455 matches
-
acesteia, trimițând în linie directă la Caragiale. Și erau motive. Ne amintim caricatura de parlament numită CPUN, ne amintim vânzoleala din arena politică, brusc populată de personaje caragialești sută în sută. Ni-l amintim pe grotescul Dumitrașcu, emițător de sforăitoare tirade despre străbuni, ne amintim puzderia de Cațavenci lătrători, izolaționiști în tradiția al cărei început e de aflat în Scrisoarea pierdută ( Nu voi, stimabile, să știu de Europa dumitale, eu voi să știu de România și numai de România�), ne amintim
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]
-
trei parale, ridicol gură-spartă Care își joacă rolul cu suficientă artă Și-și vrea compătimită pretinsele-i mâhniri De vulturi și de greieri, de râu și trandafiri, Ba chiar de noi, autorii acestei mascarade, Spărgându-ne urechea cu sute de tirade? Aș fi putut (orgoliu-mi era până la nori Și îmi punea mulțimea de demoni sub picior) Să le azvârlu-n față sfidarea mea supremă, Dacă n-aș fi văzut-o în ceata lor obscenă - Cum nu păliră-n ceruri arunci
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
pro sau antieminescian. Din nefericire, caracterul vernacular al conflictului dintre adepții și detractorii lui Eminescu, minimalizează și trimite în derizoriu orice dialog critic pe marginea subiectului Eminescu, sau, mai rău de atât, oferă unor emfatici autori prilejul lansării unor truculente tirade împotriva adversarilor de idei. De pe margine, ciracii unora sau altora, profită de norocul peste așteptări, ocazionat de babelizarea societății românești, răspândind în spațiul cultural contemporan articole, studii și teorii ”savante”, ori simple glose ocazionale, însă poansonate cu glazură livrescă, un
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
izvorând ca dintr-un ciur, să fie fără de cusur că cititorul e pretențios, eu știu are gusturi, are fler dar după draperii pândește temut, un cavaler ce are-n mâna lui o spadă și nu mai este loc de vreo tiradă! Citește mai mult mi-am propus să scriu despre orice,despre oricine la comandă...dar poezia nu e o șalandăs-o-ncarci mereu cu vorbe proastedespre Circe sau Iocastecare n-au fost niciodată castecontextual e vorba deun rege Henric, prințul de Condéși-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
landămai curg astăzi versurile pe bandă...izvorând ca dintr-un ciur,să fie fără de cusurcă cititorul e pretențios, eu știuare gusturi, are flerdar după draperii pândeștetemut, un cavalerce are-n mâna lui o spadăși nu mai este loc de vreo tiradă!... XXIX. FILOSOFI DOGMATICI, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1746 din 12 octombrie 2015. filosofi dogmatici devenind chirurgi călăresc cu zorii caii roibi și murgi iau urma la zmei și prescriu rețete fără epitete dacă din resurse una, numai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
iar renghiurile jucate devin de fapt decolorate" (p. 107). Un delir imagistic și verbal caracterizează discursurile personajelor, ale naratoarei și ale autoarei înseși. Sintagmele compromițătoare circulă de la unii la alții, ratând astfel o eventuală funcție individualizantă. Altfel spus, personajele, în tiradele ori confesiunile lor epistolare, nu se exprimă mulțumitor în limba română curentă nu întrucât ele ar fi depozitare ale unui fond cultural arhaic sau străine de neam, cu privire proaspătă și lexic împiedicat. De fapt, după cum se poate observa, tânărul
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
noaptea, o voce reținută, auzită într-o clipă de liniște, are un impact neașteptat. La fel se întâmplă și cu poezia lui Daniel D. Marin, care îi seamănă destul de mult autorului ei, și care poate fi citită în contrapartidă cu tiradele spumegătoare, violente verbal și imagistic, ale fracturiștilor post-avangardiști. Așa cum a fost e al doilea volum al foarte tânărului autor (Oră de vârf, debutul lui din 2003, a trecut aproape neobservat, din eternul motiv al difuzării precare și al promovării egale
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
de cuvânt al PDL, Adriana Săftoiu, a declarat că nu știe dacă va exista o fuziune prin absorbție între PDL și FC și că nu are cunoștință despre tratative în acest sens. Mihai Răzvan Ungureanu a declanșat săptămâna trecută o tiradă împotriva Elenei Udrea, președintele partidului creat de Traian Băsescu, Mișcarea Populară. El a făcut-o pe Udrea răspunzătoare pentru fărămițarea dreptei și a acuzat-o că i-a îndepărtat pe oamenii de calitate de lângă Traian Băsescu. În replică, Udrea a
MRU renunță la Cotroceni. O ia de la zero în PDL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/28606_a_29931]
-
ofere șansa de a trăi la Berlin. Aflăm un Caragiale care maimuțărește, cu un haz nebun, limbajul lui Bostandaki sau al „telegramelor”, și un altul, care îi expediază considerații nihiliste lui Dobrogeanu-Gherea. Adesea, limbajul scrisorilor lui „nenea Iancu” seamănă cu tiradele personajelor sale, fapt de care devine conștient el însuși. În realitate, Caragiale nu este un Mitică de succes, ci un om trist, prăpăstios, convins de nenorocul său și al nației. Scrisorile - cele mai multe, din perioada exilului berlinez - joacă și un rol
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
tresărit și și-a scăpat umbrela. Nedumerit, s-a uitat în stânga și în dreapta, dar cei de față păreau să aprobe vorbele apăsate pe care englezul nu le înțelegea. Nu mai putea nici să clatine din cap că nu, speriat de tirada pe care nu o pri ce pea de fel. Timorat, cu pași mici, sub privirile celor lalți, en glezul s-a îndepărtat ușor de tejghea. Intimidat de măcelarul ce continua să i se adreseze tot mai frenetic, gesticulând de zor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dus o familie. Ce contează! ăștia sunt tălpașii, putem buieci și fără ei, așa hotărî și pecetlui noua ciocoime soarta vulgului. Și uite așa, pe nesimțite, prin legi și decrete, prin completări la decrete, prin ordonanțe la ordonanțe și prin tirade frumos miorlăitoare În Întreaga mass-media se săvârși dispariția justiției pământene În țara românească. Dar, și de acest dar se tem toți, cu toate că n-ar recunoaște-o nimeni, și când spun toți, mă refer la cei care au organizat acest genocid
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să rămână-n țară." Ah, asta era! se dumiri ea. De asta nu mi-a scris un rând! De asta n-a dat un semn de viață de-atâta timp! De asta... Nu știu dacă de asta, îi temperă el tirada, și glasul lui părea să spună cu totul altceva. Ei, bine, trebuie să-ți spun... voiam să-ți spun din capul locului, dar m-a inhibat bătrâna, prietenul meu, mai exact spus, fostul meu prieten, a alunecat pe un povârniș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nenorocit” de redactor avea replică, reproșându-i că prea taie pasajele în care se critică „anumite aspecte”, că prea se teme tot timpul „să nu se interpreteze”, Radu Mercea se înroșea de furie, începea să se bâlbâie, riscând o curioasă tiradă despre acțiunile sale de mare „îndrăzneală”: câți responsabili de aprozar destituise prin rubrica Ancheta socială, câți directori de școală schimbase, la câți academicieni dăduse cu „pleaftura”, ce poeți tineri promovase în paginile ziarului. Uita, intenționat sau nu, de cazul tânărului
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Ca să ne putem declara o satisfacție! A, nu la ziar, ci așa, în forul nostru interior. Un for mult mai preferabil decât forul roman, unde s a leorbăit atâtea secole, și tot degeaba! Până când barbarii nu le-au mai savurat tiradele și figurile retorice... Deși n-aveau habar de legile progresului istoric, de rolul imens al curiozității care îl trage înainte pe om!... Chiar și curiozitatea de a afla ce s-a mai întâmplat în biroul lui Beșleagă se înscrie sub
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Dorm... Ce griji au? zise ea vădit enervată de întrerupere. — Dar nu dorm cam de mult? Unde or coborî? Să nu rămână prin tren... — Păi da, că și tinerii din ziua de azi... Profesorul de latină se sperie. Iar începea tirada. Mămă ița se pornise iar... Poate ar trebui să-i întrebăm? zise el timid și în grabă. Mămăița nu așteptă a doua invitație. Îl scutură pe tânăr de umăr. — Maică, da’ voi unde trebuie să ajungeți? Că mai e nițel
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în fața alegătorilor și știm că lupta electorală este viața popoarelor. Eu respect ideile, numai să fie sincere. Într-o chestiune politică și de la care atîrnă viitorul, prezentul și trecutul țării, nu încap asemenea meșteșuguri și rafinării de maniere, astfel de tirade distilate cînd situația e așa de limpede. Situația noastră o putem dezlega numaidecît. (încearcă să-și desfacă pantalonii) Vă rog să pardonați dacă mă prezint la dumneavoastră astfel, într-un mod neregulat. Pentru că toți ne iublim țara și toți sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Șocul astfel provocat unifică istoria și istoriile sub semnul unui nenorocit prezent continuu, al cărui stupid determinism presupune un reînnoit exercițiu de exorcism, nu și o salvare sub zodia cine știe cărui utopic falanster. Ironia combinativă devine legea morală, liberul arbitru relativizînd tirada patriotardă dar și emfaza hipertextuală a dramaticului". Celelalte două texte din volum Decembrie, în direct și Cafeaua domnului Ministru (sau Rigor Mortis) continuă linia de forță paralelă a teatrului lui Horia Gârbea, în care fără a oculta satisfacția de substituire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se deschise și Onix ridică botul spre ei. Emil își aduse aminte de versurile lui Heine și recită: „...m-a-ntâmpinat un dulău Mândrețe de câine altădată. Azi colții îi cad,știrbește de tot... Doar udă copacii și latră”. Onix ascultă impasibil tirada.îi mirosi,apoi linse mâna Alintei.Aceasta îl mângâie pe urechi și pe urmă,îl expedie în bucătărie. -Să ne facem comozi.E un comutator în dreapta.Cuierul e pe stânga.Perfect.E lumină. Pătrunseră într-o cameră spațioasă,dominată de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de tipizare, care este o formă de a face cunoscut adevărul vieții prin ceea ce este tipic într-un moment și un loc dat - însăși tipizarea în acest caz acoperindu-se cu sfera realismului socialist". Limba de lemn triumfa în asemenea tirade! Beniuc mai prezintă cîteva "probleme de bază" ale "literaturii noi". Una este "valorificarea moștenirii culturale pe principii leniniste", care pe de o parte constituia un anexionism impudic printr-o interpretare tendențioasă, iar pe de alta implica o cenzură drastică, soldată
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
Texte poetice și Relatări, în zona de vârf a liricii sale - și a unei întregi generații de poeți milenariști, cărora autorul de la Iași le este precursor. Aceeași banalizare a răului și fosforescență a urâtului, aceeași suferință, exprimată însă diferit: în tirade social-protestatare ori prin viziuni sumbre, post-expresioniste, la poeții generației 2000, respectiv, într-un lirism autosuficient, apatic ori nevrotic, la Constantin Acosmei. Dacă mortul este chiar personajul în care poetul se travestește și se recunoaște, atunci jucăria mortului e poezia pe
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
Ai crede că urmează un encomion, cum un profesor de asemenea anvergură nu te îndoiești că merită. Cînd Pompiliu Constantinescu strecoară prima ironie: "Ca printr'un gros nour de praf, zărești gândul înecat în pulberea vorbelor." Crescendo-ul împunsăturilor mimează tiradele vorbitorului, iar trecerea de la om la operă dă lovitura de grație: "multe idei cunoscute de aiurea, aproape locuri comune ale cugetării contemporane, însă învălmășite, ca în urma unei catastrofe logice și îmbrăcate în haina unui jargon stilistic de o regretabilă originalitate
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
la Spitalul 9. Cei doi ani "rulați", în fața pavilionului 11, de tânărul încă îndrăgostit, visând la însănătoșirea jumătății sale, îi aduc în fața ochilor o colecție întreagă de demenți, cu o nebunie expresivă, așa zicând, garantată. După ce își sufocă ascultătorii cu tiradele lor delirante, oratorii se supără și își strigă unul altuia: "Taci odată, nebunule!". Scăpați din acest infern, tinerii ajung, în fine, pe "calea strâmtă a dreptei credințe". Secvențele întinse ale acestei faze religioase, împreună cu ironiile sancționând ipocrizia unor "păstori" ai
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
balustrade, robinete, manete, mașinării, exponate de muzeu etc. Deplasările între etaje sugerau bolgiile din care cortegiul diavolesc va fi pornit să bântuie o Moscovă tetanizată sub umbra lui Stalin. Adeseori monologul și plastica mișcării fuzionau în mod fericit - de exemplu, tirada lui Woland (interpretat de acrobatul de culoare Luciano Lopes) preceda o cățărare pe frânghie la mare înălțime, de unde personajul se lansa în picaj, fără plasă dedesubt, asigurat doar de punctele de sprijin pe care și le înnodase în ascensiune. Alt
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
în povești, mozaicul se întregește din risipiri și, cum un altul a spus-o de demult, desenul din spatele covorului capătă contur deslușit." (p. 180). Dacă aici avem prea multă dulceață și sfătoșenie pe centimetru pătrat, din panoplia cărturarului umanist, în tiradele altor personaje, semidoctismul, surprins cu maximă fidelitate, arată și finețea scriitorului centrat pe valori de profunzime: "Știți, io l-am ascultat pă tov. profesor. A fost în vară la noi, la Ufegheghetebe, pă Iancului. Și cu tov... nea... ? la cum
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
chiar neorganizat, Covorul cu scorpioni e totuși un volum notabil, pe alocuri remarcabil. Omul cu vocația prieteniei are, ca memorialist, o miză a exactității, urmărită cu orice risc. În condițiile în care, după decembrie 1989, am înregistrat atâtea vocalize și tirade ale curajoșilor post-festum, este de admirat onestitatea critică a lui Gelu Ionescu. La retrospectivă, la bilanț, el scrie în mai multe rânduri că se simte vinovat și răspunzător moral. N-a vrut să devină membru de partid, dar nici opozant
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]