418 matches
-
sub pielea ce-și leapădă solzii uscați, în viscerele ce-și dezleagă snopii. se întâmplă ceva în pământ, luați seama, sunteți drogați! o să vă puteți smulge din rugini, din înghețatele pale de vânt? în dodii unde începe ochiul magic, cel tivit cu sânge oprit? unde începe nemurirea ce mă-ngheață-n fruct căzut? unde începe înțelesul cel bătut cu șapte chei? unde începe răscolitul gând după care să te iei? unde începe marea albastră, holda galbenă cu maci? cine-ți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura ta pe care-l arăți doar celor ce au ochi ca să-l vadă. cine sunt eu, pământ rotitor atârnând ca o lacrimă albastră pe obrazul mobil al galaxiei? sunt sarea lacrimei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
urcă. din tine se rup și se-nnoadă în urmă năpârlite dureri, șpanuri de vis, neînțelegeri, vinovății încrustate în arabesc de tandrețe, așa-zis moloz în care simțirea se-ncurcă. vechi limpezimi înghețate conservă sub stratul lor transparent urmele noastre tivite cu sânge curat, cu cristale de lacrimi nătânge e un loc atâta de cast, neatins de rugină, că-n el privim prin ochii de acum ca și cum, desprins de noi, sufletul ca polenul ni-l risipim, așteptând ca altcineva să ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
față blajină. Eu am salutat și el parcă a Început treptat să se dezbrace de surtuc și de pantalonii din azugă bazonați și parcă din văzduh au apărut patru Îngeri strălucitori care Începură să-l Îmbrace cu o mantie aurie tivită cu azuriu, cu falduri mari. Avea fața curată și luminoasă, ochii săi mari și albaștri trimiteau către mine o privire liniștită și plină de slavă, apoi fața sa a Început să semene cu fața lui Iisus din Biserica din deal
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Învăluitor al claxonului, plin de chemări ascunse! Cum vibra acoperământul de pânză În bătaia vântului, Își amintea Fauvé, prins de rama parbrizului În doar două bride subțiri! Cât de feciorelnic, dar și cât de impudic Își dezvelea Alfina faldurile carosate, tivite cu o bandă subțire de inox, pentru a-și arăta trei sferturi din roțile cărnoase, pe care se distingea filigranul delicat al striațiilor! Cum sclipea discul de frână În interiorul jantelor de aliaj, ca un sens giratoriu din care nu mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar faptele mele îmi aparțineau în totalitate. Am pătruns, cu toată această încărcătură multicoloră, în peisajul pestriț uriaș al străzii King's Parade. Dincolo de stâlpii de iluminat se profila, înălțându-se spre cer, silueta King's Chapel cu crenelurile ei tivite cu albastru pe fundalul nopții înalte și înstelate. În lumina lunii clădirea senatului arunca pe iarbă o umbră mai întunecată până în zona unde era alungată de lumina felinarelor. Grandoarea și familiaritatea acestor clădiri parcă sporea solemnitatea demersului meu, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de rău augur pentru o căsătorie. Sunt al naibii de furioasă și foarte supărată pe Hunter. Știu că trebuie să facă bani, să muncească, dar... of, Doamne... Ține, spuse Lauren, cotrobăind În sacul ei. Mi-a dat o batistă albă din mătase, tivită cu dantelă, care avea brodate inițialele ei. —Mersi, am acceptat-o eu. Era o adevărată crimă să te ștergi la nas cu ceva atât de frumos și de fin, dar am făcut-o. Este foarte frumoasă batista asta. — Se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spre direcția din care venea lumina strălucitoare. — Ia uite! Uite-o pe Valerie cu Baba. Cred că e prescurtarea de la Balthazar, spuse Phoebe, năpustindu-se În direcția unei alte tipe trăsnet al cărei copil era Îndesat fotogenic Într-un portbebe tivit cu blană, pe care-l ținea agățat În fața ei. Adevărul e că singurele persoane de acolo care erau băgate În seamă erau Îngerașii de bebeluși din mulțime, care continuau să vină. Aceasta este, totuși, era Bebelușului Monden. În puține cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Sunt marca Olatz, i-am zis, Îndepărtându-mă de el. Verișoara ta le-a trimis ca dar de nuntă. Este uimitor cum uneori nici măcar o lenjerie de 600 $ din olandă țesută În Portugalia, cu fețele de pernă cusute de mână, tivite cu dantelă nu poate face nimic ca să te Înveselească. Mă simțeam mult prea neliniștită ca să mai am chef de ceva romantic În noaptea aia, cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter drăgăstos. —Nimic, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
putea spune când se va Întâmpla asta. Nu există În Paris un loc care să te facă mai fericit la un ceai decât Ladurée. Chiar la intersecția dintre Rue Jacob și Rue Bonaparte, patiseria cu fețe de masă din catifea tivită cu auriu este cel mai romantic butic de prăjituri din lume. Toată lumea ar trebui să meargă acolo măcar o dată cu un proaspăt soț. Cu chelnerii În jachete albe servind ceai de verveine În vase de argint și biscuiței moi cu zmeură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de un lanț lung, auriu. Un metru optzeci. Șaizeci de kilograme. Vârsta nu-i ușor de ghicit. E atât de slabă, încât ori e pe moarte, ori e bogată. Costumul e dintr-o stofă care seamănă cu tapiseria unei canapele, tivită cu alb. Este roz, dar nu roz-crevete. Are mai degrabă culoarea pastei de crevete servite pe un cruton, cu o frunză de pătrunjel și o lingură de caviar. Sacoul e croit strâns pe talia zveltă și tăiat pătrat la umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în general altele, zborul e scurt și haotic, iar amintirile cam triste. Doi la mână: cravata nu valorează în metamorfoza asta nici cât o ceapă degerată. Oricât te-ai ruga de ea, mai mult de o cârpă pitică cu tricolor tivit pe margini nu va deveni niciodată. Și trei la mână: să presupunem că ați avea la îndemână un prinos de fericire și n-ați ști ce să faceți cu el. L-ați da de pomană? L-ați păstra într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui Oberlus”, În amintirea unui om care a locuit acolo la sfîrșitul anilor o mie șapte sute și a fost cunoscut sub strania poreclă de Iguana. Acest roman se bazează pe povestea lui. AUTORUL Imensul albatros cu aripi fragile, ce păreau tivite cu alb, a dat ocol maiestuos, la două sute de metri Înălțime, planînd lent, fără demonstrații exagerate, ca și cum ar fi fost susținut În spațiu de o forță nevăzută. Se afla la cea dea treia călătorie dus-Întors, cu punctul de plecare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care marca Începutul povîrnișului. Își dădu seama atunci că depășise punctul de unde s-ar mai fi putut Întoarce și că se afla Înaintea morții sau a pierderii a ceea ce natura Îi dăruise mai frumos: niște aripi lungi, fragile și neprețuite, tivite cu alb... A fost ca și cum s-ar fi adîncit Într-un vîrtej indescriptibil, fără timp de gîndire, căci acționă numai sub impulsul instinctului și al reflexelor, zburînd În zigzag printr-un labirint de ramuri și pietre, pînă cînd simți, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
capul în dormitorul principal, și cuvertura albă a patului cu apă susținea o Brandy Alexander citind, care, după cât respira, părea moartă. O, satinul liliachiu plisat al tivului cu bobițe de perle cât boabele de orez. O, straturile de cașmir chihlimbariu tivit cu topaze fațetate. O, alunecosul bolero de nurcă unduitoare. Trebuia să plecăm. Brandy și-a strâns cartea deschisă la țâțele ei false ca niște torpile. Fața Rusty Rose afundată în părul roșcat și-n fețele de pernă brodate, ochii violeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în cămașă Hathaway. Sau să vezi oroarea de dedesubt. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi o voce. Flash. Dă-mi o față. Răspunsul lui Brandy era pălărioare cu văluri. Și pălării mari cu văluri. Pălării turtite și pălării țuguiate tivite de jur-împrejur cu nori de tul și tifon. Mătase de parașută sau crep greu sau plasă deasă punctată de pompoane cu șnururi. — Cel mai plictisitor lucru din lume, zice Brandy, e nuditatea. Al doilea cel mai plictisitor lucru, zice ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pantaloni de aceeași culoare. Trompetele răsunară, armata de însoțitori amuți și toate privirile se îndreptară spre grupurile de copii. Salutul tineresc înflăcără inimile școlarilor. Rând pe rând, cu o infinită mândrie, învățătoarea atârnă fiecăruia, la gât, cravata roșie de pionier. Tivită în culorile tricolorului, trecută prin inel, această flamură din pânză simboliza un obicei al vremii pe care copiii nu se oboseau să-l deslușească. Candoarea din sufletele lor primi pionieratul cu credința, de netăgăduit, că-i va face capabili de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așa de cald, de senin și de frumos acolo! Erau atâtea flori în jur!... Închid ochii și trag adânc, cu nesaț în piept parfumul florilor... Pleoapele încărcate de povara semnului îmi căzură peste ochi ca un val dens și negru tivit cu flori de lumină și, astfel adormii. Când m-am trezit, soarele parcursese deja o treime din cotidianul său drum pe boltă, iar acum sta gata, să treacă pe piscurile munților. Umbrele poienii și ale luncii înaintau alungite spre apus
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poalele munților ce domină din această parte a Moldovei, întreaga vale. Se și simte aici mirosul pătrunzător al ierbii de munte, căci potecile sunt învăluite de o culoare roșiatică, iar pe cerul azuriu plutesc agale câteva zdrențe de nori aburii, tivite de jur împrejur cu o dâră azurie. Întreaga vale este scăldată într-o lumină trandafirie care anunță o zi la fel de frumoasă ca și cea din ajun. Cum să nu se mire cineva, cum să nu i se aprindă închipuirea! Într-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înfrângerile în strălucite victorii. Râuri frumoase dătătoare de viață țâșnesc din culmile acestor munți în salturi sălbatice și curg printre prăpăstii adânci. Vegetația se armonizează firesc cu măreția priveliștilor. Sub bolta albastră a cerului, poți vedea ià înflorată a pădurilor tivită cu argintul pâraielor reci și zglobii. În dumbrăvile de soare, gingașele flori își ridică potirul strălucitor din verdele viu al ierbii, năzuind spre infinitul înălțimilor. Alături de Carpați, codrii seculari sunt martorii făuritori și păstrători ai istoriei noastre pline de fapte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu Încântare că nașul nu folosea nici cuțitul, nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În buzunarele adânci ale jachetei bej, pure laine, cu glugă tivită cu vulpe polară. Sub jachetă simțea căldura protectoare a shetlandului pufos, luat direct pe piele, destul de larg ca să ascundă rotunjimea sânilor și delicatețea taliei. O treziră muzica și glasul bunicii pe care tocmai o visa: Cu o fire ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
căci lumea era Încă frământată de soarta ochelarilor-minune, se zice, pe care mortul i-a purtat cu atâta naturalețe și har până aproape de veșnicie. Au dispărut odată cu sărutul neașteptat al unei sclifosite care Își târa prin zăpadă blugii ei albaștri tiviți cu țurțurei de gheață. Era frumoasă, nimic de zis, dar era Îmbrăcată cam aiurea. Cu furca, altfel spus. După ce că era șleampătă, părea și drogată. Cei care se pricep ziceau că chiar era. Oricum, toți au rămas cu ochii agățați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
grea - aproape materială. Dincolo de umbră era portița care dădea spre câmpul cu brazdă reavănă și neagră. Din Înalturi, cu fâlfâit amplu de aripi, s-a lăsat pe arătură o pasăre albă, uriașă... Cu cioc roșu, picioare lungi și pene albe, tivite la vârful aripilor cu negru. După ce s-a lăsat pe arătură, și-a aranjat aripile ca și cum le-ar fi făldurit pe lângă trup, pornind apoi cu pas nobil, meditativ... Din când În când, ciugulea ceva cu mare rapiditate de pe răzor... “Doamne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din inimile noastre... Munții se-ntâlnesc, darămite oamenii... Natașenka. I-adevărat, dar iubirea noastră mâine seară se va încheia... Păcat că aparținem unor gulaguri diferite. Am înțeles perfect că și voi aveți gulagul vostru împrejmuit cu aceleași lozinci mincinoase: fericire tivită cu sacrificii, sărăcie și călușuri... asemănătoare cu ale noastre, dar la niște dimensiuni mult mai reduse. Ca atare, Omelean, noi nu dispunem de noi înșine, de propriile noastre vieți. Că de ele se ocupă alții, alții ni le orientează potrivit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a invadării Libanului de către Israel, îți trădează, ca pe un fapt divers, privind amuzată pe deasupra cuțitului cu care decojește o rodie, secrete de stat, da, bineînțeles ca noi livrăm rachete Hezbollah-ului. La un ceai, sorbit alene din pahare mici, albastre, tivite cu auriu pe la margini, o cutie imensă de bezele cu apă de roze și cardamom lăfăită pe masă, te anunță liniștită că da, Salman Rushdie merită să moară, pe de altă parte l-aș arunca pe Reza soțul ei de la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]