164 matches
-
e doar pe jumătate tras. Asta o vede el abia acum. Sunt niște persoane În cameră, niște persoane pe care nu le cunoaște. Un bărbat și o femeie. Bărbatul are la mână un ceas mare care sclipește. Adam Îi aude ticăitul, chiar dacă cei din orfelinat vorbesc. Vorbesc despre el. Da, e la orfelinat. Recunoaște locul. El e bine? Întreabă femeia. E bine, da, e bine. Însă Îl tulbură lumina, nu ridicați storul. Respiră Adam, așa, ușurel. Ești bine. Pe deasupra celorlalte glasuri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai găsească acolo. A rămas În patul imens, și-a frecat pleoapele ca să se trezească și a constatat că e Întins pe diagonală și că atinge cu vârfurile picioarelor locul unde fusese așezat În seara dinainte. Nu se auzea decât ticăitul răbdător al pendulei aurite. Nu prea vedea ora, Însă a simțit că e târziu, cu toate că Încăperea era cufundată În Întuneric, pentru că pe deasupra șinei perdelelor Își făcea loc o dungă subțire de lumină. și-a amintit că la orfelinat era o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Dar la ce-mi folosește succesul dacă n-am cu cine să-l împart? strigă Șam cu un patetism teatral. Trăiesc singur cuc la ferma mea supermodernă, mă-nvârt de colo colo prin camerele puștii, pășesc pe covorul pufos, ascultând ticăitul pendulelor, și aștept să sune telefonul. — Adineauri ai spus că ești prea ocupat ca să ne faci o vizită, i-o întoarse Eleanor. — Sunt și ocupat, și singur. E bine cunoscută boală a zilelor noastre. Și, oricum... Șam lasă frază neterminata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sigur. — E-un sfat, de fapt. E stânjenitor, așa că o să ți-l spun în șoaptă. Se întinse și își schimbă poziția, trăgând tivul sacului de dormit aproape de urechea mea odată cu ea. — Bine. Infinit de slabele micro-sunete produse de gura ei, ticăitul și șuierul care înconjurau fiecare cuvânt șoptit. — Să știi că atunci când o fată se dezbracă în fața unui băiat, de obicei înseamnă ceva. Cineva îmi aprinse o cutie de artificii în stomac. Am rămas fără aer; artificiile explodară ca o bombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca nu cumva ceva și mai grav să se ivească pe neașteptate. Înghițea foarte greu și o făcea în sec, iar inima îi bătea cu forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare. Până și ticăitul ceasului de pe birou i se părea supărător de strident, de parcă niciodată n-ar fi produs mai mult zgomot decât atunci. Era într-o situație disperată cu adevărat. Ce putea să facă el și, mai ales, cum anume?! Deodată, însă, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a fi chiar inteligent, el ca om și sfaturile mele nu-i erau de folos. Așa că nu am avut puterea necesară să-l salvez de acea boală grea numită singurătate. Anii treceau într-un mod bine calculat și într-un ticăit, așa cum se derulează arcul unui ceasornic pe care dacă l-ar fi avut l-ar fi văzut și l-ar fi auzit fie zi fie noaptea, numai că ticăitul vieții nu-l auzea dar îl simțea cum se derulează ușor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
singurătate. Anii treceau într-un mod bine calculat și într-un ticăit, așa cum se derulează arcul unui ceasornic pe care dacă l-ar fi avut l-ar fi văzut și l-ar fi auzit fie zi fie noaptea, numai că ticăitul vieții nu-l auzea dar îl simțea cum se derulează ușor și alunecă spre final fără a ține cont de starea lui psihologică. Cineva spunea: „să iubești înseamnă să te doară”. Omul acela iubea viața și-l durea că nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
era singură, cu excepția păsărilor cerului care o mai vizitau atunci când căutau ceva de mâncare sau se deplasau dintre un loc în altul și făceau o mică pauză pe vârful acoperișului casei ei. Și stătea femeia în căsuța ei așa, urmărind ticăitul unui ceas vechi, așteptând să treacă timpul în speranța că cineva sau ceva, un miracol o va salva de la acea boală gravă, numită singurătate. Spre dezamăgirea ei, nu s-a întâmplat nimic deosebit și timpul își urma sensul curgând continuu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dosul ușii care dădea în balcon. De acolo nu se mai auzi apoi nici un zgomot și minute lungi în apartamentul bărbatului silit de soarta implacabilă să ducă de atâta amar de vreme viață de pustnic nu se mai auzi decât ticăitul rar al ceasului cu pendulă. Păru să treacă o veșnicie până când Arm reveni din spațiul ales de ea pentru reflecție. Bart stătea la birou răsfoind o agendă, iar femeia înaintă spre el încet, parcă cu mișcări potrivite cu încetinitorul, cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
felul de nimicuri; sunt dezvăluite lucruri extraordinare. Nici un jurnal nu cuprinde atâtea știri, multe nu ar trece de cenzură. În atelierul unui croitor sau în cel al unui cizmar tot cam așa se scurge vremea. În cel al Ceasornicarului, în afara ticăitului câtorva ornice agățate pe o planșetă ori înșirate pe masa de lucru, nu prea se auzea nimic. Tușea, uneori, jupânul; mai schimba, de nevoie, câteva vorbe cu vreun client, dar tic-tacul domina. Meșterul era tăcut, poate cugeta. Nu știa nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
am dus la masă. Așa a început totul. - Da, spune Ellen. Așa a început. E ca și cum am fi intrat împreună într-o cameră și ușa s-ar fi închis în urma noastră. Stăm foarte liniștiți pe canapea, unul lângă altul. Ascultăm ticăitul ceasului. Seara de-acum paisprezece ani trece din nou prin fața noastră, secundă după secundă. Sub masă, picioarele noastre își continuă explorările. Deasupra mesei, ochii noștri vorbesc altă limbă decât gurile noastre. Monika ne punea la curent cu ultimele bârfe de la
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
nesocotind anotimpul, intemperiile, căutând inspirația și adăpostul nopții. -Dac-ai ști, e minunat s-admiri patosul jucătorilor de-aici! Imaginează-ți, la masa de șah, noaptea, sub lună, cum se confruntă doi competitori într-o deplină liniște având ca fond sonor ticăitul ornicului de șah! Mutările pieselor în ritm sacadat pe mese dau senzația unui balet al minților insolit materializat... -Povestea șahiștilor de-aici e veche. Orice bucureștean sadea cunoaște despre dânșii încă de la bunici, cred, aplicai și eu pentru o lămurire
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
a-i privi, le anulează pe toate. Prin aceste flori, am cunoscut în atâtea timpuri ale lor, limbajul superb al dragostei și dacă Dumnezeu le-ar fi dat și suflet, noi oamenii, oare puteam fi mai presus decât ele ? Când ticăitul ceasului vechi, îmi aduce aminte că sunt pe pământ, îmi fac mustrare în gând că nu am putere să închid cugetul trist asupra nemilosului timp. -Lasă timpul și uite-te la crinii imperiali cum își scutură petalele de parfum, trezind
IUBIREA CRINILOR IMPERIALI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384420_a_385749]
-
dezlănțuie, acoperă dragostea pe care o aveam cândva” Ah cândva...! Tu continui cu inima încăpățânată eu îmi rup degetele, n-am ce să fac. Dragă, încă lumea se învârte și liniștea ta mă frământă până îmi rupe inima! VINO! (Eja!) Ticăitul orei sparge liniștea melodie posomorâtă, așteptare!... Vino te rog cu vântul dorului! Depășește coroanele căpșunelor, topește roua nopților cu lună Călărește meteoriții cetății sufletului! Vino! Te aștept cu sărutul petalelor de flori, să aburească cu înălțarea dorului, să construiască barca
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
în contur nehotărât. Când întregul cercetat cu latul palmei s-a dovedit acoperit, s-a aruncat asupra ochiului meu stâng. Irisul acestuia deveni pe dată cadranul unui ornic straniu, purtând orele îndărăt spre originea timpului. Prin limbile sale, în loc de vetustul ticăit, se repetă în ritm perfid un leitmotiv: Sunt arborele vremii. Rădăcinile-mi, șerpi negri, străpung un pian mut. De unica-mi ramură atârnă sângerie o batistă din mătase. E chipul meu străpuns de bumerangul idelor neînvinse! Căutătura-mi culege subit
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
nu putu să nu observe precipitarea asta; nu înțelegea reacția asta la telefon... Avea să afle odată și asta, cu siguranță! își promise în gând ea. După intermezzo-ul cu telefonul, în odaie se lăsase iar liniște. Se auzea doar ticăitul delicat al deșteptătorului. Și Mira descoperi, pe noptieră, ceasul de pe vremea bunicului.Trăia bietul ornic! De câte ori nu l-o fi privit curios ori nerăbdător, bucuros ori îngrijorat bătrânul?! Spre stupefacția ei, văzu și Biblia micuță, legată în piele, cartea de
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
vadă. S-ar putea să ajute dacă vă gândiți la ceva liniștit, cum ar fi o floare sau o formațiune de nori. Făcu o pauză, astfel încât singurele sunete care puteau fi auzite erau respirația adâncă a oamenilor din jurul mesei și ticăitul unui ceas de pe polița șemineului. L-am auzit pe Vogelmann dregându-și vocea, ceea ce îl făcu pe Weisthor să vorbească din nou: — Încercați să vă lăsați să plutiți cu persoana de lângă dumneavoastră astfel încât să putem simți puterea cercului. Când Otto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în: Ediția nr. 1537 din 17 martie 2015 Toate Articolele Autorului Oprește destrămarea și crește-mi aripi acolo unde erau doar urmele îndoielii. Lasă-mă să-mi adun cerurile mai aproape cu un vis, cu o zbatere de pleoapă. * Oprește ticăitul inimii la miezul nopții, când hoții de buzunare se plimbă senini pe bulevarde; când secundele trecute-n veșnicie, uită de spaimă și somn. * Să nu te strecori printre fraze când poeții cad pradă unor stări de reverie, (poate chiar de
OPREŞTE DESTRĂMAREA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363009_a_364338]
-
destrămarea și lasă-mă să-mi ascult înserările, cu chemările lor languroase, în locuri în care se vinde pământul și cerul, la un preț de ocară. * Și strig pentru ultima oară: „ oprește prigonirea prin acest labirint al desfătării; oprește nebunia, ticăitul, furtunile și visul.” Nu te-avânta în jocul cu urna de cuvinte aruncate în groapa comună; fie-ți milă de buzele însetate ce ți-au rostit numele la cumpăna dinspre apusul vieții și întâmplarea de a fi lumină peste timp
OPREŞTE DESTRĂMAREA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363009_a_364338]
-
GHEORGHE BUTNARU Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Viață ca-ntr-un ring de box: Gheorghe Butnaru Îl vezi pe stradă pășind într-un ritm doar de el știut. Imperturbabil, precum ticăitul unui ceas ce măsoară cu aceeași intensitate trecerea timpului. Poziția verticală a coloanei sale dezvăluie o noblețe de prea puțini știută. E înalt și privește mereu înainte chiar dacă găndurile se ascund sub chipul său și apasă... Și același costum, un
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
lichidul prețios ce uda grădinile de zarzavat ale bulgarilor stabiliți de multă vreme prin acele locuri, bulgari care joia umpleau piața cu munți de legume proaspete. În centrul orașului era atelierul ceasornicarului Leibovici, unde copil fiind, mă fascina zgomotul specific, ticăitul zecilor de ceasuri ce își făceau rodajul. Admiram chiar, nu știu din ce motiv, și felul cum îi tremurau mâinile meșterului... în una ținea mecanismul fin al ceasului, iar în cealaltă o pensetă cu piesa mică reparată pe care reușea
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
iarăși pe tine. Rămân fixați pe pereții albi și stinși de viață... Te văd printre ruine. Îți dau scumpa mea fată, viața-ntru-un pocal. Inima să-ți bată, sângele să-ți curgă. Acceptă acest dar... Printre țipete de liniște, aud un ticăit ce îmi bubuie între tâmple. Îl văd. Te văd. Trup nenorocit adus la realitate! Ochii tăi din ac de brad precum o scoică se deschid. Îți zâmbesc ca prima dată... Dacă rămâi, nu o să cad decât la sânul tău... timid
DACĂ RĂMÂI de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367577_a_368906]
-
iarăși pe tine. Rămân fixați pe pereții albi și stinși de viață... Te văd printre ruine. Îți dau scumpa mea fată, viața-ntru-un pocal. Inima să-ți bată, sângele să-ți curgă. Acceptă acest dar... Printre țipete de liniște, aud un ticăit ce îmi bubuie între tâmple. Îl văd. Te văd. Trup nenorocit adus la realitate! Ochii tăi din ac de brad precum o scoică se deschid. ... Citește mai mult Dacă rămâiCamera e nemobilată și albă. Un vântalunecă în ea.Mă joc
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
te văd iarăși pe tine. Rămân fixați pepereții albi și stinși de viață...Te văd printreruine.Îți dau scumpa mea fată, viața-ntru-un pocal. Inima să-ți bată,sângele să-ți curgă.Acceptă acest dar...Printre țipete de liniște, aud un ticăit ce îmi bubuieîntre tâmple. Îl văd. Te văd.Trup nenorocit adus la realitate! Ochii tăi din ac de brad precum o scoică se deschid. ... V. MESAJ, de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016. Mesaj
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
și aievea se zbăteau ca în clipa cea de pe urmă. Dar s-au zbârcit cu toatele iar la tâmple răsar nuanțe de alb în straturi ninse de vreme și viață, nepătate de ceara aceea mereu scurgândă. Descos năucă liniștea mormântului în ticăitul continuu al ceasului și în pasul nestingherit al omului - toate au vibrat cândva - toate mai puțin viața în sucu-i propriu ... mizer și duhnind a zădărnicie - trăim într-o beție sub influiența unei țigări și a puterii armei albe ... Dar ce
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]