174 matches
-
că iubita noastră prințesă va înlătura Iarna, o va alunga, urmând să domnească cu multă înțelepciune, așa cum ați educat-o prin bunătatea voastră. - Ei, căpitane, ești un naiv! Ce știi tu despre treburile domniei, de oamenii de acolo, de viclenia ticăloasei!... Se lăsă o tăcere apăsătoare. - Apoi, continuă împăratul, voi nu cunoașteți blestemul Durerii. Acesta este motivul supărării și îngrijorării mele. Se pare că, de ce mi-a fost frică, nu am scăpat. Iarăși liniște apăsătoare... - Majestate, grăi maestrul Rază de Vis
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422818780.html [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
Există dovezi clare că a pătruns ilegal în Grădina Fericirii Veșnice și a atentat la siguranța și suveranitatea imperiului nostru. - Așa este, țâșni și Uragan de Foc, aruncând în plafon un vârtej de flăcări. Aceștia doi sunt spioni diversioniști ai ticăloasei de împărăteasă și i-a trimis să picăm în plasa ei. Precis se pregătește să ne atace. Sunt pentru pedeapsa cu moartea prin aruncarea lor în cuptorul solar, transformându-i în gaze fierbinți pe care le voi spulbera eu în
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422818780.html [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
României, amenințându-i că după alegeri va trimite dosarele de corupție la parchet. În timpul vânătorii, el este împușcat de un lunetist aflat la fereastra unui castel și uciderea să este catalogata a fi un accident. Dezgustat de comportarea abuzivă și ticăloasa a clasei politice, Didi Sfiosu, „eroul de la baricade”, organizează la groapa Glina o înmormântare simbolică a Revoluției Române. El își lasă acolo articolele vestimentare purtate la Revoluție (bandoul și fularul). Personajele din film au fost considerate de criticii de film
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
Românul. Oricum, după cum se va vedea, din 1827 medelnicerul Ștefan devenise serdar; în plus a fost omis în catagrafiile din 1829 și 1831. În poezia „Altele asupra nenorocirei mele cu grabnică văduvie”, rămasă inedită multă vreme, Zilot spune: "„De aceea, ticăloase Ștefane, ajung atât, / Ajungă atâtea lacrămi, nu mai plânge amărât.”", iar în „Cum pre cer și pre pământ. Regulament vecinic” scrie: "„Se depărtează serdaru Fănuță din slujbă, căci nu au primit să jure după Regulamentul Organic”". Prenumele „Ștefan” se mai
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
o luptă înverșunată cu păgânii și cu ereticii, aplicând pedepse aspre. Prin decretul din 380, doar cei care credeau în Sfânta Treime predicate de scrierile evanghelistice erau considerați catolici, în timp ce ceilalți erau considerați "nebuni și nesăbuiți ce au aderat la ticăloasă doctrina eretică", neavând dreptul de a-și numi locurile de întâlnire biserici și erau pasibili de pedepse aspre. A emis și alte decrete prin care a interzis ereticilor să țină adunări publice și private, dreptul de adunări fiind rezervat doar
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
noi ceva care stârnește repulsia, dar nu uita că și virtutea (vorbesc de cea adevărată) poate fi respingătoare pentru un ticălos." " Deci eu sânt o ticăloasă!" " Da, cam ești!" "Și totuși mi-ai spus că mă iubești încă! Iubești o ticăloasă?" "Iubești un ins respingător?' " Da, cu speranța să-l schimb!" Nu s-ar zice că ai avut vreodată în suflet speranța! Sau mai bine zis ai vrut să mă schimbi prin distrugere, prin anihilare!" " Ha-ha! Ai văzut tu destul în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te cheamă la el la interogatoriu... Vrea să bage groaza în noi..." Mă dusei... Mă întîmpină un individ galben ca o molie, și cât mă văzu aprinse lampa de pe birou și mi-o puse în ochi: De ce n-ai declarat, ticăloaso, că tatăl tău e un criminal de război?!..." Astfel mă izbi, fără nici-o introducere, crezând că o să-mi ia piuitul. "Tata nu e criminal de război", îi răspunsei cu un dispreț sec. "Daaa?! țipă molia isterică. Atunci de ce a fugit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mamei, aveam timp s-o fac atunci când exmatricularea se va produce, n-avea nici un rost să-i dau și ei un aconto. Vinerea următoare afișul reapăru la fel de lăbărțat și obraznic și scena cu molia se repetă: "Intri, declari sau nu, ticăloaso, că tatăl tău e criminal de război? Apoi doi: spui sau nu spui unde se ascunde?" Și cu aceeași lampă pusă în ochi. Iar eu îi dădui aceleași răspunsuri. Și tot așa, din vineri în vineri, afișul reapărea, dar observai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
idee bună să mă dau jos din pat, să mă spăl pe cap, să mă machiez și să mă îmbrac cu niște haine mai ca lumea. Așa, în onoarea iminentei lui sosiri. Apoi îmi aduceam aminte că Soarta e o ticăloasă care-ți face numai în ciudă. Cu cât arătam mai hidos, cu atât creșteau șansele ca James să apară din senin. Așa că rămâneam în cămașa de noapte, cu puloverul de golf și cu șosetele groase. N-aș fi știut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
intenția de a-si camufla planurile mârșave, guvernul titoist a încheiat cu România un tratat de prietenie și colaborare mutuala.” După adoptarea Rezoluției Biroului Informativ al Partidelor Comuniste și Muncitorești de la București, „titoiștii și-au intensificat cu o furie nebună ticăloasa lor activitate împotriva regimului comunist din România”. Printr-o complexă rețea de agenți și spioni, ambasada iugoslavă de la București difuza în mod clandestin broșuri și manifeste, în care „împroașcă cu noroi Uniunea Sovietică și țările de democrație populară”. O parte
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
presupunea că el fusese cel care pornise cearta. Zic ‘se presupunea’ pentru că acum vorbea polițistul, cei trei fiind surdo-muți. Tipul ăsta îl atacase pe celălalt cu un ciocan, zicea polițistul; a mai spus că femeia era o nenorocită și o ticăloasă și că nu-i păsa câtuși de puțin pentru cine punea fundul la bătaie, căci nemernica era cea mai mare pricină de sfadă în comunitatea lor de surdo-muți chiar dacă avea aspect de profesoară. Asta îi spunea polițistul sergentului. Părerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sferă argintie cu contururi neregulate, legată de jur Împrejur cu un odgon de oțel pe care Îl destrămasem și-l prelucrasem până ce părți din el ajunseseră să arate ca un năvod Încâlcit, prin ochiurile căruia sfera lucea stins. O vreme, ticăloasa de Chestie Îmi năpăstuise zilele, stând chircită În mijlocul podelei ca un broscoi țâfnos aflat Într-o pasă foarte proastă; știa că nu e terminată și asta nu-i plăcea deloc. Problema era, Însă, că eu nu știam de ce anume avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Action Man care adună praful Într-un colț al dulapului cu jucării al Lindei, Lesley, i-am atras eu atenția. Lesley se bosumflă, așa cum făcea de fiecare dată când nu pricepea prea bine ce i se spunea. Și e o ticăloasă nenorocită! continuă ea nestânjenită. Ați auzit ce i-a spus lui Jeff deunăzi? I-a zis că ar trebui să-i dea În judecată pe cei care fac băuturile alea pentru sportivi, pentru că el tot slăbănog e și că, din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai ia de mine, dar ea tot Îmi căuta nod În papură. Așa că, În final, i-am spus să mă scutească. Vacă bătrână și frustrată. — Da, am auzit că v-ați certat la ea În birou. — A fost atât de ticăloasă! Stătea pur și simplu și se uita mirată la mine! I-am zis că Derek Îi spusese să mă lase În pace și că i-aș fi recunoscătoare dacă s-ar ține de cuvânt În loc să facă remarce personale la adresa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zdravăn cu o imensă clamă de plastic aurie. Am ajuns-o din urmă la colț. — Am auzit fără să vreau ce ai zis mai devreme, la sală, am zis eu ca să mă dau bine pe lângă ea. Lesley e așa o ticăloasă uneori, nu? Naomi Își Întoarse capul spre mine și răspunse pe un ton dușmănos: — Ce știi tu despre asta? — Și pe mine mă scoate din minți, am dat eu din umeri. Enervează la culme pe toată lumea. — Ducă-se În mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
haina, m-am uitat la el cu inocență. — Vrei să te ajut să te Îmbraci? — Nu mă atinge, zise el, smulgându-mi-o din mâini. — Daphne ți-a cumpărat-o? Nu-ți vine prea strălucit, să știi. Am cunoscut destule ticăloase la viața mea, Sam, strigă el, dar tu ești de-a dreptul... — Mulțumesc, i-a răspuns pe un ton dulce. — Acum plec. N-ar fi trebuit niciodată să calc pe aici... Ideea a fost a ta, nu a mea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
eliberându-mi buzele cu o smucitură, dar el Își ținea mâinile atât de strâns pe fundul meu, că abia de-am reușit să mă las pe spate suficient cât să-l privesc. Încă n-am spus „start“... — Tacă-ți gura, ticăloasă mică, replică el, fulgerându-mă cu ochii săi albaștri. Dacă ai de gând să-ți scoți hainele, ai la dispoziție treizeci de secunde, după care ți le smulg eu. Dă-i bătaie. Mă eliberă fără tragere de inimă, probabil ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în chiloți de baie, apăru dintr-odată la marginea bazinului. Diane își smulse mâna, lăsându-și mănușa în mâna preotului. Se întreba dacă George o fi văzut-o. Dar George se cufundase în bazin lăsându-se de aburi. — Bătrână imbecilă, ticăloasă! exclamă părintele Bernard. Sper să se înece. Cu un aer distrat îi înapoie Dianei mănușa. Eu predic veștile bune. Nimeni nu-mi dă ascultare. Mântuire automată. Fără pierdere de timp, fără dificultăți. Răsucești un buton și-ți umpli sufletul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plătea mai puțin. Fusese apoi secretara unui dentist, dar și asta durase puțin - să zicem, din motive financiare. Făcuse nopți În casa unei bătrâne paralitice, dar murise și aceasta, lucru pentru care nu se Întristase prea tare, căci era o ticăloasă Împuțită, care se purta foarte urât cu ea, și Îi spunea slugă. Apoi făcuse curățenie, bineînțeles, la negru, Într-un bloc În care mama ei făcuse aceeași meserie timp de treizeci de ani, dar Îi spuseseră că mama ei știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce mi s-a părut pe jumătate adevărat. — Nimic special, am zis, pe acasă, Bits and bobs... Am plonjat iar în tăcere. Auzeam țăcănitul afectat al tocurilor mele pe trotuar. Îmi comandam imperios să zic ceva: Pentru numele lui Dumnezeu, ticăloasă catatonică, zii ceva. Dar nu-mi venea nimic. Atunci a vorbit Sheba: — Ascultă, ai vrea să vii sâmbătă seara la cină? Surpriza m-a prostit. — Poftim, să cinăm amândouă? A râs, dar nu răutăcios. — Da, cu mine, cu Richard și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
au început să se transforme în propoziții cu sens. — Nu-ți pasă de mine sau de Ben sau de tata, am auzit. Și apoi: Încerci să te prefaci că ești așa de drăguță și de dulce. Și, finalul: — Ești o ticăloasă! La etajul al doilea, am găsit-o pe doamna Taylor stând la baza scărilor care urcau la mansardă. S-a întors când m-a văzut și m-a fixat cu privirea ei formidabilă de ou în tigaie. Zău, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o octavă. Doamna Taylor se cățăra pe scară și ajunsese de-acum în vârf. — Sheba! a țipat ea. Sheba! Ce-ai făcut? Sheba s-a uitat la mama ei fără nici o expresie și apoi a izbucnit în plâns. — O, niște ticăloase, toate! a țipat ea. A luat-o spre scară și a început să coboare. M-am luat după ea, dar când am ajuns pe refugiul de la etajul întâi, a strigat la mine s-o las singură. Am auzit-o alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la proces. Am făcut un pas încercând să recuperez manuscrisul de la ea, dar s-a ferit. — Că ar ajuta? a zis ea. Să se citească despre cum îmi cumpăram eu chiloți tanga și... și cum mi-am lovit fiica? Ce ticăloasă, ce ticăloasă ești! M-ai trădat! I-ai spus lui Bangs. — Pentru Dumnezeu, Sheba, am zis. Te-ar fi descoperit oricum. Propria ta fiică credea că faci ceva. Și scrisorile! Cum te așteptai să scapi? Sheba se holba la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
neobișnuit”{\cîte 52}. Celălalt mare Capadocian, Sfanțul Grigorie Teologul, făcând referire la frugalitatea meselor sale, totală neiubire de arginti și modestia vesmintelor, menționează: „nu m-au atras frumoasele vesminte de mătase, nici n-am fost fermecat de mesele grase, ... mama ticăloasa a poftelor lascive; nu mi a plăcut să locuiesc în case mărețe și strălucitoare (...) aurul și argintul este al altora, al celor cărora le place să fie înconjurați de avuții nenumărate care le aduc puțină desfătare și multă osteneală. Mie
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Barbu nu apăruse. La insistențele femeii, se hotărăște trimiterea unui mumbașir în județ pentru a-i aduce aminte acestuia să se prezinte la tribunal. Dar o altă proble mă apare, martorii nu vor să rămână până la venirea acuza tului. „Eu ticăloasa am venit cu marturi aici, se plânge Ancuța, dă-i țiu în cheltuială dă sunt dooă săptămâni. Și acel mumbașir ce s-au dus ca să-l aducă nici într-o lună de zile nu poate veni. Apoi să socotească înaintea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]