2,929 matches
-
la ureche: Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin..."ș.a.m.d., de treisprezece ori la rînd. De-a binelea premonitoriu, Eugen Ionescu greșește numai genul..." Urmează, din pespectiva unui degustător priceput de limbă, critica lui "vorbind, vorbind, vorbind...", tic sugestiv pentru "criza" limbajului dintr-o dată neacoperitor, insuficient, cînd este exploatat, nesistematic, de tot felul de "ageamii". O fază, firește, spune Foarță, nu-i o frază, însă fazele se fac din "frazarea" întîmplărilor mai complexe, respectîndu-se anumite tabieturi. Procedeele sînt
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
stat! Lipsită de dragostea la care constant aspiră, între persoane împlinite, însă în materialitate, între prieteni și prietene cu reacții imprevizibile, dar care îi reproșează ei comportamentele, în compania câte unui bărbat ce se rezervă evaziv, între sclavi ai unor ticuri existențiale, eroina notează recoltele zilelor, cu observații ce se transformă în maxime, aforisme ale înțelepciunii scump și inutil plătite. Dar unde este adevărul? Mergând mai departe, o voce secundară dă cuvânt celor care au lovit-o prin grosolănie, indiferență, insensibilitate
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
iată cam ce Ťdebitaiť, ce spuneai, ce-mi comunicai"). Curată suceală! Va trebui, de asemenea, acel cititor bine antrenat, să nu demobilizeze în fața multelor exprimări nefirești, a neglijențelor, a oralității nenaturale a discursului (acel inevitabil ,ha! ha!", de pildă, un tic verbal pe care l-au deprins mai toate personajele și de care nu e scutit nici autorul), în fața confuziilor și a erorilor de informare. Acestea pot fi trecute, la nevoie, în contul prea guralivelor personaje, care înșiră cu mare debit
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
putea aduce se leagă de anumite imagini prea des repetate. Cam multe tablouri pătate de muște, lucruri de un gălbui murdar, bărbi roșcate fluturânde și țeste acoperite, în linia de modă a unui bodyguard, cu păr tuns scurt, țepos... Mici ticuri stilistice, care ar fi putut lipsi. Sau, poate, chițibușerii de cronicar. Lumea în două zile este unul dintre cele mai bune romane din perioada postbelică și un manual de proză pentru orice aspirant al genului.
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
de provincie, vechiul târg de vamă industrializat cu forța... Se poate spune că Antipa trăiește cu adevărat nu în prezent, ci sub o stea care luminează și modelează timpul. Sub hainele acestui tânăr cu gesturi și zâmbete ambigue, deconcertante, dincolo de ticurile, maniile și ipohondriile lui, se ascunde un vizionar, un om care reușește să vadă mai departe și mai exact decât ceilalți, prin zidul de neguri și cețuri al viitorului. Așezat în uriașul său fotoliu de piele ori uitându-se, concentrat
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
așteaptă cu nerăbdare, din chiar prima zi a mariajului, ziua morții bărbatului ei bolnav, care i-a fost "promisă" înainte de căsătorie, dar care întârzie cu încăpățânare să mai vină, căci, constată cu cinism naratorul, "domnul Rotaru tot nu renunțase la ticul acela agasant, la obiceiul acela puțin ridicol și evident desuet de a nu se da bătut în fața morții". Forma concretă și derizorie a acelei libertăți la care visează femeia sunt cutiile de ness pe care le strânge pentru a le
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
Cînd se vorbește cu îngrijorare despre „degradarea limbii”, majoritatea criticilor au în vedere cateva tipuri de fenomene care reflectă evoluții și abateri mai mult sau mai puțin grave, mai mult sau mai putin explicabile: împrumuturi excesive, confuzii semantice, clișee și ticuri verbale, argotisme și termeni vulgari etc. Fiecare din comentatori avand anumite idiosincrazii, listele de erori pot fi destul de diferite, ajungându-se adesea la punerea pe același plan a unor fapte foarte eterogene, cu grad variabil de gravitate. Cred din ce in ce mai mult
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
Din alte vremuri, Alexandru Palade, tatăl lui, presimte mai curând decât înțelege tragedia care dă târcoale și asistă neputincios la consecințele ei. Acest grup de interpreți este purtătorul severei judecăți morale produse de regizor: realitatea lor scenică e construită din ticuri și scheme de comportament, momentele cântate și dansate accentuează convenția unei lumi care a vrut să refuze convențiile. În acest grup performanța actoricească poate fi apreciată doar în funcție de felul cum se înscrie în discursul regizoral și merită să apreciem disciplina
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
pe genunchi Doxurile sau romanele de 15 lei ce erau la modă pe atunci. Începând să Învârtească nuiaua Între degete se adresa vinovatului cu accentul lui pitoresc (Uite că nu știu din ce regiune era de vorbea buruienos și cu ticul “Mâ”. Țigan nu era, cred mai de grabă că era dinspre Dunăre) Mâ mârlane mâ! Ce desenai io pe tablă? Păiiiiii (Îi trebuia timp să se dezmeticească) o monocotiledonată. Mono ce? Coti... Ia dă cartea ce o citeai pe genunchi
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
ani vă așteaptă prima treaptă și peste patru ani, bac-ul.” De abia Începuse școala și deja lumea ne amenința cu alte examene. Începe str igarea catalogului. Colegii proveneau din tot județul,Vasile și Ion Maglavit, Marinela Cerăt, Fane Băilești, Tic Urzicuța, Claudiu Leu, chiar și din Olt, Mihai și Emil Caracal. Cei din Craiova, cea mai mare parte a elevilor, erau de la școlile Pedagogic, 12, 23, 24 și cartierele Brazda lui Novac, Severinului, Craiovița Nouă. Am Început să cunoaștem profesorii
La multi ani,prietene Mircea. In: Editura Destine Literare by Valentin Florin Luca () [Corola-journal/Science/76_a_322]
-
alții au urcat. La capătul nostru de linie, bac-ul, atunci În gară, eram toți: Vali, Suzana, Claudiu, Cristi, Raul, Mirela, Nicu, Ion, Mariana, Cezar, Ileana, Dan, Dana, Grațiela, Cristi, Viorel, Marian, Violeta, Mihai, Doina, Silviu, Doina, Cristi, Sorin, Marinela, Tic, Floarea, Geogeta, Dragoș, Costel, Flavia, Fane, Dana și ceilalți (În cer scuze față de cei pe care nu i-am amintit dar și ei au fost acolo, asta e! timpul Își spune cuvântul). Eu am luat trenul care trebuie. Și sper
La multi ani,prietene Mircea. In: Editura Destine Literare by Valentin Florin Luca () [Corola-journal/Science/76_a_322]
-
În acest sens s-ar pune problema, deja anunțată în intervențiile noastre anterioare, a unei muzici cu doi pași. Și aceasta, prin punerea în act, în potențare, a mentalului în performanța muzicală. Depășim astfel un anume nivel de „manualitate”, de ticuri și regularități devenite obișnuințe în cadrul unei anume formări muzicale tradiționale de orice tip și ne vom concentra asupra unor modele generative subiacente gestului performativ pe care le vom discerne, descrie și aplica în configurarea concretă a enunțului muzical. Vom aborda
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
Dumnezeu să nu-mi mai pună pe umeri și povară altor maldăre de ani. Dar nu să mă ia la El să mă lase În pace. Iar pe meșterul Cronos l-aș aresta și nu l-aș mai lăsa să tic... ticăie, să nu-mi mai roada timpul, fuiorul anilor, precum viermele lui Dante. Fiindcă, vedeți dumneavoastră, boieri mari : nu moartea mă Înspăimânta ci veșnicia ei... George Filip din Pontul Euxin. Volumul de versuri pe care Poetul l-a promis pentru
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
mi-e clar că franceza e de mine. Nu știu de ce, cum nu știu de ce m-am tuns. Ceilalți nu prea vorbeau cu proful, nu prea, adică deloc. Dădea din picioare de se clătina catedra. Trebuie să fi fost un tic, unul foarte ciudat, de altfel. Când nu stătea la catedră se uita pe geam. Se pare că lui îi plăcea oarecum toamna, pentru că atunci când cădea câte o frunză, fie ea cât de mică, un zâmbet rece îi mișca colțurile buzelor
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
Voi și toți cei care va seamănă, de la orice televiziune sau publicație, pro sau anti-Băsescu/Ponta/PDL/USL și multe alte litere asemenea. Ați murit de mult, doar că nu admiteți! Ați murit de atâta vreme încât, risipiți în rămășițele ticurilor voastre mentale, nici voi nu v-ați mai putea recunoaște. Fosilele clișeelor voastre au rămas interesante doar pentru cei care studiază istoria televiziunii, doar pentru cei care au răbdare să scoată de sub straturi groase de țărâna urmele unor epoci de
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
autorului. Prima disociere întreprinsă de el vizează termenii de "pastișă" și "parodie", ale căror sfere semantice interferează, dar nu coincid. Există pastișe lipsite de intenții caricaturale, și tot astfel parodii care nu recurg la pastișă, întrucît nu țintesc reliefarea unor ticuri stilistice, ci tratarea unei teme proprii în cadrul unor tipare preexistente. Sînt acele texte care apelează la procedeul substituției (ca nenumăratele "reciclări" anonime ale baladei Muma lui Ștefan cel Mare), numite în consecință parodii prin substituție. în Vara la țară, Topîrceanu
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
elev pedepsit îți rostești numele la repetiția generală părinții și fiii mei decedați îți zâmbesc optimiști dintr-o fotografie kodak color las în întregime gloria acestei zile cernite văduvei mele magazinului ei de pompe funebre Câteva datorii câteva datorii câteva ticuri câteva boli câteva versuri câteva drame provinciale se țin scai de numele și de adresa ta îți muți catrafusele cărțile și moliile dintr-o stradă în alta dintr-un oraș în alt oraș încercând să păcălești portăreii doar moartea îți
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
lucrurile se petrec pe mai multe planuri de viață interioară, dacă am început prin a admira exemplul rușilor în emigrație, la urmă îl și resping. Mi se impune concluzia că sensibilitatea mea pro-românească e mai mult o complicație psihologică, un tic al spiritului, un gest din ce în ce mai lipsit de conținut. Dar nu sunt sigură că-i așa. (Ianuarie 1996) Risipa Mama nu numai că era conștientă de valoarea obiectelor, dar le și iubea, de la cele mai frumoase și de preț pînă la
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
Simionescu nu rețin nici un vers. Dar, continuând paralela cu scriitorul ceh, pot să-mi aduc aminte de câte un pivot narativ/poetic: o pălărie la unul, un leopard, un elixir și un Swift la celălalt. Astfel de pivoți nu sunt ticuri verbale, ci un soi de matrice a textului. "Neamintirea" versurilor nu înseamnă că nu-mi place poezia lui Cristian Simionescu, ci că acea coeziune de care vorbeam înainte mă face incapabilă să păstrez doar fragmente din poezia sa căci, luate
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
într-o corespondență trimisă revistei "Vremea"). Este de notat, în acest moment, că angajarea politică fără echivoc nu-l împinge totuși spre extremele unei interpretări rigid-dogmatice a raporturilor dintre literar și social. Majoritatea articolelor consacrate mișcării poeziei atestă, dimpotrivă, dincolo de "ticurile" sloganelor ce nu pot evita zonele lemnoase ale limbajului ideologizat, o remarcabilă suplețe a reflecției pe aceste teme. Pe o linie amintind de cea a manifestului din revista lui Geo Bogza, e repudiată, desigur, izolarea scriitorului de societate și de
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
într-o corespondență trimisă revistei "Vremea"). Este de notat, în acest moment, că angajarea politică fără echivoc nu-l împinge totuși spre extremele unei interpretări rigid-dogmatice a raporturilor dintre literar și social. Majoritatea articolelor consacrate mișcării poeziei atestă, dimpotrivă, dincolo de "ticurile" sloganelor ce nu pot evita zonele lemnoase ale limbajului ideologizat, o remarcabilă suplețe a reflecției pe aceste teme. Pe o linie amintind de cea a manifestului din revista lui Geo Bogza, e repudiată, desigur, izolarea scriitorului de societate și de
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
Caragialeta care exact lucrul acesta îl făcea. Uimitor cît de în spiritul Momentelor și schițelor. Clasicul, așa cum îl știți, așa era în versurile din Caragialeta. Plus talentul unui poet care se juca inteligent, intertexual și poate postmodern, cu vorbele și ticurile binecunoscutelor personaje caragialiene. Gîndindu-se în Anul Caragiale la Caragialeta, Șerban Foarță spune bis. Adică scoate un nou volum pe care îl intitulează exact așa, Caragialeta bis, volum ce continuă versificarea a ceea ce părea de netrecut în poezie. Marius Chicoș Rostogan
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
cred că tenacitatea-i adevărata căruță, înjugați fiind la dînsa pe viață. Știu, bănui, o să-mi dai exemple: marii, celebrii... S-o luăm metodic, catodic, anodic! Nu te hlizi, scuză-mă, scuză-mă! A, chestia cu "scuză-mă" e un tic verbal, nu mă scuza deloc, pune-mă la punct și virgulă, fă terci din mine, mă bucură infinit! Eu, pe cît mi-e posibil m-am obișnuit să nu izbesc la cap, să nu pocnesc la plex, la complex(ul
Fluturii au meserie (Scuză-mă, scuză-mă...) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14674_a_15999]
-
ca într-un paraclis în bibliotecă. Ștefan Nenițescu se afla ghemuit într-o latură a canapelei din piele verde, decolorată. Era înalt, slab, adus de spate și avea o voce șoptită pe care și-o dregea tot timpul ca un tic, intervenind în conversație cu observații severe. Prezența Cellei Delavrancea era ca accentul subtil punând în valoare cromatica unui tablou. Purta o rochie verde din stambă cu mâneci scurte și fusta lungă, amplă. Figura ei, cu trăsăturile înmuiate în pielea șifonată
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
am avut de câteva ori reflexul de a-mi feri privirea. Poate și pentru că nu sunt străin de subiectul filmului. Iar George Piștereanu, care face un rol de compoziție genial, e o adevarată revelație. Totul, de la privire, gesturi și până la ticul verbal te fac să crezi că nu doar Papan Chilibar, ci și el ar fi un fost pușcăriaș, reconvertit la actorie. Pe scurt, “Eu când vreau să fluier, fluier” mi s-a părut un exercițiu de mare virtuozitate. Dar între
Un film bun. Poate prea bun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82628_a_83953]