262 matches
-
din istoria muzicii: un vocabular armonic bogat (tonal sau modal), o ritmică diversă (poliritmii, ritmuri aksace, schimbări frecvente de metru, izoritmii), texturi instrumentale sau vocale ce fac aluzie la practici muzicale ale unor epoci anterioare. Acestora li se adaugă soluțiile timbrale inovatoare, tributare muzicii electronice sau experimentelor acustice (tehnici extinse de utilizare a instrumentelor, construcția scândurii muzicale). Compozițiile dense, eclectice aparținând lui Aldea și lui Enache se află în opoziție cu piesele lui Cernea, statice, „"mai accesibile și întrucâtva idilice"”.
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
pentru violoncel și orchestră de Dmitri Șostakovici împreună cu Orchestră Simfonica din Berlin, avându-l la pupitrul dirijoral pe James Gaffigan. „Lăură Buruiana a redat primul concert de violoncel concentrată pe dezvoltarea propriei voci și în același timp cu mare diversitate timbrala și de articulație. În mișcarea lentă, în această parte s-a evidențiat cel mai mult, artista a reușit într-un mod stringent să dezvolte dânsul popular ce deseori apare quasi instantaneu, din evenimentele petrecute anterior”(Berliner Zeitung). A fost solista
Laura Buruiană () [Corola-website/Science/313840_a_315169]
-
o variantă a temei a1, cu care seamănă și de care se deosebește totodată. Începe cu o introducere de orchestră - ca o pregătire pentru apariția temei propriu-zise, tema fiind prezentată de harpă în modul do major melodic, într-o combinație timbrală de flajolete și sunete naturale, ce creează un joc inedit de culori și un interesant efect de repetitivitate, obținut prin suprapunerea sunetelor naturale peste sinonimele lor armonice, procedeu întalnit și în Introducere și Allegro de Ravel. Tema b2 cuprinsă în
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
Austria, Elveția, China, Rusia, Bulgaria și Statele Unite ale Americii. Criticul muzical Iosif Sava referindu-se la vocea tenorului într-una din emisiunile sale de televiziune din 1985 spunea: ”vocea lui Cristian Caraman este un instrument plin de elasticitate și claritate timbrală" (Serata muzicală TV, 1984). Un alt critic muzical român de marcă, și anume Dumitru Avakian, îl numea pe Cristian Caraman în anul 1984 drept “tenorul mozartian plin de virilitate, care parcurge cu ușurință partitura muzicală, fără a se folosii de
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
dimensiune nouă". Cum trebuie să "privim" cu "ochii" intuiției muzica nouă? Melodiile lui Claude Debussy sunt oarecum desprinse de armoniile așa-zisului acompaniament. Ele ne apar ca niște broderii de arabescuri pe un fond armonic încărcat de culorile diferitelor combinații timbrale instrumentale. Aceste armonii, altfel sonorizate, sunt puse în lumină ca niște "pete de culoare". Tocmai de aceea muzica lui Debussy, prin natura ei, provoacă, nu atât o arhitectură sonoră, cât mai ales o stare de sugestie, pe care capacitățile intuitive
Claude Debussy () [Corola-website/Science/302661_a_303990]
-
repertoriul romănesc și universal. Vesriunea orchestrată a "Carnavalului" de Schumann datează din 1942 și reunește cea mai diversă paletă de instrumente, de la flautul piccolo la tubă și de la trianglu la harpă. În succesiunea tablourilor, Rogalski se dovedește expert șn combinațiile timbrale cele mai sugestive pentru creionarea personajelor iar imaginea de ansamblu este perfect încadrată stilistic prin alegerea procedeelor tehnice specifice scriiturii orchestrale. Muzica simfonică ("Frescă antică", "Două schițe simfonice", "Trei dansuri românești") și vocal-simfonică (balada "Iancu Jianu"), lucrări de cameră, muzică
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
din comun. La cei treizeci și ceva de ani este pe cale de a continua tradiția lisztiană a muzicii franceze, drum marcat cu decenii în urmă de Samson François; poate mai mult decât ilustrul său predecesor, Chamayou dezvoltă o veritabilă magie timbrală ce se instituie cu sens de viziune orchestrală. Este drumul unei școli pianistice care pornește în secolul al XIX-lea de la Liszt însuși și continuă în secolul trecut, în perioada interbelică, cu Ravel, cu Cortot. Claritate, rafinament timbral de largă
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
veritabilă magie timbrală ce se instituie cu sens de viziune orchestrală. Este drumul unei școli pianistice care pornește în secolul al XIX-lea de la Liszt însuși și continuă în secolul trecut, în perioada interbelică, cu Ravel, cu Cortot. Claritate, rafinament timbral de largă extensie, vibrație poetică înaltă, sunt atributele acestei mari școli în pianistica europeană. Constatând această direcționare poți observa motivul pentru care nu Beethoven și nu Robert Schumann ci tocmai muzica lui Debussy și Ravel se dovedește a fi atât
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
francez Dominique Merlet ne-a oferit un bun exemplu asupra felului în care datele unei școli muzicale pot fi promovate de o autentică personalitate artistică; în realizarea domniei sale, Concertul nr. 16, în Re major, de Mozart a dispus de claritate timbrală sprijinită de o sonoritate aerată, de luminozitate solară aproape eclatantă, de un spirit alert dar ordonat, aspecte care, împreună, dau farmec acestei captivante pagini concertante a literaturii clasice. De această dată în Studioul de Concerte din str. Berthelot, pianistul Dan
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
și Ana Popescu-Deutsch, baritonii Silviu Alexandru Mihăilă și Constantin Trașcă sunt tineri ce pășesc pe calea certitudinilor artistice de nivel solistic; dispun de o bună educație profesională cu importante perspective de dezvoltare; virtuozitatea instrumentală este pusă în slujba muzicii, calitățile timbrale ale glasului tind a contura atitudini. Este abordat marele repertoriu de concert, de operă, de la Mozart la Paganini. Este o performanță de netăgăduit a maeștrilor, o performanță la nivelul pedagogiei cântului instrumental, a celui vocal. Deocamdată poate fi suficient. Urmează
Iarăși despre tinerii muzicieni… by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5471_a_6796]
-
Aceștia utilizează două instrumente de tradiție în Catalunya: zanfona (o flașnetă portativă, dând uneori impresia unui "moog synthesizer" medieval) și, respectiv, tenora (un fel de taragot cu ancie dublă și corpul dintr-un lemn de culoarea fagotului). Depășind pura excentricitate timbrală, grupul catalan prelucrează vechi melodii autohtone cu maxim fler jazzistic. Institutul Polonez din București i-a prezentat la Chișinău pe remarcabilii Jacek Namyslowski/trombon, Lukasz Poprawski/sax, Michal Jaros/bas și Sebastian Frankiewicz/baterie. După festivalul sibian de anul trecut
Culoare cosmopolită and discernămâCuloare cosmopolită and discernământ esteticnt estetic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7980_a_9305]
-
de vitalitate, Alex Vișan și noul membru al echipei Mihai Alexandru Tacoi, dar mai ales pe Mike Godoroja, autorul conceptual al proiectului și vocalist de intensă trăire a emoției interpretative, totodată hărăzit narator. Showul plin de culoare și expresivitate, evantaiul timbral realizat prin apelarea la un întreg instrumentar uzitat în desfășurarea momentelor - ne referim la ghitară acustică și electrică, mandolină, buzuki, dulcimer, acordeon, claviatură electronică, percuții - au conferit recitalului relief, coerență și nerv, aplaudat ca atare de spectatori. În încheiere, Mike
Epicentrul blues-ului by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83857_a_85182]
-
început, Prolegomenele imaginează un mozaic de aspecte contextuale capabile să justifice mediul cultural european în care se va fi integrat Debussy și - totdată, să argumenteze neîncetata actualitate a artei sale pianistice, sintetic integrată în suma entităților artistice (literare, plastice, multiplu timbral muzicale) de atunci, de acum, până într-un viitor pe care îl dorim cât mai durabil. Autoarea Ioana Stănescu invită cu eleganță spirituală în paginile care dezvoltă capitolele I - IV pe cei care îi citesc cu admirație exprimarea în egală
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
clasificare” a întregului arsenal avangardist, ce începea tot mai frecvent să se impună în sfera mijloacelor de expresie utilizate la acea vreme (scări pentatonice și hexatonice, emanciparea coloritului armonic printr-o tendință pregnantă de autonomizare a acordurilor, precum și afirmarea culorii timbrale). De altfel, opțiunea sa pentru plasarea titlurilor la finalul Preludiilor pentru pian, intenție elocventă în sensul anulării ideii de subordonare a muzicii în raport cu formula denominativă, reprezintă una dintre formele sale de protest adresate acestei atitudini restrictive. Astfel, Preludiile ne oferă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
alcătuită din instrumente cu sonorități similare, dar care îndeplinesc funcții distincte la nivelul contextului - tobe de diferite mărimi, țitere (instrument cu două corzi), fluier de bambus, gonguri de diverse dimensiuni, xilofoane, va facilita preocuparea interpretului în scopul realizării unei calități timbrale specifice „modelului” de rezonanță supus reprezentării sonore. De asemenea, structura armonică a acestei muzici exotice se bazează pe utilizarea exclusivă a celor două moduri, slendro scara pentatonică și pelog - scara heptatonică. Dar, caracteristica definitorie a muzicii javaneze o constituie modalitatea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al pedalei de rezonanță. Utilizarea acesteia din urmă pe parcursul unor segmente extinse devine posibilă grație stabilității armonice, care aparține în exclusivitate spațiului pentatonic. Puterea de imaginație a interpretului, precum și capacitatea sa de a identifica la nivelul textului acele variate calități timbrale ale instrumentelor de gamelan, vor reprezenta factori decisivi în realizarea unei versiuni interpretative pertinente, capabilă, la rândul său, de acea forță de sugestie necesară procesului de transmitere către auditor a semnificațiilor conținute. De asemenea, interpretul trebuie să conștientizeze riscul ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
din 1889. Acest eveniment avea să-i marcheze în mod decisiv gândirea componistică, încurajând demersurile sale în explorarea resurselor expresive conținute de ineditul acestei muzici. În Cloches à travers les feuilles, regăsim complexitatea acelei țesături cu multiple stratificări ritmice și timbrale, configurații melodice cu sonorități de gonguri, precum și scara hexatonică anhemitonică, a cărei natură antigravitațională contribuie semnificativ la conturarea unei atmosfere neutre, specifice concepției orientale. La nivelul aspectului de discurs, Debussy operează „individualizarea” vocilor componente prin recursul la un sistem de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ritmico melodic (excepția o constituie transpoziția acesteia la cvarta mărită descendentă în măsurile 31 - 32 și la cvarta perfectă descendentă în măsurile 37 38). Astfel, în contextul unui discurs static, elementul dinamic se va recunoaște în explorarea insistentă a resurselor timbrale, datorată frecventelor schimbări de registru și culori sonore. De asemenea, episodul secund al lucrării operează o transformare subtilă de atmosferă prin animarea nivelului de tempo (Un peu animé et plus clair - Puțin mai animat și mai clar) și, astfel, conturarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în care evoluția ritmico-melodică distinctă a fiecăruia apare în mod suplimentar „personalizată” prin atribuirea unor trepte dinamice specifice. De asemenea, Debussy va apela la distribuirea fiecărui plan constitutiv într-un registru fix, aspect ce devine factor determinant în procesul diferențierii timbrale. Tema preludiului reprezintă cea din urmă apariție în contextul discursului expozitiv (măsura 7), o intervenție îndelung premeditată, cu o atitudine inițial ezitantă ce difuzează apoi o atmosferă sumbră, „conștientă” de iminența declinului. Acest conținut noțional decurge din traseul său constant
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
adevărate metafore sonore ale unor țâșniri eliberatoare spre văzduh. Secțiunea de Aur coincide cu atingerea climax-ului dinamic al preludiului (cresc. molto mf - f ), al cărui efect apare în mod suplimentar alimentat de animarea expresivă a acordurilor arpeggiate și culoarea timbrală inedită generată de evadarea discursului spre registrul extrem acut al claviaturii. La nivel interpretativ, finalul secțiunii secunde prezintă circumstanța unei diminuări dinamice gradate, cu o minuțioasă indicare a pragurilor intermediare: p, più p, pp și più pp. În procesul delimitării
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nivel interpretativ, rezonanța amplificată a introducerii va trebui să se opună caracterului arid (atacul staccato) al răspunsului, evocând tamburinele ce par să prevestească în surdină începerea dansului. Un alt factor definitoriu în procesul delimitării celor două expresii îl constituie atributul timbral cu care au fost investite, caracterul divergent al acestuia conducând la o potențare semnificativă a contrastului. Astfel, stridența accentuată a răspunsului plasat în mod deliberat în registrul acut, juxtapusă spațiului neutru al rezonanțelor de clopote, va adânci concepția de antagonism
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
din Anacapri nu ar cunoaște ceața. Noul materialul tematic (Avec la liberté d'une chanson populaire - cu libertatea unui cântec popular) care intervine odată cu debutul acestei secțiuni (B) va recurge la o modificare semnificativă de registru, realizând o nouă delimitare timbrală prin evoluția întrun spațiu extins al rezonanțelor grave. Această opțiune de limbaj este resimțită cu atât mai pregnant, cu cât acestea fuseseră practic neexplorate pe parcursul desfășurării premergătoare. Același „eveniment” tematic atrage atenția asupra coerenței de concepție ce rezultă din adaptarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
asemenea, reiterarea motivului ostinato într-o configurație ritmico-melodică invariabilă determină conturarea cu pregnanță a intervenției sale. Plasarea sa frecventă în același registru mediu, exceptând ultima ipostază ce avansează spre registrul acut, conduce la crearea unui fundal sonor cu o calitate timbrală distinctă. Important de analizat în vederea redării interpretative este modalitatea diferită de marcare dinamică a aceleiași formule ostinato exprimată în cele două măsuri introductive. Astfel, în prima dintre acestea se observă cum desenul fluctuațiilor dinamice conduce la tensionarea sunetului corespunzător valorii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
culminant al preludiului o violentă izbucnire de „fanfară” care copleșește auzul prin încărcătura sonoră. Densitatea scriiturii (acorduri masive de 8 sunete alternate cu figurații rapide desfășurate la interval de octavă) generează lărgirea ambitusului de discurs (fa# contraoctavă - ), atribuind astfel dimensiunii timbrale un rol considerabil în sublinierea expresivă a acestui moment tensional. La nivel interpretativ, notarea diferențiată a acordurilor cu accent și marcato sau martellato și marcato, necesită realizarea unor execuții distincte pentru cele două ipostaze, astfel încât să rezulte o evidențiere mai
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
semnalizare a unui „eveniment” sonor, ce se dorește astfel evidențiat în mod suplimentar. Prin intermediul repetiției insistente a celei de a treia structuri pentatonic anhemitonice se realizează avansarea precipitată (Un peu animé) spre registrul acut odată cu debutul secțiunii mediane. Alături de aportul timbral perceput prin modificarea de registru, punctul culminant al construcției arhitecturale (mf) apare subliniat expresiv prin transferul inedit al accentului metric pe cea de-a patra a măsurii (măsurile 22 și 23). Parafonia acordurilor de cvinto-cvartă desfășoară o ipostază originală a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]