45 matches
-
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1999, p. 16. footnote>. După șase secole de la trecerea în veșnicie a Sfântului Grigorie de Nyssa, Sfântul Simeon Noul Teolog (944-1022), făcând referire învățătura Părintelui nyssean despre epectaze, doctrina tinderilor înainte, sau a progresului perpetuu în virtute și cunoașterea lui Dumnezeu, într-unul din imnele sale, scrie: „Când beau, atunci însetez. Băutura e foarte dulce; și o gustare potolește toată setea milioanelor de oameni, totuși însetez pururea să beau, trecând
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
analog realizării unei opere de artă : reflexul chipului divin din om e curățat și actualizat în atelierul Duhului Sfînt, care înalță chipul sufletului din strălucire în strălucire [subl. n.], dăruindu-i pecetea asemănării. Cusanus a tematizat matematic această creștere potrivit tinderii intelectului spre Limita infinită care, din străfundul omului, îl atrage pe acesta către zenitul suprem. Deificarea omului (theosis), ca și pecetea (kharaktŒr) asemănării, la care, printre mulți alții, se referă Diadoh, desemnează tocmai condiția creșterii fără capăt, participare umană la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
privi un șir convergent spre Limita infinită. în măsura în care concepi șirul respectiv ca mulțime a termenilor săi, te afli într-o perspectivă individual-generală, rămîi în planul succesiunii lor, care e indefinită, nu infinită. Dacă însă concepi termenii ca fiind caracterizați de tinderea spre limită, îi privești din perspectiva universalului, îi vezi ca proces de integrare în Limita trans-formală unde se află adevărata lor ființă. Pentru Origen, ca și pentru Grigore de Nyssa amîndoi gînditori acuți ai libertății infinite , păcatul esențial este tocmai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
respectarea unor opinii și judecăți ) Cogito-ul însuși închide în ordinea subiectivității voința unei treceri: cea de la paradigma tradițională degenerată într-un tradiționalism stupid, încremenită într-o sterilitate incurabilă, către noua paradigmă a mișcării spiritului. Prin cogito spiritul uman își reia tinderea către libertatea absolută, începînd un drum creativ a cărui parcurgere echivalează cu afirmarea liberă a voinței de a fi. Modelul cartesian nu este modern. Descartes propune o paradigmă care este una a trecrii, mai importantă decât cea modernă în sensul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
piețele financiare globale joacă un rol es enț ial în distribuirea internațională a capitalului, ele realizează acest fapt într un mod care poate avea implicații profunde pentru suveranitatea și autonomia națională, an trenând anumite riscuri și costuri. Procesul de ex tindere a fluxurilor internaționale de capital nu a fost unul uniform, ci a fost marcat de evoluții, adesea contradictorii, desfășurate pe parcursul unor importante epoci istorice - fiecare perioadă caracterizându-se într-un mod particular. Noua formă a fluxurilor de capital și utilizarea
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
în acel „nicăieri” în care Rilke își pasează îngerii săi, care sunt în fond niște androgini la puterea n, lucrul mă face să cred că această carte despre scriitură și despre moarte este în fond o carte despre nemurire, despre tinderea către absolutul „formei vide”. Prin inserție, ca un mic omagiu adus cărții anterioare a lui Mincu, Jurnalul lui Dracula, aș vrea să amintesc că mai există și un înger care nu mai suportă nemurirea, vampirul Nosferatu, care știe că timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
la istoria gândirii, împreună cu un accent diferit asupra dimensiunilor sociale ale iubirii și comuniunii sfinților. Această învățătură dezvoltată de Sfântul Grigorie de Nyssa, constituie unul dintre aspectele cele mai originale ale gândirii marelui capadocian. „În timp ce numeroși teologi greci au descris tinderea sufletului spre Dumnezeu, utilizând chiar și cuvântul epectază, pornind de la participiul folosit de Pavel, Grigorie este original prin aceea că a susținut că țelul suprem al omului este, în el însuși, un progres neîncetat”. Epectaza este un progres neîncetat în
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
pe Dumnezeu nimic nu ar putea să-L limiteze, infinitul lui Dumnezeu scăpând oricărei limite. Iar dacă binele este prin propria natură infinit, înseamnă că și participarea la bucuria lui va fi infinită. footnote>”. Verbul folosit de Sfântul Grigorie pentru tinderea infinită a dorinței alături de Dumnezeu infinit este . Sfântul Maxim, într-un cuvânt de încurajare oferit prietenului său Marin, îl apreciază exact pentru „strădania avansării tale, în dorința ta de Dumnezeu, alături de infinitatea lui Dumnezeu”<footnote Opuscula theologica et polemica, a
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
alături de infinitatea lui Dumnezeu”<footnote Opuscula theologica et polemica, a se vedea aceeași operă, unde satisfacția deplină a posesiunii mistice este chiar Paul Blowers. footnote>. Într-un alt loc, îl laudă pentru că face din scopul vieții lui, iar din mișcarea (tinderea) etern mobilă spre Logos, țelul rațiunii sale. Utilizarea de către Sfântul Maxim a cuvântului ca terminus technicus pentru progresul perpetuu spre Dumnezeu este deosebită, pentru că substantivul este utilizat de Sfântul Grigorie însuși, sub această accepțiune, o singură dată, preferința sa manifestându
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
la un obiect principal, acesta ar fi Răul. Enigmaticul Rău, căruia i s-au dat de-a lungul veacurilor atîtea explicații, pururi prezent în viață, în afara ca și-n lăuntrul nostru, infirmitate a Creației ca o "depărtare de esență și tindere spre ce nu este" cum glăsuia Fericitul Augustin. A-l suprima, vai, nu stă în puterile omenești, a-l ignora ar fi un artificiu inutil dacă nu primejdios, astfel încît se impune identificarea, delimitarea, analiza lui echivalînd cu o sancționare
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
altceva decât cea mai Înaltă prețuire a lor...Și Încoronarea trudei lor și a credinței de a tinde către ele. (nostalgic, zâmbind trist) Mulțumirea de a le fi atins poate m-ar covârși. M-ar zdrobi această mare bucurie, iar tinderea către ele nu e decât o fericire adâncă și calmă. O fericire veșnică. (tace un timp. Se aud, la Început Încet, tunete, semn că se apropie furtuna) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (rar, ca și cum ar povesti sau ar vorbi cu el Însuși ) Și
Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
află în spate și râvnirea permanentă la ceea ce este în față) în căutarea perfecțiunii. Astfel, starea sa prezentă de perfecțiune, indiferent cât de mare și de perfectă ar fi, este doar începutul unui stadiu superior. Astfel, se demonstrează cuvintele Apostolului: tinderea spre lucrurile care sunt în fața noastră implică uitarea a ceea ce s-a obținut deja. Astfel, după Sfântul Grigorie, sufletul tânjește continuu după Dumnezeu, dar nu este niciodată satisfăcut, nu primește niciodată uniunea supremă a extazului, ci mai curând e doar
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
definitivă pentru suflet, căci, în iubirea sa pentru Dumnezeu, el este în continuu tras și scos din el însuși. Aceasta este ceea ce înțelege Sfântul Grigorie prin extaz: „experiența intensă a dorului, a dorinței și iubirii al cărei rod este epektasis - tinderea spre Dumnezeu ... Nu există o vedere finală, căci experiența sufletului în întuneric nu este - nu poate fi o theoria, deoarece în acest întuneric vederea nu poate fi cu putință. Prezența lui Dumnezeu nu poate fi văzută sau cuprinsă, ci doar
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
relativă. Deseori problema o constituie modelele de repaus pe care le alegem și cu care tindem să ne identificăm, fără ca acest lucru să fie posibil la modul absolut (e drept, esența repaosului în acest caz este dată tocmai de această tindere). A avea o teorie care explică ceva înseamnă deseori că subiectul explicației suntem noi; teoria este elaborată pentru a ne satisface pe noi și nu pentru a epuiza lucrul prin explicitare. Ceea ce înseamnă că o bună parte a teoriilor științifice
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
treacă timpul. (Viitorul e înscris in atomul original, poate de aceea natura e un tot, căci nu contează. Iar noi, ființe raționale, avem o altfel de libertate si Dumnezeu m-a lăsat, într-adevăr liberi aceea a plăcerii si a tinderii spre o perfecțiune interioară. și aici, plăceri nobile ale unei ființe nobile. Stai calmă. Până atunci mai e. Poate uită. Dacă nu, oricum vor ieși scântei. O: Dacă insiști! X: Nu insist. Olimpia se uită cu scârbă (:Evident, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cotidianul. Subiectul derivă din orgoliul de a gândi (de fapt, de a vrea să gândesc) în manieră proprie în contextul comunitar, atât cât îmi permite faptul-de-a-fi-cu (ceilalți) (altfel spus, cât îmi dă voie situarea într-o limbă). * Cum este posibilă tinderea persoanelor către o perspectivă universală asupra ființei? Doar prin renunțarea la particular (fie el național, comunitar ori alte forme de individualizare)? Aceste rânduri sunt expresia fugii după eu sau a dorinței de a vedea ce se ascunde în spatele orgoliului de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
pus pe iraționalitatea omului decât pe pretențiile sale de raționalitate universală. * Omenirea și-a creat propriul mediu în care să-și găsească al său acasă: cultura. Să observăm că o mare parte a culturii s-a ivit chiar în perioadele tinderii către Divinitate. Noul umanism dă seama de o omenire care-și este suficientă sieși, având suficiente motive de satisfacție dar și de temere. Omul contemporan își este propriul ideal și propria-i spaimă. Cărțile citite fac parte din "genetica" propriei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
existență, în finitudinea raportării la Istorie, este dezvăluită de valorile pe care le vehiculează, toate modulate după forma umanului: Raționalitate, Egalitate, Fraternitate, Libertate. Omul modern, cu mintea formată pe căutarea Lui Dumnezeu, sufletul său căpătându-și forma în elanul acestei tinderi către Divinitate, se trezește aruncat în anonimatul impersonalului se (care este chiar modul de-a fi al societății) și nevoit să-și fie propriul fundament. Pentru a-i lăsa o rază de speranță ideologiile modernității dezvoltă un surogat al mântuirii
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
analog realizării unei opere de artă : reflexul chipului divin din om e curățat și actualizat în atelierul Duhului Sfînt, care înalță chipul sufletului din strălucire în strălucire [subl. n.], dăruindu-i pecetea asemănării. Cusanus a tematizat matematic această creștere potrivit tinderii intelectului spre Limita infinită care, din străfundul omului, îl atrage pe acesta către zenitul suprem. Deificarea omului (theosis), ca și pecetea (kharaktŒr) asemănării, la care, printre mulți alții, se referă Diadoh, desemnează tocmai condiția creșterii fără capăt, participare umană la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
privi un șir convergent spre Limita infinită. în măsura în care concepi șirul respectiv ca mulțime a termenilor săi, te afli într-o perspectivă individual-generală, rămîi în planul succesiunii lor, care e indefinită, nu infinită. Dacă însă concepi termenii ca fiind caracterizați de tinderea spre limită, îi privești din perspectiva universalului, îi vezi ca proces de integrare în Limita trans-formală unde se află adevărata lor ființă. Pentru Origen, ca și pentru Grigore de Nyssa amîndoi gînditori acuți ai libertății infinite , păcatul esențial este tocmai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]