186 matches
-
renunțe la o prietenă care, în loc să-l stimuleze, să-i fie alături, l-ar fi tras înapoi, la fund, în colcăiala spiritelor mercantile. Noroc! ciocnește paharul de-al lui Mihai. Bea-l și pe ăsta, însă mai încet, să ne tihnească. Nu de alta, dar aici mi se încheie suta. Larma unui grup ieșit din restaurant, pornit să ia cu asalt lifturile, îl face să bea în liniște, privind aiurea. Într-o zi, continuă Muraru am luat din piață fac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în spatele dinților. Mestecându-și tutunul, Pețitorul scuipă pe covorul pătat și spuse că imobilul ăsta igrasios, încăperile întunecoase în care apa se scurge pe pereți nu au nimic în comun cu felul în care-și imaginase colonia scriitorilor: oameni scriind tihnit de mână, fără prescurtări, privind în lungul unor pajiști verzi, unduitoare; scriitori luându-și prânzul la pachet în cutii de carton, fiecare în căsuța lui. Livezi de caiși într-o furtună de petale albe. Somn de după-amiază sub castani. Croquet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
verii ei nu vor putea începe ziua fără ea. Se vor privi unul pe altul, la nesfârșit, dacă ea nu le va da ideea jocului din acea dimineață. Nici micul dejun pe care, obligatoriu, îl mâncau împreună, nu le va tihni dacă n-o vor vedea stând proțăpită în fața ferestrei, amenințând că începe distracția fără ei. Învățați să mănânce bine și numai "bunătățuri", ritualul din timpul mesei le lua nepermis de mult. Luana nu avea vreme să aștepte. Ea înfuleca în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
privească prin sală și să-l anunțe dacă o zăresc. Pe tot parcursul serii Luana fu măcinată de greșeala pe care o făcuse, dar nici pe Marc nu-l iertă că nu-i propusese să meargă împreună. Serbarea nu-i tihni, privi mereu în spate spre cel căruia, fără să vrea, îi făcuse o figură de zile mari iar prietenia cu "Trubadurul" ținu tot atât cât ținuseră cântecele din seara petrecerii. O dată terminat repertoriul cei doi nu mai avură nimic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
conștientă de așternutul de sub ea, de respirația greoaie care o înăbușea, de viața ce urma s-o trăiască fără el... Lucrurile din jur își pierdură culoarea. Luana înregistră imaginea ca pe un film alb-negru difuzat, pe neașteptate, într-o seară tihnită de duminică a mileniului III. Încăperea în care se afla deveni, deodată, străină. Ea însăși se schimbase. Durerea pierise lăsând loc unei stări de luciditate benefică. Se simți plină de forță și energie. Se repezi la frigider și mâncă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cei ca el, altfel spus, cu destule păcate. Se pregătea să-și spună că era atâta liniște În jur că se auzeau mașinile ruginind, când, la câtiva pași de el, În țarcul de lumină al lampadarului, se auzi un grohăit tihnit de porc bine crescut. Și porc era cu adevărat, gras, alb ca zăpada. Tăiase și el câțiva din rasa asta de carne la recomandarea domnului Húsvágó și n-a regretat deloc. Să vezi un porc viu de Sfântul Vasile e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
familiile lor, nemaipunând la socoteală păcatele acumulate pentru încălcarea legilor celor lumești și ale celor sfinte. Și, în definitiv, pentru ce? Pentru un dram de iubire care, oricum, până la urmă se plătește cu o monedă forte pre numele ei viața tihnită pe acest pământ și locuri cu verdeață pe lumea cealaltă. Cu toate acestea, fenomenul proliferează... Că vorba înțeleptului, răul se află în noi înșine și în zadar încearcă unii să se așeze de-a curmezișul în fața naturii umane, lucru confirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am fost nevoit să conlucrez câtă vreme am practicat-o. Astfel, dorind să mă îndepărtez de compania lor, am pus ochii pe un ungher mai dosnic, unde - credeam eu cu toată convingerea - voi putea să mă ocup de șobolanii mei tihnit și fără vreun prilej de a fi deranjat cumva. Cotrobăind locul cu băgare de seamă, la un moment dat am simțit cum, fără să vreau, am călcat peste un obiect străin și tare. Aplecându-mă curios și luându-l în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu amestecul acela de dezinvoltură și eleganță pe care unii dintre noi știm să-l etalăm când e vreun fotograf pe aproape. Aveam nodul de la cravată bine făcut, părul răscolit cu prudență, iar pe inelar verigheta ce simboliza cincisprezece ani tihniți de căsătorie. Lângă mine, Claudia, asociatul meu Eduardo și soția lui, Milagros... , toți patru privind obiectivul, ținând pahare de whisky în mână ca pe niște trofee, învăluiți în afectuoasa aroganță a zâmbetelor noastre, ca și cum tocmai am fi primit premiul pentru
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
probabil vîrsta artistică după un calcul al ei, de acumulări tăcute: pentru a se da brusc în vileag, acum, într-o explozie vivace, de tinerețe. Cygnus, care nu moare Surpriză, poate, însă nicicum contrasens supărător, care să tulbure confortul muzicienilor, tihnit înscriși în habitudini operaționale, - căci, iată, cei mari au intuit-o precum o cristalizare a meșteșugului însuși, un componist de talia lui Brahms recomandînd ca indicații precise de tempo, vivace de pildă, să nu fie traduse în execuție decît pe
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Penală rămâne un of pentru gașca președintelui. Mihail Neamțu a scris, pe pagina de Facebook: "Cea mai mare piedică în calea fericirii liderilor USL este că nu pot vorbi liniștiți la telefon, fără să-i asculte DNA-ul. Nu-ți tihnește să negociezi comisionul când trebuie să umbi cu 19 telefoane la tine - cum umbla fostul primar al Clujului, Sorin Apostu. Așa că, mai întâi, au lăsat DNA-ul fără posibilitatea să-i mai asculte". Președintele Noua Republică a adăugat că celor
Neamțu atacă dur USL: De Ce "a pus mâna" pe STS () [Corola-journal/Journalistic/32673_a_33998]
-
marele conducător", sterilizați de vise și emoții. Ironia ne apare ca o formă de solidaritate subînțeleasă cu mulțimea oprimată, de vreme ce are o țintă social-politică. Cine poate crede că nu e mimat entuziasmul prozatorului când își deschide textul cu prezentarea vieții tihnite de după război, sub "oblăduirea Perfectului Prezidiu Permanent al Popoarelor Păcii sau cei cinci P..."? Este fals elogiul timpului "în care se lucra cu zel și recunoștință pentru fericirea obștească", o "capodoperă de justiție socială", în noua geometrie a "piramidei răsturnate
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
Neptun, la Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" și laureat al Marelui Premiu "Ovidius" - 2006, Andrei Codrescu a intrat cu dezinvoltură în micul scenariu al unui dialog voit nonconformist, destinat cititorilor României literare: purtat în autocar și totuși îndeajuns de tihnit, fără margini într-o parte sau în alta (a început și s-a terminat undeva în afara reportofonului), el pare, de la distanță, un cadavre exquis. Prima întrebare e o vorbă preluată oarecum din zbor, auzită în trecere, despre mentorate și discipoli
Exquisite Corpse cu Andrei Codrescu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10231_a_11556]
-
n-o mai poți iubi dacă deschizi televizorul, într-o lume cu tineri grăbiți să-și trăiască viața haotic, fără nici un sistem de valori, îmi iau îngăduința să vă rog să citiți această carte. Copilăria, cum spuneam, i-a fost tihnită. Tatăl - medic remarcabil, mama, aromâncă din celebra familie Papacostea - absolventă a Facultății de Litere și Filozofie, le-au oferit copiilor, ei și fratelui Andrei, un început de viață minunat: o casă, construită de tată!, în care domnea armonia, profesori de
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
de nesemnificative. Astfel încât corespondența lui Rebreanu e scrisă, aș spune, întotdeauna la lumina zilei și - mai important - în registrul acesteia. E și principala cauză a absenței pasajelor autoreflexive și a confesiunilor, a digresiunilor, a fanteziilor proiective, ba chiar a meditației tihnite pe marginea propriului scris. Din unghiul reflecției asupra operei sale, Rebreanu e, dintre prozatorii noștri interbelici, cel mai zgârcit. Probabil că profesia de „realist”, practicată cu rare și nesemnificative sincope, l-a făcut pe scriitor să-și reducă la minim
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
pe “golani”... și uite Dumnezeu îți mai dă ani! Și pentru-așa bravuri ce amintii, în loc să-nfunzi acuma pușcării , Ești mare Președinte onorific!!!... miracolul e sigur, mioritic!!! De-aceea sper ca cerul să-ți sortească, bucatele să nu îți mai tihnească, Și tot ce bei să-ți pară doar sălciu, cu iz de hrubă și de bisturiu... Să dormi când doarme vântu-n malul mării, să nu mai știi de gustul sării! Iar moartea să îți fie chinuită, în lacrimi mari ca
ODĂ LUI ION ILIESCU de NELU PREDA în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384745_a_386074]
-
Cu mitocanii de altădată... Bucureștii încă vechi, de început de veac XX, așa cum îi vede Henri Stahl - cu o inconfundabilă savoare balcanică, dar ademenind ambițios Occidentul pe întinsele spații virane ori pe moșiile cu vii ca la țară, mult prea tihnite pentru pulsul unui oraș care începe să-și dea seama de proporțiile și ambițiile sale, împărtășind de altfel, de câteva decenii bune, ifosele de capitală, acești București nu mai seamănă deloc cu ceea ce vedem astăzi. Deși corespondențe există încă nenumărate
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă, De bucuria fetelor cu busuioc la urechi, De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă, Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi... Mi-e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând, De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc, De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând... Mi-e dor de chipul tatii
ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383488_a_384817]
-
la locul lor, însoțite de serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși la oarecare distanță unul de altul, printre foi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trebuie să fie nărăvașă rău o fi roșcovană și acolo pasca mă-sii de viață că omul nu poate să se bucure de hoitul lui nici cît un cîine și ea cu dușurile Înainte și după ca să nu-ți mai tihnească nimic Suzi e mult mai naturală nu-și face probleme nu te Înnebunește cu preludiul de-ți piere tot cheful cînd o simți mai fierbinte acolo și moale și ești gata să i-o Înfigi atunci Începe să-ți vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ea nu e doctor, e soția domnului doctor. - Cu atât mai mult. Și la cât algocalmin a luat cu șampanie... că ei bea șampanie des, la fiecare masă, de, oameni înstăriți. Ei, lasă că bem și noi acuma, să ne tihnească, mai bine așa, la ocazii și când are omul chef. Domnul Popa nu prea are chef. Dar nu vrea să-l strice pe-al ei. Agită gânditor sticla de șampanie. Dacă o agită bine, poate se varsă mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vărsându‑și astfel nervii asupra unor alimente nevinovate. Traversarea ghețarului și despărțirea de familie, descrise cu lux de amănunte. Sisterheart Christine, care e la curent cu toate năzbâtiile. Drumul la poștă și drumul lung, de o oră și jumătate, momentele tihnite la barul lui nenea Sepp. Un băiat care coboară de pe munte spre ea, după ce mai înainte urcase pe același munte. Un sentiment foarte ciudat, ca un fluid care circulă de la mine la tine și de la tine la mine. Bunicuța care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
autor M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitatea lui, Chirițești, comuna Uda. De copilă iubeam poveștile pe care le ascultam vrăjită în serile tihnite împreună cu ceilalți trei frați ai mei, de la iubitul nostru tată care mi-a transmis pasiunea pentru literatură și frumos. Copilăria mi-am trăit-o în parfumul poveștilor și mirajul naturii. Odată cu adolescența, au înflorit în caietele mele secrete primele poezii
SILVIA GIURGIU de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362512_a_363841]
-
taină N-ai cumva un loc de taină Unde să-mi așez iubirea? Este unica-mi comoară Ce-ți aduce fericirea! Știi cumva un loc anume Unde pacea să-și găsească, Și-unde masa, somnul, toate, Să înceapă să-i tihnească? N-ai cumva, un loc la tine, Vreo firidă luminoasă S-o primești la adăpost De lumea prea arțăgoasă? De-ai ascunde-o-n ochii tăi Blânzi, adânci și temători S-ar simți în largul ei. I-ar da vieții
IN LUMEA IUBIRII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360931_a_362260]
-
turiști simandicoși și evlavioși rotesc privirile peste frescele minunate create de meșterii de demult. Se cumpără vederi, se fac poze. Țăranii ajunși aici de prin satele din împrejurimi, risipesc mătănii în stânga și-n dreapta, pe la tainițe și pe la icoane. Stau tihnind pe o laviță din curtea mânăstirii, încălzindu-mi sufletul la razele mângâietoare ale soarelui de după amiază și tânjind după căldură precum un pui de-o zi! De ce venisem aici? Doar vizitasem mânăstirea de nu știu câte ori până atunci. Cunoșteam pe de
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]