80 matches
-
care să salveze lumea! Intelectuali însă ca Soljenițîn, cu talent și determinare, pregătesc slăbirea comunismului și căderea lui ulterioară incredibilă aproape. Toată această luptă însă e epuizantă, mai ales că Soljenițîn vede bine cum nici Occidentul nu poate înțelege omul tiranizat de urgia comunistă. Occidentul e mai degrabă dispus la compromisuri, la lingușiri, la tratative, la atitudini concesive și nu la atacuri susținute împotriva sa. - Intelectualul care iubește Revoluția. Revoluția este un eveniment care destituie ordinea existentă. Iubește Revoluția! e un
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de pildă, căpitanul Naicu, autor de farse de prost gust și individ obsedat de gândul că soția sa întreține o relație adulterină cu ordonanța, telegrafiază acasă, anunțându-și moartea de holeră în campanie. La aflarea înspăimântătoarei vești, femeia, debusolată și tiranizată de impresia că fantoma răposatului soț bântuie pe la ferestre, se refugiază în brațele vânjoasei ordonanțe. Căpitanul, care chiar sosise acasă noaptea, pe furiș, pentru a surprinde presupusul adulter, crede că are confirmarea vinovăției și se decide să îi împuște pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
e ostilă copiilor soțului din celelalte căsătorii: de altfel, fiul mai mare moare în războiul din Coreea*. Mao pleacă frecvent de acasă, călătorind cu trenul său personal, petrecând perioade mai mult sau mai puțin îndelungate în vile superbe. Se consolează tiranizându-și însoțitorii permanenți și consumând miriade de concubine. Dar viața lui cotidiană este mai întâi aceea a unui neobosit muncitor, pentru că și-a impus dintotdeauna rezolvarea muncilor la care se înhamă până în cele mai mici detalii. Organizează nenumărate întruniri și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o fermă în care animalele vorbesc între ele, un mic purceluș tenace și ambițios, educat de cățeaua unui cioban, înfruntă cei mai buni cîini paznici de trupe. FERICIREA ESTE PE CÎMPIE (1995). La 65 de ani, un om de treabă, tiranizat de muncitoarele sale, de soție și de fisc, profită de o întîmplare pentru a-și căuta fericirea sub identitatea unui bărbat dispărut, a cărui sosie este. L'Officiel des spectacles, nr. 2 607, 1996 În aceste două texte scurte, verbele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Eram perfect aptă pentru a fi un om fericit, dar, nu știu cum, niciodată n-am reușit să fiu. Bărbații s-au purtat întotdeauna ca niște brute cu mine. Gilbert e atât de diferit! Nu rânji ironic. Toată viața mea am fost tiranizată de bărbați violenți. Acum duc și eu o existență tihnită, cuviincioasă, ordonată și plăcută. Ba sunt chiar și utilă. Lucrez cu jumătate de normă în administrația unui spital. Iau lecții de pictură și scriu povești pentru copii (din care nici una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dispărutul Nicolae Labiș." Iar într-un interviu din "România liberă", declară că "în toamna anului de grație 1960, nimeni dintre cei vii nu i se putea opune lui Adi Cusin (...) Doi ani de zile am trăit în Iași obsedat și tiranizat de modelul Adi Cusin..." Ultima oară l-am întâlnit tot la "Eternitatea": se muta la cele veșnice poetul Mihai Ursachi și l-am întâmpinat pe Adi, ca întotdeauna, cu distihul lui exemplar prin cadență și sugestivitate, devenit parolă: "Pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Așa cum observa Alberto Manguel, "fiecare bibliotecă este o bibliotecă a preferințelor și fiecare categorie aleasă implică o excludere" (198). Tocmai despre excluderi am vorbit mai sus. Și Manguel adaugă: "oricum ar fi alese categoriile de clasificare, fiecare bibliotecă își va tiraniza actul lecturii, și îl va forța pe cititor - pe cititorul curios, pe cititorul energic - să își salveze cartea din categoria la care a fost condamnată. Dacă denumirea formei este astăzi problematică, faptul că în 1952 situația era similară nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cataloagelor școlare. Situația de astăzi nu-i va mai surprinde pe cititori după ce vor citi Predania. Prin scrisul grav, dar și amuzant al lui Gh. Racoveanu, Predania lansează un atac necruțător, însă terapeutic la adresa mediocrității intelectuale și ignominiei morale care tiranizau „academiile” de studiu teologic din perioada interbelică. Cele mai savuroase comentarii ale lui Gh. Racoveanu însoțesc vânătoarea de „perle” produse de I. Popescu-Mălăești, neavenitul decan al Facultății de Teologie din București. Cine ar putea îndrăzni astăzi să fie emulul Predaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
domniei lui Cuza. "Să uităm oarecare personalități și să nu mai existe în țară decât două partide, acela al oamenilor moraliști, acela al oamenilor pătați, numai unul dacă se poate, guvernul trecut ne-a împărțit ca să domnească și să ne tiranizeze, a trebuit să ne unim ca să-l răsturnăm, să fim indulgenți pentru greșelile politice, dar să fim nemilostivi pentru abuzuri și imoralitate."668 Îndemnuri prin care se solicita cât se putea de explicit depășirea rivalităților din timpul domniei lui Cuza
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Morala nu este un lucru dobândit definitiv, ea se recucerește neîncetat în acțiunea morală din viața cotidiană. Victimele nu sunt înnobilate de suferința lor. Dimpotrivă, această autopercepere a propriei victimități poate genera o dorință de compensare și de a-i tiraniza pe alții. Este timpul să nu mai credem că Holocaustul este singurul eveniment fondator al istoriei evreilor și că a fi evreu se rezumă la a te considera victimă a ne-evreilor. Nicio identitate individuală sau de grup nu poate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Talpa o găsesc la vreo zece metri mai încolo, cu ghearele patinei înfipte în ea. Sunt cu adevărat disperat, pe unde am să scot eu cămașa, cum să mă duc eu acasă cu ghetele cele noi distruse? - gândul acesta mă tiranizează și mă împiedică să simt durerea, mă împiedică să mă mai îngrijorez de eventualele vătămări trupești pe care le voi fi suferit în timpul căderii. Prietenii mei înțeleg că mă aflu la ananghie și caută să m-ajute. Cum să m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
păcate, cei mai mulți Își transmit propriile fantezii nerealizate studenților, modelându-i după calapodul lor și impunându-le să Împlinească ceea ce ei Înșiși nu au reușit. Artistul „eșuat“ e satisfăcut dacă poate să-i domine, să-i controleze și chiar să-i tiranizeze pe studenți. Un „profesor“ de acest fel poate distruge de la Început creativitatea oricărui tânăr, arătându-se În mod inutil rigid, insensibil și despotic. O relație justă Între profesor și student e asemănătoare cu aceea dintre un părinte și copilul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ce depășea realismul obișnuit de situație, ce Îl ajuta pe actor să atingă zone de joc expresioniste. Lucrând recent cu studenții de la Columbia scene din Tartuffe, am fost din nou puși În fața aceleiași Întrebări: e Într-adevăr protagonistul cel care tiranizează pe toată lumea și profită de pe urma unor victime inocente sau tocmai aceste false victime sunt cele care stimulează și susțin acțiunea nefastă a protagonistului, oare se supun ele din interes sau chiar cooperează intenționat? În aceste piese e vorba de tartuffizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
curvo, asta-i replica mea ! Tu îmi spui asta mie ?“. Era și dramaturg, violatorul, trebuie precizat. „Asta-i replica mea !“ Deci - cum să spun ? - erau toți tirani neideologici, erau fărĂ niciun fel de convingeri. Deci acest fel în care fiecare tiraniza pe cine putea... V.A. : Singura speranță a majorității populației era că Ceaușescu moare și, mă rog, vine Nicușor... A.M.P. : Dar e adevărat că în mediul studențesc se credea foarte mult în ea. Îmi amintesc de un coleg al
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ani de căsătorie, Valentin se îmbolnăvise de un sindrom anxios cu elemente de fobie, de obsesie, care nu și-au mai găsit leacul. Purta o antipatie continuă și era neliniștit, îngrijorat și încordat mai tot timpul. Se obișnuise să o tiranizeze, să-i găsească nod în papură, iar gândul că un alt bărbat ar fi avut-o îl chinuia teribil. Dacă ar fi iubit-o ar fi putut crede că purtarea lui e gelozie pură, dar ceea ce simțea pentru ea nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de tineret. Eri seară au venit la masa noastră - la Comino, unde erau raci - și Ina și Alecu, care s-au hotărât să mănânce din banii de drum, fiindu le prea foame. Erau foarte amuzanți, se hărțuiesc mereu, Ina îl tiranizează, dar am impresia că Alecu o iubește mult, deși îi simte uneori inferioritatea, mai ales când ea este dibaciu subliniată. La masa de alături erau Bob Negulescu cu d-na, Lisette, Piticu, Marcu (Studio 42), Călin și o d-nă Reck
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
străinul (Șoapte din trecut)." Identificăm aici, în embrion, povestirea Vremuri de bejenie. În același 1906, la 23 iunie: "Un pădurar întunecos mă întâmpină și mă duce la coliba lui singuratecă, unde are o femeie tăcută, chinuită, nenorocită pe care o tiranizează. Bănuiește că femeia a trăit cu boierul, stăpânul moșiei de 1400 de fălci? Bănuiește, se încredințează și ucide pe boier? Nu știu. Dar boierul a fost găsit ucis..." Pe fundal analog alt proiect narativ; apa Siretului umflat de ploi aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
4. Când s-a întâmplat? Odată, de mult, pe când umblam la vânat printr-o pădure-n munți. Un pădurar întunecos mă întâmpină și mă duce în coliba lui singuratecă, unde are o femee tăcută, chinuită, nenorocită pe care el o tiranizează. Bănuește că femeia a trăit cu boerul, stăpânul moșiei și al pădurii de fagi de 1400 fălci? Bănuește, se încredințează și ucide pe boer? Nu știu. Dar boerul a fost găsit ucis. Eu trag în gazdă ca totdeauna la pădurar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
două categorii de reprezentanți: ai puterii și ai meritului. Cei ai puterii reprezintă o epocă mărginită; cei ai meritului sunt reprezentanții ei veșnici. Cei dintăi primesc strălucirea dela națiunea lor; ceilalți dau națiunii lor strălucire. Primii o servesc sau o tiranizează cu propriile ei forțe, ceilalți o acoperă de binefacerile geniului lor. Primii îi pot suscita inamici între popoarele vecine; oamenii de talent și de geniu îi aduc respectul lumii întregi. Ochii noștri sunt impresionați de imaginile obiectelor mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din inima cea sântă a popoarălor. Vis frumos care-a început a fi al lumei întregi, vis care, devenit convincțiune, nu va desființa pe-o cale pacifică și nepătată de sânge numai capetele cu coroane tiranice, ci și popoarăle ce tiraniză asupra altora! Bătu o oră. Atunci el se sculă repede, își băgă ziarul litografiat în buzunari și-mi întinse dreapta, pe când cu stînga-și puse pălăria-n cap. - Mă numesc Toma Nour... D-ta? Ii spusei numele meu. După aceea ieși
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
depinde numai de noi. Alianța Anti. Falșii disidenți ai dictaturii Băsescu Trei partide și câteva sindicate, două posturi TV și trei moguli trăiesc sub o tiranie închipuită. Descriu cu ochii ieșiți din orbite o ficțiune politică: dictatura lui Băsescu. Ceilalți, tiranizați de ficțiunea lor, abia mai pot respira aerul îmbâcsit de minciună și manipulare. Mistificarea de proporții poartă semnătura celor doi falsificatori profesioniști: trusturile lui Vântu și Voiculescu. În România se înmulțesc disidenții de mucava, falșii profeți ai democrației reuniți în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de inconsecvență ? Câtuși de puțin. Încredințat că toți sunt mari scriitori (p. 9), autorul acestei Istorii... îi omite dintr-un motiv obiectiv: relația lor cu ceea ce se cheamă cultură a vinului e una cel mult accidentală. Importantă, dimensiunea estetică nu „tiranizează” totuși studiul. Ea îndreaptă doar excesele, fără a provoca noi (și în fond la fel de pernicioase) excese. Puse cap la cap, cele două paragrafe de mai sus conduc către o observație esențială: Răzvan Voncu nu cade în păcatul suprainterpretării. Și ansamblul
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
unuia din copiii teribili din epoca scriitorului) sau Grand Hotel "Victoria Română", nici critică proaștei creșteri din mediile burgheze, ci intuiția lui Caragiale că infantilismul este o boală foarte gravă de care intelectualii nu se vindecă totdeauna. "Acești copii teribili tiranizează pe toată lumea - scriam. Și dacă lumea lor ar fi mai mare, ei s-ar chema cu siguranta Caligula, Caracala sau Commodus, tiranii (aproape) copii ai românilor". Am citit de curînd o carte a englezului Paul Johnson, Intelectualii, apărută la Humanitas
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
și tot ce i-a urmat. În tot acest timp, povestirea s-a făcut într-un limbaj pe care să-l înțeleagă tot omul, cu mare grijă pentru istoria care trebuia să fie accesibilă consumatorilor de epic. Firul narativ a tiranizat - din fericire - textul. Chiar și poemele cele mai lirice aveau în miezul lor o mică fabulă, o povestioară cu care poetul își momea cititorii (mă gândesc, de pildă, la sonetele lui Shakespeare ori poemele lui John Donne, printre foarte mulți
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
Mihail Sebastian își păstrase o minte lucidă și o omenie autentică. Era acum un prieten, un frate. Se maturizase. Devenise grav, profund". Jurnalul lui Sebastian îl consemnează pe Eugen Ionescu abia în 1940, când s-a întors de la Paris, agitat, tiranizat în fața antisemitismului vremii. Se teme enorm, mama lui este evreică și ar avea, sigur, neplăceri. După câteva cocktail-uri, se destăinuiește prietenului, apăsat, înăbușit. Da, era evreică, era din Craiova, bărbatul ei a părăsit-o cu doi copii mici, în
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]