119 matches
-
repezi cuscrul, știți vorba aia românească: De unde nu-i, pică! Râse puternic. Oamenii ăștia din comerț îs dați dracului, domnule, au o iuțeală de minte și de mână, că n-ai timp să zici nici pâs. Acu aruncă ridichea în tingire, face aia clamp, clamp, gata ridică tingirea că doar nu-i la farmacie și-ți răstoarnă marfa în plasă. Atâția lei, zice, mai doriți altceva? O să-și facă și casă, o să-și facă de toate, nu-i plângeți. Ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-i, pică! Râse puternic. Oamenii ăștia din comerț îs dați dracului, domnule, au o iuțeală de minte și de mână, că n-ai timp să zici nici pâs. Acu aruncă ridichea în tingire, face aia clamp, clamp, gata ridică tingirea că doar nu-i la farmacie și-ți răstoarnă marfa în plasă. Atâția lei, zice, mai doriți altceva? O să-și facă și casă, o să-și facă de toate, nu-i plângeți. Ei să se potrivească și să se înțeleagă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu am primit niciodată un colet scris pe două coloane cu creion chimic. Mă trezeam noaptea, în tindă misterul cubului legat cu sfoară de cânepă ispitea simțirile. Le miroseam pe toate. Aroma drojdiei desfunda cuptorul cu pâine (Crăciunul venea în tingirea de cozonac), Paștele înroșea cerul (o pasăre uriașă și-a făcut cuib deasupra norilor, Dumnezeu vopsea ouă), ciocolata topită imprima ambalajele (gustul de cacao ieftină, zahărul și romul ispiteau intențiile), portocalele le mângâiam prin pânză aveau pielea netedă. Tata vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mut fălci, îndoi coaste, fac rost de doliu. Înțeles?..." Mirare, bucurie, dar și curiozitate. Începe spectacolul. Marele Bronz, tot amic: "Pitește-te printre talgere și dobe. Stai la vedere doar cât să te zărească juriul și bate cu milă-n tingiri, să nu se-audă prea mult zgomotul..." Fac semne de mulțumire. Cu un așa prieten, cum să nu-ți fie drag să fii "om de Ferentari"? Rămân mască: suflătorii, puștii cu arcușul și țambalagiul fac minuni. Băieții știu carte. Dirijorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zgomotul..." Fac semne de mulțumire. Cu un așa prieten, cum să nu-ți fie drag să fii "om de Ferentari"? Rămân mască: suflătorii, puștii cu arcușul și țambalagiul fac minuni. Băieții știu carte. Dirijorul e cam în plus. Bat în tingiri cu sfială, în dobe numai atât cât să tulbur puțin praful de pe ele. Marele Bronz, trudind alături de contrabas, e în culmea fericirii. Îmi face semn că e mulțumit de mine. Chiar și dirijorul îmi arată a satisfacție pentru discreta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
e mulțumit de mine. Chiar și dirijorul îmi arată a satisfacție pentru discreta mea tăcere artistică dinții lui de culegător mexican de tutun. Sunt furat de atmosferă. Vine momentul în care ar trebui să-și facă loc magia dobelor și tingirilor. Uit de rolul meu și, din instinct, încep... E o nebunie! Dobele chiar sună bine, în vreme ce sunetul tingirilor mă ațâță. Mă arunc pur și simplu peste ele și le lovesc de n-au aer. Nici nu-mi mai zăresc mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de culegător mexican de tutun. Sunt furat de atmosferă. Vine momentul în care ar trebui să-și facă loc magia dobelor și tingirilor. Uit de rolul meu și, din instinct, încep... E o nebunie! Dobele chiar sună bine, în vreme ce sunetul tingirilor mă ațâță. Mă arunc pur și simplu peste ele și le lovesc de n-au aer. Nici nu-mi mai zăresc mâinile. Deodată, minune! Sala e în delir. Bisss! Mexicanul lungește gâtul, se întreabă dacă vede și aude bine. Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fie ce-o fi. Când reîncep, nici nu mai știu ce fac. Dar știu că încep să iubesc Ferentarii. A doua zi, în școală, isterie mare: toată lumea voia să fie toboșar. Înnobilasem misia insului responsabil cu praful de pe dobă și tingiri. Până și proful de muzică a recunoscut: "Îți curge ritmul prin vene. Îți dau un zece pentru tot anul!" În zadar am protestat. Omul mi-a legat pe vecie tinicheaua aceea de coadă. Eu nu mă împrietenisem nici măcar la purtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spus Ninetei despre nenorocirea care mă paște, a rămas mască: "Dar de când dracul bați tu la dobe? Ai mai făcut-o vreodată? Nu? Și cum de?..." Habar n-am, i-am răspuns. Știu doar că mă chemau bețele acelea către tingiri și dobe, iar picioarele parcă înnebuniseră de atâta dansat pe niște pedale. M-am lăsat dus, ca fraierul, de instinct... Atunci Nineta a mai rostit una dintre expresiile sale memorabile: "Depravatule, numai Dumnezeu te-a dus în Ferentari! Urmează-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
muzicieni care au reușit să facă această vioară să cânte" și a întrebat, așa, ca să se afle în treabă, dacă este cineva în sală care ar putea-o îmblânzi. Când a dat să coboare de pe scenă, am lăsat dobele și tingirile și m-am dus pușcă spre el, ca și cum aș fi vrut să-l jefuiesc sau să-l iau la palme. Am întins mâna spre vioară. S-a uitat lung la mine, la sală, la profesorul ferentarist, și, pentru că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am mai văzut un morman de gunoi așa înalt... - Și cu macaraua asta cât o clopotniță, parcă ar fi o biserică... întări Iadeș, lăsându-și traista de pe umăr, cu un oftat însoțit de un zgomot de oale sparte și de tingiri ruginite. Ce-o fi trebuind să cărăm toate ciobiturile astea? - Dar pe tine de ce trebuie să te cărăm după noi, măzăriche? întrebă Pârnaie, stând, mai departe, cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se. - Păi, ca să duc în spinare sacu
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
să înspăimânte pe arestați deghizându-se într-o noapte în stafie. În adevăr, într-o noapte brăzdată de tunete și fulgere, judecătorul Florescu apare în odaia unde dormeau țiganii, înfășurat într- un cearșaf alb. Deșteptați din somn în zgomotul unor tingiri ciocnite de din afară de către gardieni, țiganii aud vocea sepulcrală a stafiei acuzându- i și amenințându-i cu moartea. Țiganii, în spaima lor nocturnă, crezând că, în adevăr, sufletul victimei a venit să-i sugrume, au căzut în genunchi și
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
de emoție și răgușeală (și-a dres glasul). Participiul dres s-a substantivizat, cu sensuri și mai precise: în limbajul culinar mai vechi, pluralul său era folosit, generic, pentru mirodenii, condimente și tot ce aromatizează mîncarea ("apoi îl pune în tingire, puindu-i untudelemn, sare, puțintele cuișoare, coajă de năramză și alte dresuri", în cartea de bucate atribuită epocii brîncovenești); un caz special era cel al aromatizării băuturilor ("otrăvitoarele dresuri ale rachiurilor", la Hogaș), în special a vinurilor ("unul i-a
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
Țiganii murmură un cîntec de leagăn. Nimeni nu doarme, nimeni nu e treaz. Cheful s-a terminat. Sau abia începe. Osteneală, dulce lene... în aburii albăstrui ai dimineții, cineva ne învăluie în ceață. Împrăștie vălătuci de nori alburii dintr-o tingire chiar în spatele nostru. „Căruța iese acum. Merge drept, așa, așa, iese...” Lîngă mine, în căruță, Pampon. Victor Rebengiuc. Vocea lui Lucian răsună într-un megafon. Nu respir. Rebengiuc privește mîndru înainte. O vioară în stare de veghe cîntă pe o
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
din care mai scapă ici și colo cîte un pumn de pietriș, merg pe direcția lor, mă apropii de malaxor, mă opresc sub el și privesc În sus. Nu se vede decît o suprafață rotundă, neagră ca un fund de tingire uriașă care se rotește Încet. Am tot timpul senzația că fac un lucru interzis, dar muncitorii nici nu mă văd. SÎnt Învățați cu oamenii care intră acolo fără nici o treabă, ca și cum ar căuta ziua de ieri. Privesc țevile acelea Înguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din răsputeri să se calmeze, Zulfik controla pentru ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și un singur buton. Naybet, cu părul său vâlvoi care îi adusese faima de nebun, testa concentrat bateria ce îi alimenta cratițele și tingirile care îl făcuseră celebru. Bubui dintr-o căldare de aramă, năucindu-i pe toți. Avalanșa sunetelor dezordonate și cacofonice antemergătoare acordajului, întrebările puse instrumentelor începură de îndată umplând întreaga Lume de Deasupra, încremenind orice altă activitate a norilor, care rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Dând cu fard a câta oară Toate conturile se-cară Dar în orice buzunar Mărunțiș pentru-un pahar... Ploaie, cărămidă Ridurile ridă Fața lui de vânt și apă Față slută Și mioapă Vinovată de bancrută Este ultima și scapă Cratiță, tingire Haina pe omul subțire Se mulează după caracter Și se vede după fler Armonie, catifea Pielea lui și pielea mea Fiecare și-o îndură Într-o altă saramură; Atâta lobodă slobodă Dădu părimăvara la iveală Că după ce am cules-o
ORICE FES ARE UN ÎNŢELES de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364590_a_365919]
-
în evidență prea mult prin viața lor nomadă, spiritul lor de libertate, viața lor în aer liber sau în corturile amenajate, acele locuințe portative mutate din loc în loc, atât de bine cunoscute. Ocupația lor fiind diferită, de la vânzarea florilor, spoirea tingirilor, ghicitul în palmă, cu ghiocul sau în cărți, furturile, mergând până la a fura diferiți copii punându-i să lucreze în folosul lor. Odată cu schimbarea orânduirii politice, egalizați în drepturi cu toți oamenii, se făceau eforturi uriașe, încercări de a-i
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
în evidență prea mult prin viața lor nomadă, spiritul lor de libertate, viața lor în aer liber sau în corturile amenajate, acele locuințe portative mutate din loc în loc, atât de bine cunoscute. Ocupația lor fiind diferită, de la vânzarea florilor, spoirea tingirilor, ghicitul în palmă, cu ghiocul sau în cărți, furturile, mergând până la a fura diferiți copii punându-i să lucreze în folosul lor.Odată cu schimbarea orânduirii politice, egalizați în drepturi cu toți oamenii, se făceau eforturi uriașe, încercări de a-i
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
tu mă sărutai, C-o mână mă mângâiai, Cu alta cotrobăiai. Boarfo! Nu ți-am zis șucar Să bagi mâna-n buzunar? Cum putut-ai să te-nduri Să mă-nșeli și să mă furi? C-am spoit un an tingiri Pe la fețele subțiri, Și-am trăit prin mahala Doar cu praz și ciulama, Ca să-ți cumpăr ție, ție Rochie de cununie, Să-ți fac degetu-nflorat C-o piatră de matostat. Și tu, uite cum te țîi De cuvântul ăl dintâi
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
Acasa > Impact > Relatare > SPOI’TINGIRI, PRETINO! Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului Spoi’tingiri, pretino! Spoi’tingiri! Era preludiul apariției sale auzit de departe, clar cântat, răsunător... căci, cum se-nstăpânea Gustar, în zi luminoasă, devreme
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
Acasa > Impact > Relatare > SPOI’TINGIRI, PRETINO! Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului Spoi’tingiri, pretino! Spoi’tingiri! Era preludiul apariției sale auzit de departe, clar cântat, răsunător... căci, cum se-nstăpânea Gustar, în zi luminoasă, devreme, spoitoreasa bătea la poarta noastră din strada Viitor. Mama, de parcă ele s-ar fi vorbit, era sigur acasă
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
Acasa > Impact > Relatare > SPOI’TINGIRI, PRETINO! Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului Spoi’tingiri, pretino! Spoi’tingiri! Era preludiul apariției sale auzit de departe, clar cântat, răsunător... căci, cum se-nstăpânea Gustar, în zi luminoasă, devreme, spoitoreasa bătea la poarta noastră din strada Viitor. Mama, de parcă ele s-ar fi vorbit, era sigur acasă și repede, repede
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
vederii, erau, după ochii luminoși de cafea, a doua parte a ființei sale trimițând semne despre ea, despre meșteșugul ei. Înainte să se aștearnă lucrului, scotea din straiță o săpăligă miniaturală, făcea o adâncitură mică în pământ, cu diametrul unei tingiri. Mai apoi, cât ai zice pește, dintr-o mână de frunze uscate și câteva surcele de pe sub pometul curții, încropea un foc cât să-și încălzească vasul și bucățica de cositor. După ce isca izvor de căldură, își petrecea poalele pe sub picioarele
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
cald și îndulcit, cum primea ea de la Don’șoara. Părere să fi fost ori adevăr?! Toată copilăria mea de-aci încolo am primit din lingura Linei doctoria zviduitoare! Și totdeauna mi-a adus vindecarea, așa cum sortise spoitoarea! Referință Bibliografică: SPOI’TINGIRI, PRETINO! Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1591, Anul V, 10 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]