284 matches
-
Alex Ștefănescu este, în lumea literaturii, genul de personaj care nu lasă pe nimeni indiferent. Unii îi sunt prieteni, alții dușmani de moarte (cei neincluși în Istorie și cei nemuriți în cartea Ceva care seamănă cu li-teratura sau în rubrica Tichia de mărgăritar din România literară). În fine, mai există o categorie, a celor care îl cultivă cu speranța secretă că i-ar putea intra în grații și că în felul acesta și-ar putea asigura un viitor luminos în literatura
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
mele. “ Ultima parte o inventam de obicei singur, Încercând să pricep ce-mi spuneau colegii de școală. Bufonul Își ridica mâinile În aer, În timp ce knisch-ul punea carafa cu apă la o parte. „Prosop, te rog. “ Și pentru că străbunicul meu ținea tichia, stofele și pantofii Într-o mână, și cu cealaltă nu-i dăduse Încă drumul carafei, a fost nevoit să se aplece În față, ca bufonul să poată ajunge la prosopul aruncat peste umărul său - moment În care se auzea clinchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-o mână, și cu cealaltă nu-i dăduse Încă drumul carafei, a fost nevoit să se aplece În față, ca bufonul să poată ajunge la prosopul aruncat peste umărul său - moment În care se auzea clinchetul clopoțeilor atașați de tichie. Pe atunci un knisch era un servitor, afirma Winkler, care știa din surse sigure (tatăl lui era abonat la Brockhaus), „sau, mai bine spus: un rob“. Dar asta numai până la asediul turcilor din 1683. De atunci, au dispărut de pe scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de bar o tipă cu trăsături foarte exotice, care săruta de zor un bărbat oacheș. Ea Îl Împingea din ce În ce mai mult În muchia blatului de la bar. Părea să fie cât se poate de neconfortabil pentru el. În timp ce era presat astfel, o tichie Îi căzu deodată de pe cap și ateriză pe bar. El nu băgă de seamă, iar eu și Lauren am Încercat din greu să ne Înăbușim chicotitul. Este Salome Al-Firaih, Îmi șopti Lauren cu malițiozitate jucăușă. Este cunoscută drept Divorțata Planului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și-n Irak, ce vrei? Nu pun ei fundu’ la bătaie... *** - Unde-ai pus banii de la urat? Dă-i, s-avem de schimbat butelia... - Dar parc-ai spus că mă lași să-mi iau chitară? Așa mi-ai spus... - Chelului tichie de mărgăritar... Dă banii! - I-am îngropat la poartă, lângă stâlp, s-aducă noroc. Dacă comoara e la poartă, pe-acolo nu mai trece nici un rău. Am să mă duc să văd la noapte dacă e lumină acolo... - Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care acum Îi ștergea lui fruntea năpădită de o transpirație rece sub cozorocul scurt al unei șepci din blană de vulpe. O șapcă pe care o ura, dar de care nu se putea lipsi iarna. Toată lumea zâmbea văzându-l cu tichia aia de cămătar pe cap. Unii Îl salutau ironic, scoțând-și căciulile de astrahan sau chiar pălăriile. El se mulțumea să ducă două degete la cozoroc și atât. Dacă și-ar fi scos șapca, ar fi continuat drumul cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în revistă pălărioara CIA, cea de pescar, ca a lui Gene Hackman în Ținta, cascheta cadrilată Sherlock Holmes, o bonetă cu ciucure, un fes scandinav, cîteva șepcuțe de blugi, chipiul de comandor, pălăria cu bor îngust, tip Dash Hammet, o tichie brodată orientală, un stetson... Nu l-am simțit cînd s-a apropiat. S-a și schimbat. Poartă o cămașă albă, apretată. De-un alb sfidător, care îngheață. Tare i-aș mai spune: renunță la armura asta de cavaler. Fii Sancho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
maltratau, pe rugul proletcultismului revigorat, pe Autor și personajele sale. Foile deveneau fum negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau împuternicite cu frumos, iar printr-o cultă influență Ministerul Educației încâlci materiile școlare în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ștefănescu Nota asupra editiei Textele din această carte (așezate în ordine alfabetică, după numele autorilor luați în discuție) au apărut inițial, în perioada 2001- 2008, în Ziarul de duminică, la rubricile „Fiasco“ și „Pe alături“, în România literară, la rubrica „Tichia de mărgăritar“, și au fost citite la Revista literară radio, difuzată de Radio România Cultural. Aproximativ o sută dintre ele provin din volumul Ceva care seamănă cu literatura (Știința, Chișinău, 2003 - Premiul Asociației Scriitorilor din București). La alcătuirea indicelui de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rostogolit cât colo, calota craniană, dislocată, până hăt către groapa cu dejecții de la grajdul din apropiere. Gelatina albicioasă a creierului s-a risipit prin țărână și bălegar în timp ce sângele se strângea într-o băltoacă purpurie chiar lângă trupul făr' de tichie, cuprins de spasme. După un moment de liniște apăsătoare și derută, s-a declanșat o adevărată harababură și gâlceavă generală: Apă! Apă! strigau unii. Mai degrabă o lumânare! replicau alții. Numai untura de hârleț îi mai poate folosi la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
celebru de încălzire de metafizician friguros, iarna... Mă uit și nu pot să-mi dau seama unde ar fi putut fi instalat obiectul tuciuriu; în cafeneaua veche a celor doi „urâți” dominând de sus încăperea, unul cu pălărie, celălalt cu tichie, prezenți acolo de atat amar de vreme, încă de pe când cafeneaua era un simplu magazin de marfuri exotice... Nu am pe cine să întreb. Așa încât renunț și îmi rotesc ochii în jur salutând lumea, obișnuiții localului. „Hello Hemi, îi strig
O cruce ortodoxă pentru Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5743_a_7068]
-
să scrie cronică literară în paginile României literare, să fie „răi”, a fost spre binele lor. Vreți să vă afirmați? Negați! În caz contrar, nu vă bagă nimeni în seamă. Alex Ștefănescu poate confirma de câte ori l-am rugat să pună Tichia de mărgăritar pe capul unor scriitori valoroși când scriu cărți proaste, nu doar pe capul unora nuli. Asta nu înseamnă că, Doamne păzește!, am ceva cu scriitorii sau că nu sunt capabil de admirație. Dar există în critică o latură
De ce trebuie să fie "rău" criticul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5927_a_7252]
-
fără să se răstoarne corabia. - Corabia ta a aruncat evreii peste bord, asta-i problema, îi zic. Stătea așezat în fața mea, ei da, un pic oblic, avea mâini mari, și inelul cu piatra prețioasă era mare, pe cap avea o tichie albă - ca o chipa - și mă asculta atent. Atunci i-am spus tot ce gândesc de câțiva ani, gânduri care nu-mi dau pace: Biserica i-a exclus pe evrei. Așa gândesc eu, dar nu contează ce gândesc eu, important
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
clătinate cu vie emoțiune de junii oratori, se prezenta cu o statură șuie, dar dreaptă și semeață, un bătrân în haine monacale, al cărui cap, încununat cu păr cărunt, purta cam lăsată pe creștet mai la vale o capuție sau tichie de catifea neagră cu bumb roșu la mijloc... Moșneagul ai cărui ani de tinerețe și de bărbăție se petrecuse pe băncile și pe catedrele școalei, și a cărui inimă de patriot român zburdase până la 1848 și în urmă, tot așa
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
fragment dintr-un zid foarte înalt, tot ce a mai rămas din al doilea Templu, dărâmat de romani în anul 70. Pe lângă turiști, majoritatea celor veniți aici sunt mozaici, de toate vârstele, familii întregi. Bărbații poartă pe cap o mică tichie, mi s-a spus ca o calotă protectoare, sau unii dintre ei un veșmânt complex: un costum negru, peste el uneori și un pardesiu maxy negru, o pălărie cu boruri mari negre sau un cilindru scund, din blană. Ca și
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
Orice borfaș, orice șarlatan, orice ticălos, într-un cuvânt orice ins certat cu justiția și care, din temeinice motive personale, se află în căutarea unei noi identități, poate ghibăci în recuzita metamorfozelor cu putință felurime de bărbi, de peruci, de tichii, de costume și de măști. Cu o grabă înfrigurată, zgâlțâit de tremuriciul nestăpânit al delicventului la ananghie și încurcându-se printre nădragi naftalinați, surtuce scămoșate și chipuri schimonosite în carton, el va încerca, pe rând, până ce, de bine de rău
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
opac la urări, fiindcă-i dorisem emoții pure. Sub cuvânt că T.S. Eliot ne-nvață să nu ne-ncredem în emoții. Cum să-i argumentez că seara, în bucătărie, în lada de gunoi, în loc de resturi, văd jucării feerice, metale rare, tichii de clovni la curtea unui rege, obraze vesele, ca într-un film cu spiriduși pe muzica lui David Bowie, fragmente de clopotnițe ori faguri, la loc de cinste-acolo fiind albastrul, oranjul dens și luxuriant, rozul porfiric, o carte cu
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
în plină forță. Și chiar la patruzeci. Dar încă nu știam să scriu. Acum am învățat câte ceva, dar ce folos? Problema e să-mi găsesc o întrebuințare, fie ea și de pensionar cuminte cu pipă, halat de casă și o tichie." Dacă nu-și mai face visuri, nu contează nici pe vise, a căror amănunțită narare îndesește filele celor mai multe dintre Jurnale. Și nu numai a lor: ,Invidiez bizara specie a oniricilor ce fac (sau doar pretind că fac) din vise materie
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
să-mi faci o vizită ceva mai târziu, fie și numai În weekend. Săptămâna asta plec la Washington. Viitoarele mele acțiuni sunt Încă incerte. Să rămână strict Între noi, dar nu m-ar surprinde să văd În următoarele opt luni tichia roșie de cardinal coborând pe capul meu nevrednic. În orice caz, aș vrea să am o locuință la New York sau la Washington, unde să vii să-ți petreci weekendul. Amory, mă bucur mult că suntem amândoi În viață. Războiul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu pentru patru inși. Gauss rămânea la capătul de sus al sălii, din fața ușii, la depărtare mijlocie de masă. Când veneam cu toții, doi dintre noi, sosiți ultimii, trebuiau să se strângă în jurul lui, cu caietele pe genunchi. Gauss purta o tichie neagră subțire; gheros lung, închis; pantaloni cenușii. Ședea cât mai natural pe scaun, nițel încovoiat, cu ochii căutând în jos și mâinile încrucișate. Vorbea liber, foarte clar, simplu și neted; dar când voia să pună în relief un nou punct
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De amorul artei. Așa să știi. Împărțim patul. Asta e: una caldă, una rece. Și mai departe nu mă interesează. N-o suspectez, n-o caut în poșetă, ce eu am nevoie de cucuie... De Cucu-ie cum are chelul de tichie... (Își pipăie creștetul capului)... de mărgăritare?... hm, mai știi? (Pendula bate ora exactă. Din colivie iese un cuc strigând: "Cucule, Cucule!") CUCU: Cine mă strigă? Cucul pendulei cu ton de șagă: Cu-cu-le... Cu-cu-lee. Cucu: Care ești mă' ? Se
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
amănunt al Creației Sale Dumnezeu nu e atotștiutor: dacă ar fi - „liberul arbitru” s-ar dovedi cea mai mare escrocherie - ipocrizie cosmică ...uite: până și Dumnezeu se minunează cât de frumoase-i ies minunile FREDONĂRI MEDITATIVE pescărie - pușcărie bărbierie cu tichie: morții țin o sindrofie * să nu cedezi și să nu crezi - nici în oaie - nici în iezi foaie verde din amiezi cu ochii să nu mă vezi zâmbește la trei chinezi spânzură și trei aezi - dacă vrei s-elucubrezi maionezi
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
Jurnal secret, 2009 și Bărbat adormit în fotoliu, 2010, s-au epuizat repede și reeditat. Emisiunea Un metru cub de cultură, difuzată de Realitatea TV și emisiunea Istoria literaturii...de la TVR Cultural, i-au adus Premii ATPR. Alte emisiuni TV: Tichia de mărgăritar, Iluminatul public, mult îndrăgite de telespectatori. Multe cărți despre Eminescu, etc... Bărbat voinic, înălțime 1,87, greutate binișor peste 100 kg. (așa se autodefinește), cu o casă cu livadă la țară aproape de București (un fel de „mărțișor arghezian
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
liber era foarte limitat. Poate vă întrebați ce am făcut cu el? L-am dedicat în majoritate, vouă, copiilor, lumina ochilor noștrii. Acum? - Dar acum ești bătrân tată, se auzi glasul unuia dintre copii lui. Auzi. ce-i lipsește chelului, tichie cu mărgăritare! Auziți ce-i lipsește lui tata: „TANDREȚE”! Auziți fraților, la vîrsta asta! Doar ai tot ce-ți dorești... La ce te-ar ajuta acum? Nu supărat dar puțin contrariat, bătrânul răspunse imediat: - Dar voi de ce vă plângeți azi
PUŢINĂ TANDREŢE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361073_a_362402]
-
cade...dacă ea n-ar fi cu el! Dar așa e-n siguranță, căci mi-l trage ușurel... Când în stânga, ori la dreapta, pe spate sau în față; Pe când publicul bisează: „Cade, cade!... nătăfleață.” El pe cap și-a pus tichie, caraghios mi-i, un hazliu: Ba-mi are cinci-șase costume ce-s croite fistichiu, Spre plăcerea celor mici, care râd în gura mare; Se dezbracă moș Tăgârță, de zici că-i o arătare. Și când toți credeau că are peste
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]