276 matches
-
fi asumat această stupefiantă substituire?! Dar, mă rog... să observ ce mi-am propus pentru azi: transfigurarea genială a unei crime. Într-o diagonală elocventă - trei capete teribil de asemănătoare prin tenta lor cianotică: cel tăiat, al lui Pompei, pe tipsia de alamă, cel al călăului, și masca decorativă de pe mobila apropiată. Capul lui Cezar, crudul autor moral, e radios-carnal. Brațele celor doi complici ai crimei, albe, se înroșesc progresiv spre palme. Totul în opulența brocarturilor în cute brune. Fastul crimei
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
și rămîne despot absolut. E altul. Într-un epilog, deloc aleatoriu și nicidecum superfluu, care se va petrece în insula Sfînta Margareta, prizonierul ce poartă o mască - prin urmare, este dublu invizibil - lansează, din spatele zidurilor, un mesaj. Scrijelit pe o tipsie de argint, care brăzdează cerul mohorît. Comparația fenomenului cu o cometă e atît de evidentă încît poate chiar rămîne nenumită. Tragediei din familia regală i se pune astfel capăt pentru totdeauna. Sau poate că nu. Fiindcă părăsește contingentul și se
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > LA ADĂPOSTUL NAȘTERII Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului ridic tipsii de verbe în pumnii strânși nu știu cum am ajuns să le gust acidul cum mai sunt acum după ce timpul li s-a scurs au rămas aceleași sânziene cu parfumul subtil perceput când pe văile de munte le amușinam înnebunită prezența sau
LA ADĂPOSTUL NAŞTERII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377191_a_378520]
-
mai dea puteri pentru noaptea abia începută. -Fructe, ce bine! Simțeam nevoia! se entuziasmă Flower-Power. -Sper că sunt din cele adevărate, nu ne mai faci vreo farsă! țipă Papa. -Fiți fără grijă! îi asigură atenționatul. Și, într-adevăr, apărură trei tipsii din alamă. Pe una tronau fructe neaoșe, de sezon - căpșune, cireșe, vișine, chiar și afine; pe a doua, banane, tangerine, kiwi, pere și câteva mere din soiul Renet de Canada înconjurau un ananas. Poame uscate - caise, smochine, curmale, stafide - te
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
-Of, las-o în pace, omule, îi strici cheful cu atâta monitorizare! Papa mârâi ceva în barbă, Babacul îi replică tot onomatopeic... Flower-Power, însă, nu-i băga în seamă. Cu ochi strălucitori de copil poznaș, își ordonă prada pe o tipsie cerută discret unui chelner. Pe lângă fructe, apăruseră și un borcănel cu scobitori, un bol delicat din cristal din care se ițeau mirific bobițe multicolore - în care Miramoț identifică imediat un mix de piper. Nu le spuse nimic celorlalți, mulțumindu-se
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
intrau camuflate în aerul acela gălbui ca fildeșul, în care peștii multicolori, de faianță, suspendați din tavan, păreau că înoată, lent, într-o apă tulbure. Babouches 7 de bumbac, cu fir de mătase, agățați pe pereți, printre ramele argintate ale tipsiilor, printre narghilele și împletituri din frunze de palmier, făceau casa să se reverse și-n același timp o țineau cuprinsă într-o narcoză de melasă și opiu. N-avea nici cea mai mică idee cum o să scape din capcana acelei
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
dă aici pietrei o fecundă ezitare, regimul ei fără timp se convertește la evenimențial, la istorie, neuitînd totodată să fie natură. Oamenii cresc din pămînt, care-i susține parcă și-i adăpostește, își cufundă drama în liniștea rotundă a acestei tipsii de verde. Astfel, în evidența pregnantă a unei atare consimțiri, istoria eroică își vădește o dimensiune profundă, connaturală cu peisajul: nu doar proiecție orgolioasă a omului, ci vis al pietrei însăși, ca ea inuzabilă... Triunghiul trăit, în organica pulsație a
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
de pe-o trambulină, vegheată de pânda Tudorei și de ochiul cerbului Tudor, se-arunca-n adâncimile de gheizere reci ca gheața ale "bulboanei lui Tudor". Poiana largă se deschidea înverzită lângă bulboană. Soarele bătea în ea încălzind-o ca pe-o tipsie de aur. Lângă brad, în fața sa, în celălalt capăt al poienei, se-nălța un stejar bătrân, rotat, atât de fastuos și măreț în frunzișul lui des că arunca o umbră neagră împrejur. Neagră-albăstruie, încât, iarba părea de petrol. Acolo-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că pe cuverturi, pe fotolii și pe mese există pălării, pălăriile altora, ale necunoscuților, ale oportuniștilor." O magazie cu decoruri de mucava îi provoacă voluptăți și neliniști indescriptibile. Obiectele - de două ori false - depozitate acolo ("cariatide, coroane, fazani falși pe tipsii false, lire și cupe de carton, amfore, statui demne de mausolee (...) coifuri, sulițe și arcuri, icoane false, vizibil neterminate"), îl forțează să își probeze propriul adevăr, anticipând totodată iminența eșecului. Nu se poate răspunde la întrebarea "cine sunt eu?", din moment ce
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
de poetica arhaicității, cele pe care le oferă, îndeobște, o veche gospodărie țărănească. Alături de Drumul robilor închipuit de țepii unei mari grape, stă un Cuplu adamic, uriaș și hirsut, cioplit din bardă și garnisit cu piroane, pene și scoici. Pe sub tipsia unei Flori a soarelui, chircită de brumă, floare modelată giacomettian în bronz, se poate plimba cornul Inorogului, atribuit unui candid căluț de bâlci, așezat în spice. În pictura de mari dimensiuni și în planșele grafice (...animula, vagula, blandula...) ale deceniilor
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
mare ospăț se cuprindea în cîteva feluri de bucate. După borșul polonez, veneau mîncări grecești, fierte cu verdețuri care pluteau în unt; apoi pilaful turcesc și în sfîrșit fripturile cosmopolite. Pînza mesii și șervetele erau de filaliu țesute în casă. Tipsiile pe care se aduceau bucatele, talgerile și păharele erau de argint. Pe lîngă părete sta așezate în rînd mai multe ulcioare pîntecoase, pline cu vin de Odobești și de Cotnar, și la spatele fieștecăruia boier dvorea cîte o slugă care
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
dea o lovitură de ciocan, dar teama că va strica imaginea ce apăruse, îl opri. Rămase cu ciocanul în aer și-și zâmbi sieși. Privi entuziast, de zeci de ori, fața plină de soare a chipului ce apăruse. În oglinda tipsiei se profilase chipul unei fete. Stătu câteva clipe pentru a se dumiri. Era ea, Voica, ea era, fără nici o îndoială. Chipul persista pe fundalul tingirii sale cu tandrețe, având strălucirea unei ființe venită din lumea poveștilor. Vișinel nu se putu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-și întemeieze o familie și din asemenea lucru iese pâinea și cele trebuitoare traiului. - E frumoasă, Vișinel, ai reușit, e aproape gata! Poți lua bani buni pe ea. - Cum s-o vând, mamă!? Ia uită-te mai bine, și roti tipsia în așa fel ca mama lui să se dumirească de ce o chemase cu atâta grabă. - Ce să văd? O tigaie și gata. E adevărat, e frumoasă, sunt tare făloasă de tine, mo! - Mamă, mamă, insistă băiatul, ochii tăi nu văd
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unde voia Vișinel să ajungă. în cele din urmă zise: - Ce vrei tu să văd, dragul mamei? Băiatul luă tigaia în mână, se ridică în picioare și cu degetul arătător creionă portretul ce i se arăta doar lui pe fundul tipsiei. - Nu vezi, mamă, e Voica, e chipul ei! Rafira îl mângâie alintător pe creștet, a înțelegere, nu rosti nici un cuvânt, însă fața îi înflori într-un zâmbet binevoitor. Apoi intră în cort, nu înainte de a-l mai privi o dată pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dragostea pentru o viață. Dar dacă...!? În pragul gândurilor sale se afla aceeași și aceeași întrebare: O fi tatăl său în stare să-i pună în mână lui Vijelie câți galbeni i-ar pretinde pentru fată? Băiatul privi din nou tipsia cu minunea care i se arătase, dar de pe suprafața netedă a acesteia Voica dispăruse. Poate intrase în cortul ei, poate plecase din nou după apă... Cine știe!? Istovită de lungul drum, după o alergare nestăvilită de mai multe zile, timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
profund, umor negru , umor politic și alte cîteva „derivate”. Dar era bine că exista. Valentin Silvestru, un infatigabil și un adevărat om de acțiune, a consolidat, În jurul Urzicii, de după revoluție, AUR - Asociația Umoriștilor din România. Fiindcă, trebuie să precizez, Ion Tipsie a reluat Urzica după 1990, și bine a făcut. Păcat că a dispărut prin 1997... Revenind la exemplarul de acum 44 de ani al revistei : șochează faptul că n-avea pic de UMOR! Brrrr!!!! Nimic spiritual ! Îndoctrinare comunistă! Atacuri jalnice
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
se umple cu apă. Violoncelele plutesc ca niște sicrie cu trup de femeie, cele trei tromboane se scufundă lent, În formație, cu grația căluților de mare. Sub apă, omul cu talgerele Își agită brațele, Încercând inutil să apropie cele două tipsii, ca o pasăre care plutește printr-un aer vâscos. — Interesant. Continuă. — Atât. După aceea mă trezesc plângând. Nici măcar În vis nu pot merge mai departe. — Te obsedează sfârșitul ăsta imposibil? — Te Înșeli, doctore, sfârșitul lumii are loc În fiecare secundă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un El Greco spălăcit, Uciderea pruncilor, o lucrare slabă a lui Brueghel din cauza culorilor prea țipătoare care îți lăsau impresia că infamia se petrece într-un parc de distracții, și un cap al lui Ioan Botezătorul nesemnat, așezat orizontal pe o tipsie într-o compoziție macabră. Așa ar trebui procedat, mai ales acum cînd tot lagărul comunist s-a prăbușit. Nu vom avea decît de cîștigat de pe urma faptului de a face pe proștii, asta dacă nu cumva chiar sîntem în realitate. Izolarea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vișinie pe cearșafuri, îmi venea să scot portofelul înainte de-a mă strecura între ele. M-au legănat câteodată reverii cu multe cadâne făcându-mi vânt cu evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului, jucând cu tipsii pe creștete, purtând vase cu uleiuri camforate, cu pumnii plini de petale, răcorindu-mă cu bucățele de gheață plimbate peste bicepși și coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un El Greco spălăcit, Uciderea pruncilor, o lucrare slabă a lui Brueghel din cauza culorilor prea țipătoare care îți lăsau impresia că infamia se petrece într-un parc de distracții, și un cap al lui Ioan Botezătorul nesemnat, așezat orizontal pe o tipsie într-o compoziție macabră. Așa ar trebui procedat, mai ales acum cînd tot lagărul comunist s-a prăbușit. Nu vom avea decît de cîștigat de pe urma faptului de a face pe proștii, asta dacă nu cumva chiar sîntem în realitate. Izolarea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de sfânt. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pe catapeteasmă, Botezătorul capul plecat aștepta securea, tipsia, Salomeea, dansul. Dansează, Petre, dansează, botezul este o scufundare în nemărginit, securea înseamnă trunchiul putred! Vin braconierii de stele, nu te teme, fiecare ia cât să-și amăgească întunericul. Liniștea stătea tolănită în strană ca o babă leneșă, lumina candelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sinea noastră, majoritatea știm că Dan Puric spune adevărul și că, în materie de istorie a secolului al XX-lea, intuițiile lui sunt de bun-simț. Dar pentru că el are ceea ce nouă ne lipsește - nepăsarea de a-și pune pielea pe tipsia flagelării - lucrul acesta ni-l preschimbă într-o apariție pe care o judecăm în funcție de poziția pe care soarta ne-a dat-o în societate. Cei care nu au nepăsarea lui și care tremură pentru orbita pe care au ajuns să
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
și mai înaripat interlocutorul". O însemnare fantastă, proustian-eliadescă, evoluînd într-o arborescență cu motiv epocal, asupra treptelor de marmură neagră de la intrarea uneia din locuințele autorului, de pe strada Dr. Lister, sună așa: "De fapt, fiecare treaptă era pentru mine o tipsie a timpului. Întîrziam pe fiecare în parte, călcînd peste frumusețea ei neagră și demnă, pînă cînd una dintre ele ceda sub rugămintea pasului meu și se transforma într-o trapă misterioasă. Urcînd cuminte către ușa de la etajul I, treceam de
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
curg spre tine, ci tu curgi spre un liman mai larg. Așa se face că, atunci cînd îți judeci trecutul în raport cu niște idealități - iar țara sau Dumnezeu sînt astfel de idealități suverane - nu poți să nu-ți pui viața pe tipsia unor semnificații suprapersonale. Și chiar acesta e cazul Lidiei Stăniloae. Autoarea recurge la o descriere retrospectivă săvîrșită în matca unei priviri spirituale. Iar hotarele care îi mărginesc perspectiva sunt în număr de trei: prezența lui Dumnezeu, cultura țării și figura
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
largi făcute să primească toată lumina... Florile avansând din primăvară până-n toamnă între pereții unde aerul circulă liber - crinul, garoafa, mușcata iau poziții sub geamuri... Podurile rulante lunecând pe deasupra, galbene ca o secerătoare în lanul de grâu... Nouă cântare-control cu tipsiile lor roșii sunt tot atâtea discuri solare răsărind în zori din nouă părți deodată. Zbaturile cu capacele verzi bine închise sub podul rulant ce le poartă încoace și-ncolo glisând fără zgomot nu mai sunt gropile puturoase încărcate cu piei
Tăbăcăriile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5948_a_7273]