456 matches
-
și doamna M.: între regia lui Ibrăileanu și cea a lui Bălăită, s-a întors definitiv o pagină din istoria românului românesc. Cu ani în urmă (pe vremea când Codrescu își scria jurnalul, iar Antipa nu se născuse încă), bronzul tocit al oglinzii era încărcat de formule criptice care acum nu mai spun nimic. Un lucru e sigur: de la Adela și până la Lumea în două zile tirania sensului a luat sfârșita (p. 142) Același strălucit exercițiu comparatist se exersează nu doar
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
arhicunoscut tip de discurs patriotard. Precumpănește limba de lemn, fiindcă majoritatea nici nu știu alta. Cei care sînt cît de cît profesioniști ai scrisului, încearcă să fie caustici, dar stilul lor e tot o înșiruire jalnică de formule și idei tocite. Iată-l pe scriitorul SF Alexandru Mironov "demascîndu-i" pe "talibanii pro-GDS și pro-Alianța Civică": În mod special tărășenia cu manualul alternativ de Istorie va rămîne, cred eu multă vreme pe tapet, pentru că acest moment a scos în față pe cei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
să crești/ printre haine parfumate, ca un cuc te cam plictisești te cam/ pipăi - pe sub plapumă" (Debaraua). Urmează un fragment în proză, El, de un sentimentalism desuet, care are totuși mai multă poezie decât poemul anterior: " Ea purta niște ghete tocite, fără lustru, cu cataramele uzate. Nu avea ciorapi și pe gleznă i se vedea o cicatrice măruntă pe care el o îndrăgea foarte mult. Din copilărie, spunea ea. O istorie cu o foarfecă ținută neîndemânatic. Carnea era acolo foarte albă
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
factum, primele două române apăruseră, pe al treilea tocmai îl scrisese și se pregătea să elaboreze un al patrulea. Toate, repet, supărător tendențioase în sensul moralei creștine și, de aceea, azi deloc rezistente, desi interesul pentru ele nu e integral tocit. Primele trei române (Roxana, Păpucii lui Mahmud, Doctorul Taifun) au apărut recent, sub îngrijirea d-lui Teodor Vârgolici, la Editură Minerva, în clasicizata colecție "Scriitori români", în, firește, o ediție critică. Roxana, primul din serie, e un roman epistolar adresat
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
hanseatica" a Nordului baltic: "Pe unde prăvălii vezi și firme hanseatice,/ și clopoțel la ușă,/ înșirate de-a lungul canalului adiat de-un/ stol de porumbei și pescăruși nordici,/ slavi și germanici,/ acolo te-astept încă.// Să urcăm iar trepte tocite pătrunzînd în miezul/de miere și sînge al Gdanskului,/ rostit că o alintare, ca sunetele de orgă de la/ Biserică Măslinilor, unde alături am stat umăr la umăr,/ în băncile masive și lustruite de alte perechi,/ uleiul într-o fină peliculă
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
al poetului: "N-ar trebui să aibă orice muncitor o bibliotecă, pentru el și pentru familia lui?" Alt lucrător, rudă sufletească a lui Gheorghe Tăflan, e un helvet, care "aducea cu figură cîrna a lui Socrate, cum ne-a rămas, tocita de dicționare", întîlnit în tren, între Zărich și Fribourg, care "își scosese mănușile și răsfoia un catalog de pictură". Pentru a putea vizita o expoziție de la Berlin, "el și-a închis atelierul pe cîteva zile, și-a luat banii de
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
în China a spătarului Nicolae Milescu și până astăzi trec mai bine de trei veacuri. Timp berechet ca autorii unei antologii de memorialistică românească de călătorie, Scriitori români peregrini, Henri Zalis și Silviu Bădia, să distingă, potrivit unei segmentări cam tocite, trei vârste - una eroică, o epocă a maturității și o epocă actuală, în care antologia aruncă doar câteva "priviri". în principiu, ignorate ca gen literar, memoriile de călătorie au fost, la un moment dat și o modă. Unii din cei
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
disponibilități de reconstituire a unor rețele ce leagă la un mod neașteptat fenomenele, de frămîntare a unei materii cu inepuizabile latențe. Violența nu este, după cum s-ar părea, o emblemă a nihilului, ci una a refuzului locurilor comune, a sintagmelor tocite, deci de afirmare a vieții ce se cere periodic reabilitată expresiv. Grație scăpărărilor unor cuvinte silite să se ciocnească, a organizării lor în structuri spontane, aceasta din urmă își descoperă o complexitate inedită, conținînd adesea factori antitetici. Astfel cruzimile înfățișează
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
Mariana Marin, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Liviu Ioan Stoiciu. Să sperăm că lista nu se va "aglomera" în al doilea volum. Spuneam, în Direcția optzeci este foarte accentuat caracterul politic al demersului literar optzecist. Argumentele sînt numeroase. Cîteva sînt deja "tocite". Se știe, anii '80 au însemnat înăsprirea treptată, pînă la insuportabil, a regimului. Ierarhiile, inclusiv în lumea literară, în lumea editorială au încremenit. Regimul a stopat, printre altele, o "bătălie" normală între generații, care s-a desfășurat cu un decalaj
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
limbajele" deodată. De aceea capitolul este nereușit. Autorul se depărtează prea puțin de "vorba" poetului - el încearcă să construiască pe marginea afirmațiilor lui "extraliterare". Poate introducerea ar fi trebuit să fie mai mare și să problematizeze "caracteristicile" optzecismului, deja bine tocite. Aici este adevărata lipsă a volumului. Consideră drept "date" lucruri care au fost "date" cîndva, acum douăzeci de ani. Poate a venit vremea să nu-i mai credem pe cuvînt, să nu mai acceptăm fără comentariu un program sau un
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
simți suficient de solidă spre a se fixa responsabil în cuvântul scris, la nivelul cel mai puțin sentențios. Aș spune că bunul-simț devine și la noi, devansând scandalul și facilul, un best-seller. Dar vreau să înțeleg prin "bun-simț" nu abilitatea tocită, șontâcăită în aplanarea unei irealități șocante, ci "simțul cel bun". Degeaba are românul o școală strălucită, dacă nu învață în ordinea simțurilor sale: dacă nu și le dezmorțește, fie că e vorba de voluptăți, de "simțul afacerilor", ori de cel
Bunul-simț devine best-seller by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16207_a_17532]
-
sătula de monotonia iubirilor mele oferite unor bărbați incapabili să le aprecieze (...) am decis sa alung bărbații din viața mea (...) nu mai cred în nimic, mă simt obosită, nimic nu mă mai surprinde, fiecare gest de iubire mi se pare tocit, totul e fumat..." Acestea sunt totuși accese și ceva mai încolo Lăură retractează: "Nici eu nu credeam ce spuneam". Nu credea, desigur, că va reuși să "alunge" bărbații, să-i îndepărteze cu totul de ea, cum își propune în unele
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
mare profesor universitar, specializat în istoria Bizanțului, aprinde fantasmele Angelei. Ea își dorește tot mai mult o relație nepotrivită cu Dick, caloriferistul blocului în care locuiau. Conștientă de faptul că nimic din făptura ei nu poate trezi simțurile mult prea tocite ale savantului său soț, Angela este pe punctul de a se arunca în brațele virilului Dick, privit ca o promisiune a trezirii la viață. Adulterul femeii devine aproape inevitabil. El este previzibil încă de la primele rînduri ale povestirii, plutește în
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
înspre stînga urmărim. Claudius, rege de o zi, visat, Că-i vis nu a simțit pînă-n chindia Cînd un actor pe scenă mișelia Cu artă silențioasă i-a jucat. Ciudat e că sînt visuri, că-s oglinzi, Că simplul și tocitul repertoriu De zi cu zi include iluzoriul, Profundul univers urzit de-oglinzi. Și m-am gîndit că Domnul se silește Să nalțe casă de nelocuit: Lumina e cristalul șlefuit, Iar umbra este visul ce-mpînzește. Făcut-a Domnul nopți care pulsează
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
tristeții și deznădejdii, cuvintele nu-și mai înalță emoția din pagină, interogațiile devin ridicole, iar impresia de "déjà-vu" e agasantă și obositoare. Pe ruinele unor astfel de trăiri poezia abia pâlpâie, fără forță, căci cuvintele par obosite, dacă nu chiar tocite de-a binelea. Pe porțiuni mici, câteva versuri mai reușite devin contrastante: "într-o pustie sală/ pe câte-un scaun incomod/ stăm amândoi cuminți/ e pictorul plecat/ Și nimeni pe o pânză nu-i/ Să prindă această clipă". (În atelierul
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
gust de „cenușă amară” (vol. II, p. 331). Să vedem ce formulări incrimina Cioculescu („drumuri metafizice”, „glasul acela ca zece gâturi care varsă otravă”, „negru spectacol”, „concept mort” etc.) și să conchidem că cele mai multe dintre aceste sintagme sunt catacreze, metafore tocite, banale, de o expresivitate cel mult modică. N-aș pune, așadar, pe urmele Mariei Banuș, gestul criticului pe seama directivelor tezelor din iulie. Astfel de porniri asanatoare (și, dacă stăm să le cântărim, legitime în lipsa lor de clemență), Cioculescu a avut
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
Tache Da, știu, nu e OK să vă tot cer ajutorul. Știu și mi-am promis că n-o s-o mai fac. Suntem cu toții abrutizați de avalanșa de tragedii care năvălesc în fiecare zi peste noi de pe internet. Avem emoțiile tocite, glanda empatiei suprasolicitată până la refuz, lacrimile uscate pe obraji. Și buzunarele goale. Trăim într-o țară primitivă, incapabilă în multe cazuri să-și salveze de la moarte și chin cetățenii. Trăim într-o țară primitivă, în care speranța stă, de cele mai multe
Mai sunt 4 zile în care putem salva o viaţă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20287_a_21612]
-
acești poeți fiorul liric care se revarsă peste tot, o irupere poetică asemănătoare arderii unui meteor. Majoritatea poeților se încadrează în categoria reflexivilor, cu poeme de factură modernă, cu un peisaj liric variat, mai ales baroc. Remarc și metafore comune, tocite, cu lună, stele, și alte marafeturi, care nu-și mai găsesc locul în poezia actuală, saturată de asemenea imagini. De asemeni prea mult vaiet în aceste poezii, iubirea- ca temă universală- nu mai are aerul romantic de altădată. Nu toți
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
unui elev la examene trebuie să fie un eseu cuprinzând ce a înțeles el și folosind exclusiv expresiile sale. Sugerarea unor răspunsuri de către înalți pedagogi puse la dispoziție prin internet trebuie luat sub formă de exemplificare. Pronunțarea lor identică, evident tocită, trebuie sancționată sever drept plagiere. Din păcate toate comisiile de examinare penalizează tocmai îndepărtarea de la plagiat ceea ce nu îmbunătățește deloc calitatea învățământului. Este și cazul baremurilor puse la baza răspunsului dat de elev. Nu uitați că pot descrie aceeași floare
EDUCAŢIA ESTE OARE EDUCAŢIE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377244_a_378573]
-
mai tocită în iarbă". Dar ia să fi scris adresându-mă direct Onoratei Instanțe? Ar fi sunat așa: ŤAm văzut-o cum pleca. A trecut la câțiva pași de mine, pe cărarea ce arăta din zi în zi tot mai tocită ș.a.m.d.ť De acord, sună mai oficial, adică fără adieri sentimentale, fără emoții. Sună ca într-o proză de calitate. Anume așa am să încerc să scriu de aici încolo. Așadar, aici părăsesc definitiv stilul epistolar". (p. 41
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
de la nuanțele de vânătaie până la cele de baligă. Fațadele cândva albe sunt coșcovite. Casele sunt în număr de douăsprezece, fiecare cu câte două etaje și două uși. Cea de-a șaptea ușă e a casei lui. Scările sunt de lemn, tocite, sub ele se deschide un soi de ascunzătoare plină de mocirlă, în care putrezește o jucărie. Un clovn din plastic. Toată iarna a văzut-o zăcând acolo, dar și-a spus mereu că o să vină un copil să și-o
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
geros, te mușca de față. În esență, acel loc continua să fie, în ciuda reconstrucției lui, un spațiu al morților. Clădirea facultății mă bântuie și astăzi în vis - coridoarele ei late, ca săpate în piatră, lustruite de picioarele cuiva, marginile treptelor tocite, balustradele frecate de mâinile studenților, urme amprentate în spațiu. Poate de aceea ne bântuiau duhurile. Când eliberam câte un șobolan în labirint, de fiecare dată era câte unul al cărui comportament nega teoriile și căruia puțin îi păsa de ipotezele
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
unde trecuseră luaseră cu ele chipurile zilelor și-al nopților, încărcându-se de polenul albastru înveninat al pelinului, de parfumul pătrunzător și iute al frunzelor de stejar, lepădând acum din lăbuțele vlăguite, alături de mirosul viu al sângelui scurs din ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în izul bâhlit al bălților căptușite cu blana zbârlită a păpurișului gras, peste care micile vietăți își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se înfățișează ca o colecție de întâmplări în (i)realitatea imediată, "stare de corp" a "mamiferului" care scrie, după cum spunea el însuși, modalitate de a transfigura banalul prin metafore insolite și de a elibera cuvintele de sensurile convenționale, deja prea tocite. Că așa stau lucrurile o demonstrează aproape toate scrierile sale, de la El libro mudo și Morbideces, la El Rastro și Automoribundia, de la El hombre de alambre la cele patru proze care compun ciclul "nebuloasei" (El incongruente, El novelista, Rebeca și
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
Simona Vasilache Una din primele ziceri învățate în latinește, și care stăruie în minte, ca un refren tocit, cînd toate declinările s-au șters, e Aquila non capit muscas. Înțelesul fabulei într-un vers, care se pierde pe vreme ce lumea noastră ia distanță de buna măsură a tuturor lucrurilor, este imunitatea zeilor la nimicnicii. Pentru vîrsta care
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]