78 matches
-
îndemână, un genetician japonez a avut ideea să facă din partitura genelor o partitură muzicală. Având înșiruirea nucleotidelor dintr-o genă, asemenea înșiruirii notelor muzicale în partitura unei simfonii, geneticianul respectiv a numit nucleotidele în funcție de baza azotată (adenină, guanină, citozină, timină), iar pentru fiecare bază azotată a stabilit nota muzicală, iar pentru unele note muzicale a stabilit anumite combinații. Având la dispoziție eșalonarea bazelor azotate a reușit cu ușurință să obțină o partitură muzicală. Desigur că partitura obșinută a fost prelucrată
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
În structura acizilor nucleici intră două tipuri de baze azotate ciclice: bazele pirimidinice, care derivă de la pirimidină: bazele purinice, care derivă de la purină: 222 Bazele pirimidinice în structura acizilor nucleici se întâlnesc frecvent următoarele baze pirimidinice: Citozina (C), uracilul (U), timina (T). Bazele purinice din structura acizilor nucleici sunt adenina (A) și guanina (G): adenina este 6 aminopurina, iar guanina este 2 amino, 6 hidroxipurina. În acizii nucleici bazele azotate sunt repartizate astfel; citozina, adenina și guanina sunt componente ale ambelor
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
adenina este 6 aminopurina, iar guanina este 2 amino, 6 hidroxipurina. În acizii nucleici bazele azotate sunt repartizate astfel; citozina, adenina și guanina sunt componente ale ambelor categorii de acizi nucleici (ARN și ADN); uracilul intră în structura ARN, iar timina în ADN. Bazele azotate cu excepția adeninei suferă un proces de tautomerizare lactam-lactim prezentându-se în trei forme izomere; lactim (enol), lactam (ceto) și lactim lactam, toate în echilibru. Tautomeria sau izomeria dinamică constă în transferul unui atom de H și
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
ADN. Aceștia se deosebesc prin natura pentozei și prin bazele nucleice pe care le conțin. Astfel ARN conține riboză,iar ca baze azotate adenina, guanina, citozina și uracil, iar ADN conține deoxiriboză, iar ca baze nucleice adenina, guanina, citozina și timina. Acizii nucleici au o structură tetranucleotidică, fiecare macromoleculă fiind formată din 4 nucleotide diferite două purinice și două pirimidinice, care alternează între ele. Structura secundară a acizilor nucleici este diferită: ADN are o structură secundară bicatenară, dublu helicoidală, în timp ce ARN
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
legături de H intercaternare care se stabilesc după o regulă specifică între anumite perechi de baze, una purinică și alta pirimidinică și care imprimă stabilitatea stucturii secundare. Din punct de vedere structural și energetic este favorizată numai legarea adeninei cu timina și a guaninei cu citozina, ceea ce determină ca raportul lor să fie egal cu 1. Adenina și timina se leagă prin 2 legături de H (A=T),legături care se stabilesc între funcțiunile ceto și amină de la atomii de C6
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
și alta pirimidinică și care imprimă stabilitatea stucturii secundare. Din punct de vedere structural și energetic este favorizată numai legarea adeninei cu timina și a guaninei cu citozina, ceea ce determină ca raportul lor să fie egal cu 1. Adenina și timina se leagă prin 2 legături de H (A=T),legături care se stabilesc între funcțiunile ceto și amină de la atomii de C6 și între atomii de azot N1 ai ambelor baze nucleice. Între citozină și guanină se stabilesc trei legături
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
baze complementare: A = T, C ≡G. Datorită legăturilor de H, care determină asocierea specifică a celor două catene într-o spirală dublă, cele 2 lanțuri polinucleotidice, deși nu sunt identice, devin complementare; astfel în dreptul adeninei dintr-un lanț se află timina din celălalt lanț și invers: în mod asemănător se comportă și celelalte două baze nucleice, guanina și citozina. În acest fel fiecare lanț polinucleotidic devine replica complementară a celuilalt. Lanțurile polinucleotidice din spirală sunt orientate antiparalel, ceea ce înseamnă că într-
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
histone legături care măresc stabilitatea ADN. Prezența legăturilor de H dintre bazele nucleice condiționează ca secvența nucleotidelor dintr-o catenă să determine aranjarea complementară a nucleotidelor într-o catenă pereche. Ca urmare a acestui fapt, în molecula ADN adenina și timina, la fel ca și guanina și citozina, intră în aceeași proporție, din care cauză raporturile A/T = G/C = 1, deci și raportul sumelor (A+G) / (T+C) = 1. Numai raportul A+T / G+C este variabil, dar constant în interiorul
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
lanțuri ale ADN se pot desface enzimatic în interiorul nucleului, iar secvența nucleotidelor de pe fiecare lanț va servi ca tipar pentru sinteza de lanțuri complementare, procesul numindu-se duplicare (replicare). Dacă lanțul nou sintetizat conține riboză și uracil în locul deoxiribozei și timinei, procesul se numește transcriere, iar ARN nou format participă în citoplasmă la biosinteza proteinelor. Diferențierile ADN în ceea ce privește masa moleculară și secvența nucleotidelor permit ca structura ADN să difere în cadrul aceleași specii de la un individ la altul, fapt care explică păstrarea
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
monocatenară formată din 75-3000 nucleotide și se biosintetizează în nucleu pe un segment de ADN matriță, iar secvența bazelor sale nucleice este complementară cu cea a catenei de ADN din care s-a format, cu deosebirea că are uracil în loc de timină; în acest fel informația genetică din ADN este copiată de ARN, procesul de biosinteză a ARN numindu-se transcripție. Denumirea ARNm este în directă legătură cu funcția lor de a transmite mesajul genetic codificat în secvența nucleotidelor din structura ADN
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
În structura acizilor nucleici intră două tipuri de baze azotate ciclice: bazele pirimidinice, care derivă de la pirimidină: 159 bazele purinice, care derivă de la purină: Bazele pirimidinice în structura acizilor nucleici se întâlnesc frecvent următoarele baze pirimidinice: Citozina (C), uracilul (U), timina (T). Bazele purinice din structura acizilor nucleici sunt adenina (A) și guanina (G): adenina este 6 aminopurina, iar guanina este 2 amino, 6hidroxipurina. În acizii nucleici bazele azotate sunt repartizate astfel; citozina, adenina și guanina sunt componente ale ambelor categorii
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
G): adenina este 6 aminopurina, iar guanina este 2 amino, 6hidroxipurina. În acizii nucleici bazele azotate sunt repartizate astfel; citozina, adenina și guanina sunt componente ale ambelor categorii de acizi nucleici (ARN și ADN); uracilul intră în structura ARN, iar timina în ADN. Bazele azotate cu excepția adeninei suferă un proces de tautomerizare lactam-lactim prezentându-se în trei forme izomere; lactim (enol), lactam (ceto) și lactim lactam, toate în echilibru. Tautomeria sau izomeria dinamică constă în transferul unui atom de H și
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
ADN. Aceștia se deosebesc prin natura pentozei și prin bazele nucleice pe care le conțin. Astfel ARN conține riboză,iar ca baze azotate adenina, guanina, citozina și uracil, iar ADN conține deoxiriboză, iar ca baze nucleice adenina, guanina, citozina și timina. Acizii nucleici au o structură tetranucleotidică, fiecare macromoleculă fiind formată din 4 nucleotide diferite două purinice și două pirimidinice, care alternează între ele. Structura secundară a acizilor nucleici este diferită: ADN are o structură secundară bicatenară, dublu helicoidală, în timp ce ARN
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
legături de H intercaternare care se stabilesc după o regulă specifică între anumite perechi de baze, una purinică și alta pirimidinică și care imprimă stabilitatea stucturii secundare. Din punct de vedere structural și energetic este favorizată numai legarea adeninei cu timina și a guaninei cu citozina, ceea ce determină ca raportul lor să fie egal cu 1. Adenina și timina se leagă prin 2 legături de H (A=T),legături care se stabilesc între funcțiunile ceto și amină de la atomii de C6
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
și alta pirimidinică și care imprimă stabilitatea stucturii secundare. Din punct de vedere structural și energetic este favorizată numai legarea adeninei cu timina și a guaninei cu citozina, ceea ce determină ca raportul lor să fie egal cu 1. Adenina și timina se leagă prin 2 legături de H (A=T),legături care se stabilesc între funcțiunile ceto și amină de la atomii de C6 și între atomii de azot N1 ai ambelor baze nucleice. Între citozină și guanină se stabilesc trei legături
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
baze complementare: A = T, C ≡G. Datorită legăturilor de H, care determină asocierea specifică a celor două catene într-o spirală dublă, cele 2 lanțuri polinucleotidice, deși nu sunt identice, devin complementare; astfel în dreptul adeninei dintr-un lanț se află timina din celălalt lanț și invers: în mod asemănător se comportă și celelalte două baze nucleice, guanina și citozina. În acest fel fiecare lanț polinucleotidic devine replica complementară a celuilalt. Lanțurile polinucleotidice din spirală sunt orientate antiparalel, ceea ce înseamnă că într-
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
histone legături care măresc stabilitatea ADN. Prezența legăturilor de H dintre bazele nucleice condiționează ca secvența nucleotidelor dintr-o catenă să determine aranjarea complementară a nucleotidelor într-o catenă pereche. Ca urmare a acestui fapt, în molecula ADN adenina și timina, la fel ca și guanina și citozina, intră în aceeași proporție, din care cauză raporturile A/T = G/C = 1, deci și raportul sumelor (A+G) / (T+C) = 1. Numai raportul A+T / G+C este variabil, dar constant în interiorul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
lanțuri ale ADN se pot desface enzimatic în interiorul nucleului, iar secvența nucleotidelor de pe fiecare lanț va servi ca tipar pentru sinteza de lanțuri complementare, procesul numindu-se duplicare (replicare). Dacă lanțul nou sintetizat conține riboză și uracil în locul deoxiribozei și timinei, procesul se numește transcriere, iar ARN nou format participă în citoplasmă la biosinteza proteinelor. Diferențierile ADN în ceea ce privește masa moleculară și secvența nucleotidelor permit ca structura ADN să difere în cadrul aceleași specii de la un individ la altul, fapt care explică păstrarea
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
monocatenară formată din 75-3000 nucleotide și se biosintetizează în nucleu pe un segment de ADN matriță, iar secvența bazelor sale nucleice este complementară cu cea a catenei de ADN din care s-a format, cu deosebirea că are uracil în loc de timină; în acest fel informația genetică din ADN este copiată de ARN, procesul de biosinteză a ARN numindu-se transcripție. Denumirea ARNm este în directă legătură cu funcția lor de a transmite mesajul genetic codificat în secvența nucleotidelor din structura ADN
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
AUTOEVALUARE l). ADN conține: a). glucoză; b). 2-deoxiriboză; c). arabinoză; 2). Deoxiribonuleotide sunt: a). acidul deoxiadenilic; b). acidul deoxiguanilic; c). acidul deoxiuridilic; d). acidul deoxicitidilic; e). acidul deoxitimidilic. 3). Care din bazele nucleice formează legături de hidrogen: a). adenina; b). timina; c). citozina; d). uracil; e). guanina. Răspunsuri corecte: 1 - b, 2 - a,b,d,e, 3 - c, e. 5.6. INTREBARI RECAPITULATIVE 1. Referitor la structura secundară a acizilor nucleici comentați deosebirile care există între ADN și ARN. 2. Să
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
poziția 67 a catenei Hbβ se află aminoacidul valina. Pentru ca în ARNm, U să fie înlocuit cu A, trebuie ca la nivelul ADN să fi avut loc o mutație de tip transversie, în care Adenina să fi fost înlocuită cu Timina. Hb Bristol și Hb Milwaukee sunt cauzate de diferite mutații în poziția 67 care au dus la substituirea valinei originale cu Gln (HbBristol) sau cu Asp (Hb Milwaukee). Codonii posibili ai valinei sunt GUU, GUC, GUA și GUG. Codonii posibili
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
țara noastră a fost descoperirea recentă a unei noi mutații în gena β-globinei la o tânără cu β-talasemie intermediară. Secvența CAP din gena normală este ACA din poziția +1 la poziția +3. Această mutație înlocuiește Adenina din poziția +3 cu Timina, schimbând secvența situsului în ACT. La această persoană mutația CAP+3 (A→T) este asociată cu mutația IVS I-1 (G→A) determinând statutul de β-talasemie intermediară (Dan și colab., 2008) (fig. 16.34). Studiind originea celor mai frecvente alele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ereditare de-a lungul generațiilor. El este format din molecule de acizi nucleici (ADN), încatenate în unități elementare, nucleotide. Nucleotidele sunt formate dintr-o pentoză, restul fosfat, și un element variabil, baza azotată, ce poate fi adenina, guanina, citozina sau timina. Genele, adică porțiuni din ADN sunt purtătoare de informație genetică, și nu constituie decât o mică parte din genom. Genomul organismelor vii are dimensiuni considerabile, fiind cuprins între câteva milioane și până la miliarde de nucleotide. Genomul uman de exemplu
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
fragmente suprapuse constituie harta fizică. Plecând de la această hartă se poate descoperi întreaga secvență a unui genom. Pentru a cunoaște condițiile ce duc la închiderea unui fragment de ADN, se vor citi succesiunile de baze azotate purinice și pirimidinice (adenina, timina, citozina și guanina) ale înlănțuirii. Această citire se numește secvențiere. Un fragment de ADN secvențiat este format din înlănțuiri de cel mult o sută de nucleotide într-o ordine bine definită. Secvențiind o astfel de moleculă duce la determinarea acestei
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
sexelor, a fost posibilă multiplicarea cantității de ADN din nucleu. O altă explicație pentru variațiile mari ale cantității de ADN de la o specie la alta are în vedere raportul dintre cele două tipuri de legaturi: citozina și guanina, adenina și timina. Pe această bază s-a ajuns la concluzia că deosebirea esențiala între ADN-ul provenit de la diferite specii constă în ordinea de succesiune a legăturilor între bazele azotate purinice și pirimidinice. În timp ce, în macromolecula de ADN raporturile A
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]