207 matches
-
puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet, încet cadențele până se aude un singur ticăit, cine mai avea de la Valea Ialomiței până la Valea Argeșului așa un câine?, nimeni, vă zic precis, nimeni. Miracolul D: D13, cu patru scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet, încet cadențele până se aude un singur ticăit, cine mai avea de la Valea Ialomiței până la Valea Argeșului așa un câine? nimeni, vă zic precis, nimeni“); odată, după Paște, a dibuit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apă, iar după ce a intrat în comă, a mai deschis o singură dată ochii, mari, uriași, înghețați, ne-am întâlnit pupile în pupile când medicul i-a înfipt seringa cu stricnină în inimă și când inima ei n-a mai ticăit ca un ceas de bucătărie. Tata strângea fise de trei lei într-o sticlă de lapte. Dar mai strângea el și alți bani, de care noi nu știam mare lucru, pentru că nu s-a prea bucurat când o barză ciudățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se rumenea deloc, până când baba care-i găzduise le-a zis cu milă: „Puneți, maică, și niște făină în laptili ăla“. 3. Miracolul văratic al combinatului de la Ișalnița În anii de început ai republicii, ceasul istoriei personale a bunicului meu ticăia lent și stins, cât să nu supere bătăile marelui orologiu al istoriei colective. Ca frate al unui deținut politic și ca ginere de industriaș, inginerul Mircea Chiril (fostul băiețel) lucra pe șantiere izolate, spre care dosarele de cadre răzbeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îndoite de tăblia lăcuită a biroului, a pufnit din nou, parcă îl împiedica un fir de praf să respire și fără să-l privească i-a spus: "Frățioare, a venit vremea ta." Inima i s-a făcut mică, abia mai ticăia. Nu-l auzise niciodată pe Mihail spunîndu-i cuiva, cu atît mai puțin lui, "frățioare", și nici nu auzise de la nimeni că Mihail folosește cuvîntul ăsta. I-a făcut semn să se apropie și s-a așezat încet și greoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și nu rămîi decît cu coaja, cu povestea. Mai vorbim noi, mai vorbim." Și a țîșnit pe ușă dintr-un salt, fără să mai bocăne pe mozaicul roșcat ce dădea o oarecare căldură holului înalt, cu pereți dezgoliți, doar pendula ticăind semn de viață, semn de moarte. Apoi, prințul l-a chemat destul de des la Vilă, se plictisea, putea să-și închipuie asta încă din ziua cînd a luat hotărîrea de a rămîne iarna în Vladia, și așa a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În film, întinde o mână cu palma în sus, și cere: „Scalpel!”. În versiunea bazată-pe-o-poveste-adevărată, fierbem apă. Îi dăm domnului Whittier să bea înghițituri de coniac, să muște un glonț. Îi tamponăm Sfântului fruntea cu un burețel în vreme ce un ceas ticăie sonor tic-tac, tic-tac. Victimele cu suflet nobil salvând personajul negativ. Așa cum am alinat-o și pe Lady Zdreanță. În realitate, stăm locului. Fluturând din mâini să dispară mirosul. Poate ne întrebăm cum va juca Whittier scena până la capăt, dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
plâns... Tatăl împietri în fața ziarului pe care-l găsise în poartă, împietri cu privirea în gol, ochiul drept se îngustă în timp ce celălalt rămase larg deschis. Stătea acolo, cu capul plecat într-o parte în fața ziarului,pierdut în gânduri. Ce rar ticăia ceasul! Peste o săptămână veni în vizită Elena, împreună cu Ștefan, însoțiți de domnul Simion, tatăl tânărului. Ștefan era un băiat potrivit de statură, cu părul lins, pieptănat într-o parte. Îi ședea bine în costumul bleumarin cu dungi albe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără zgomot, ceartă de durată. Vocea lui, vocea ei, vocea lui, vocea ei. Carmina se îndrepta către pat ca robotul. Privea anatomia abandonată pe masă ca pe un obiect întâlnit cândva mai de mult nu se mai știe unde. Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă de pe un picior pe altul. Târziu observă lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie peste ridurile ce-i cutau obrazul, mari, limpezi, ostentative, oferite cu generozitate. Se auzea ceasul ticăind. Ovidiu nu realiză ce se întâmplă decât când o auzi pe Sidonia suflându-și nasul, se clinti din fața ferestrei, contrariat, se petrecea în sfârșit ceva care-i atrăgea atenția, păși către mijlocul camerei, tot mai curios, se opri în spatele fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce gândește dincolo de cuvintele ei, dincolo de măștile grăitor alcătuite, ar fi fost edificator să știi ce se întâmplă cu ea seara, după ce întoarce demonstrativ spatele lui Trofin și își așază obrazul în căușul palmei, calmă, gata de somn, cu inima ticăind în interior în timp ce privea alene pantalonii lui Trofin așezați la dungă pe marginea scaunului. Oare cum își rememorează ea toate faptele zilei? Cu luciditate? Cu cinism? Se oprește asupra ororilor săvârșite și-și propune să le îndrepte în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a șefei și de asigurările ei ferme că totul o să se aranjeze. Cum, nu se știa, dar dorea și el din suflet acest lucru. Imaginea femeii plângând de necaz lângă cort i se părea insuportabilă. După ceasul deșteptător Slava care ticăia pe masă, se apropia de cinci. Din stomac sau de undeva din preajmă, greața urcase acum În gâtlej. Nu mai avea de ales. Se ridică și se Îndreptă spre baie. O soluție simplă, dar de o eficacitate nedezmințită Încă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
păianjenii grași și-au construit un labirint de pânze peste aleia din capătul grădinii. Dimineața devreme, sunt toate argintii de rouă. Până astăzi nu am observat toate lucrurile astea. Mie încă mi se pare că e sfârșit de august. Ceasurile ticăie, dar nimic nu pare să se schimbe, oricât de mult ar înainta acele lor. Mama lui Clio a trecut pe acasă acum cam o săptămână să ia niște fotografii și o eșarfă veche, pe care Clio o purta în copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întinde ca ierburile crescute în iazul Dorobanț. Chipul lui Șichy, îmbujorat de sfială și de foc, pîinea prăjită, un tacîm scăpat, butucul prăbușit în jar, respirația gură la gură, dinții mici. Rusalin căutîndu-i cu limba gropițele din obraji. Șarpele casei ticăie ca un ceas demodat. Percepi iepurele rață și rața iepure, ca-n desenul lui Wittgenstein, se îndoiește vocea a doua. Și de ce n-ar fi percepția mea realitatea? Simt iarăși gustul de Brontë, de Jane Eyre cînd ajung șareta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aveau luciu în priviri, încălțări prăfuite sau lucioase, stropite sau rupte în funcție de locurile dincotro veniseră și împrejurările în care fuseseră surprinse. Trecu pe lângă ele fără să declanșeze nicio reacție atunci când le atingea fără voie și se opri în fața ceasului-pendulă, care ticăia monoton. Fără să se gândească, să-și motiveze gestul, luă din lădița verde ceea ce știa că trebuie să fie acolo: ciocan și cuie. Pe peretele pendulei bătu, la distanțe diferite, cui după cui și când se terminară înfipse piroane, scoabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și a lui Dumnezeu; trăiau cutremurul de când se pornise zvonul. De când fusese oprit orologiul. Dintodeauna, dar nu-l simțiseră: vibrația Cuvântului dintâi îi atingea de-abia acum. Ar fi fost cum nu se poate mai nimerit ca drăcovenia aia să ticăie iar. Scârba, oprise ceasul tocmai când... Ramolitul dracului! Oase-Strâmbe! Javra javrelor! Să nu-l strângi de gât? Nimeni nu-l mai suporta pe netrebnic. Așa au trecut săptămâni de-a rândul. Scorneala, pentru că nu putea fi vorba de altceva, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
echilibreze aparent bugetul. Dar în spatele acestei aparențe sunt adevărate bombe. Dar trebuie să privim cu deosebită grijă la raportul pensionari - cei care lucrează. 4,2 milioane lucrează, 4,9 de pensionari. Această este cea mai mare bombă cu ceas care ticăie în situația macroeconomică a României. Sunt soluții. Cheia e creșterea numărului de salariați. Privim la ce se întâmplă în jur. Nu putem spera că vor veni investitori care vor veni să facă investiții care să genereze locuri de muncă în
Băsescu, la Şcoala de Vară a PDL: Primeniţi partidul () [Corola-journal/Journalistic/47687_a_49012]
-
Președintele Traian Băsescu a declarat, la Școala de vară a OTPDL, că raportul dintre pensionari și salariați este unul "ucigaș pentru evoluția viitoare a României", o "bombă cu ceas" care ticăie în actuala situație macroeconomică a României. "Guvernul a reușit să echilibreze, cel puțin aparent, finanțele publice. În spatele acestui echilibru aparent să știți că sunt adevarate bombe. Dincolo de deficite, trebuie să privim cu extremă îngrijorare la raportul dintre numărul de pensionari
Băsescu: Raportul dintre pensionari şi salariaţi este ucigaş, o bombă cu ceas () [Corola-journal/Journalistic/47685_a_49010]
-
milioane care lucrează, 1,2 milioane sunt salariați la stat, deci trăiesc tot din taxele și impozitele generate de cei trei milioane care lucrează în industrie și servicii. Aceasta este cea mai mare bombă. Este o bombă cu ceas, care ticăie în situația macroeconomică a României", a declarat Traian Băsescu, citat de . El a mai spus că sunt soluții de redresare a acestei probleme. Totul este să avem forța politică și voința politică să le rezolvăm, și eu o să vă enumăr
Băsescu: Raportul dintre pensionari şi salariaţi este ucigaş, o bombă cu ceas () [Corola-journal/Journalistic/47685_a_49010]
-
creeze bombe atomice”, a spus Netanyahu. El a precizat că momentul în care Iran își va atinge țelurile nucleare este foarte aproape. Întrebat dacă America este prea tolerantă cu Iranul, Netanyahu a răspuns că ceasul Israelului și cel al SUA ticăie diferit din cauza proximității. ”Trebuie să ne întrebăm ce putem face să oprim Iranul, chiar înainte ca SUA să facă asta”, a mai spus premierul. Benjamin Netanyahu a vorbit și despre politica internă a Statelor Unite ale Americii că decizia SUA de a tăia
Netanyahu: Iranul, problemă mai urgentă decât Egiptul sau Siria by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55759_a_57084]
-
una dintre problemele cu care se confruntă zona euro. Haosul politic din Portugalia de săptămâna trecută a ridicat întrebări în legătură cu capacitatea celor din Lisabona de a finaliza reformele necesare restitui împrumuturile pe piață. Rehn a avertizat de asemenea că "ceasul ticăia" și pentru Slovenia, unde băncile sunt împovărate cu miliarde de euro din credite neperformante. Păstrarea Greciei într-o existență „de la mână la gură”, între timp, ar putea amenința tentativa acesteia de a depăși depresia economică, aproape doi din trei tineri
Zona euro îi acordă Greciei un colac de salvare de miliarde de euro by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/55800_a_57125]
-
ocolișuri./ Tu nu știi că în acest răstimp perdeaua din templu/ s-a despicat ca un tunet/ lăsând pereții orbi să se vadă./ Osuarele s-au frânt ca pâinea uscată/ brațe și guri descleștate au țâșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vântul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblânzită”. La fel de sugestivă este metafora ochiului, prin care reprezentarea realului e interiorizată, într-un regim jumătate
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
afară bate vântul din deșert de aici se zăresc culmile munților Atlas în cărțile din bibliotecă e o tristețe de sfârșit de lume doar un gust de mentă în gură a mai rămas două pahare goale de vin pe masă ticăie neauzit ultimul ceas. ASCULTAM IMNUL ascultăm imnul într-o sală cu steme și steaguri aurite stăm în poziție de drepți după cum am fost învățați pe vremea când purtam cravata roșie de pionieri unii dintre noi își duc mâna la piept
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/2728_a_4053]
-
schimnicia studioasă a cercetării teologice. Era stîngaci în gesturi și greoi în relațiile cotidiene, încetineala mișcărilor împrumutîndu-i aerul unei ființe masive și liniștite, genul de om din partea căruia nu te poți aștepta decît la reacții previzibile și inofensive. Iar neîndemînării ticăite cu care se mișca printre semeni i se adăuga silueta planturoasă a unui uriaș cu înfățișare neplăcută, un monstru al cărui trup, lăbărțat peste marginile obișnuite, îi fura posibilitatea de a lăsa celor din jur o impresie agreabilă. Se spune
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
ocolișuri./ Tu nu știi că în acest răstimp perdeaua din templu/ s-a despicat ca un tunet/ lăsînd pereții orbi să se vadă./ Osuarele s-au frînt ca pîinea uscată/ brațe și guri descleștate au țîșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vîntul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblînzită". Fundalul neliniștit este una dintre mărcile poemelor din această carte; acolo se adună și interogația
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]