timpul domniei lui Matei Basarab. O nuvelă istorică este și Feciorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
construiește mici parabole, uneori frapante, cu trimiteri morale sau existențial-majore (prin narațiuni în general recuperabile și în ordine realistă). Proza ei nu este una calofilă, ci una mai degrabă autenticistă și mai ales una „de idei”, dar nu didacticist-expozitivă, grosolan tezistă, ci o proză încifrată modernist. Limbajul metaforic conjugat convingător cu concretețea notației, luciditatea, sensibilitatea lipsită de duioșie o particularizează fără să o singularizeze. SCRIERI: Intersecții, București, 1967; Elegiile de pe pod, București, 1969; Palinodii, București, 1970; Facerea cortului, București, 1971; Aproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
1939, coautor), Probleme și jocuri distractive (1958, semnat I. Botnă), precum și diferite manuale destinate elevilor de școală primară. Romanele lui J. nu ambiționează depășirea pragului presupus de o lectură agreabilă, după cum nu pot renunța la o punere în pagină demonstrativă, tezistă. În majoritatea lor, scrierile se sprijină pe întâmplări preponderent sentimentale, cu ecouri ușor idealizate, proprii amintirilor autorului. Se includ în această categorie narațiunile inspirate de mediul școlar - Normaliștii, Învățătorii (1935), Revizori și inspectori (1936, în colaborare cu V. Munteanu), Seria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
Acaparat de proză odată cu „povestirile cu tâlc” din Aria lui Botgros (1948), scriitorul a livrat în cursul „obsedantului deceniu” și al celui următor o producție inegală calitativ, alterată, parte superficial, parte în profunzime, de spiritul „comenzii sociale” specific timpului. Caracterul tezist, ostentativ angajat politic, facil propagandistic e afișat uneori chiar în titluri. Câteva narațiuni însă acoperă teza prin reprezentări obiective. În Salamandra (1949), pe fundalul descripției unui mediu de existență subomenească, acela al minerilor de la Anina în timpul primului război mondial, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
romanul cervantesc, acesta își denunță, printr-o maximă transparență, hipotextele chiar din debutul cărții, continuând să le înșiruie cu umor pe parcursul primului volum. Scriitorul spaniol e mai generos cu modelele, dar generozitatea lui e doar o capcană, pentru că își afirmă tezist intenția de a "trezi oroarea cititorilor pentru istoriile închipuite și pline de insanități din cărțile cavalerești". Nu doar aluziile la circulația romanelor cavalerești sunt transparente în operă ("începu să i se pară cu cale, și chiar trebuincios, atât pentru faima
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
intuim că specia romanului de aventuri este fără drept de apel surclasată de discursul romanului filozofic, de înaltă ținută în tradiția literară franceză. De altfel Michel Tournier are o formație filozofică, așadar în romane el nu cochetează cu această latură tezistă, ci o dezvoltă dând curs unei influențe exercitate de pregătirea proprie. Includerea într-un roman scris la persoana a treia a unui jurnal al cărui autor (același cu protagonistul istoriei) comentează, discută și chiar polemizează cu narațiunea principală poate fi
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scenă o lume necunoscută până atunci teatrului, exotică nu numai prin localizare (Delta Dunării), ci și prin viața frustă, naturală, dură, prin conflicte puternice și deznodăminte crunte între oameni simpli și tari, instinctuali și hotărâți. Programul tânărului dramaturg era desigur „tezist”, chiar dacă bine disimulat prin jocul excelent al actorilor. Acțiunea amestecă indistinct oameni de etnii diferite - români, lipoveni, ruși, greci -, evoluând simultan spre conștiința de clasă și spre solidaritate; dramele personale se estompează astfel în marea „familie” comunitară. Cu piesa în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
a fi sângeros biciuită. Cu unele situații trase de păr (coincidențe forțate ș.a.), piesa confirmă interesul autoarei pentru conflictele în plan psihologic. În Puiul de lup (1933), dramă în același registru (plâns în hohote, „răcnet” final), ciocnirea, cu o coloratură tezistă, e între instinctul de neam (porunca „sângelui”) și simțământul iubirii. Personajul supus tragicei dileme, Pan Vlasko, un tânăr nobil polonez, este înfrânt în luptă și adus la curtea vornicului Dragomir. Curând, se înfiripă o idilă între junele trufaș, care suportă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]