64,510 matches
-
este, în zona sugestiei. Pe cei care nu citiseră prima ediție dar prinseseră din zbor gossip-ul cu lesbienele - căci, vulgar, cam așa s-a vorbit despre carte -, versiunea revăzută stilistic a Legăturilor bolnăvicioase (titlul mi se pare în continuare nu tocmai fericit ales) s-ar putea să-i dezamăgească. Deși e vorba despre dragostea dintre două fete, sexul lipsește. Cele două-trei secvențe sînt aproape neglijabile (de altfel, una dintre acestea va apărea citată mai jos). Poate părea paradoxal, dar cartea a
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
vreme am obosit. Ne-am dezbrăcat cu repeziciune și ne-am băgat sub cuvertură. Am adormit în cîteva secunde." Cum spuneam, Legături bolnăvicioase este, de fapt, romanul unui erotism de atmosferă, cu destule fragmente adevărate poeme în proză și care tocmai ele dau coerență și substanță cărții. Scriitura (uneori, foarte) senzuală a Ceciliei Ștefănescu răscumpără deficitul epic și un oarecare disconfort de compoziție, complicată dar nu neapărat și grațioasă (inserturile gen listă ŕ la Gheorghe Crăciun sînt un artificiu cam fumat
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
pierdută. Personal, îi înțeleg: au intrat în presă cu ideea de a scrie editoriale, iar în practică au fost transformați în modești ogari obligați să alerge ca bezmeticii după ,informație". Există sectoare în care, o recunosc, își fac datoria admirabil. Tocmai de aceea e păcat ca un domeniu prin excelență al nuanțelor e lăsat pe seama unor bieți copii lipsiți de cultură și de drag de cultură. Marea mea problemă, în acest articol, sunt scriitorii. N-am participat la Festivalul de la Neptun
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
vreme înainte dorința de a-și reduce prezența publică la momentul decernării premiului. Dacă țineau atât de mult să interacționeze cu Mario Vargas Llosa, aceiași scriitori ar fi avut prilejul s-o facă, în zilele următoare, în două momente destinate tocmai acestui scop: la Romexpo, în cadrul ,Conferințelor Microsoft", și la Institutul Cultural Român, la conferința de presă. E drept că nici una, nici cealaltă n-au prea semănat cu niște șuete. Ca moderator al ambelor întâlniri, Gabriel Liiceanu a impus niște rigori
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
cu niște semnificații erotice pe care altminteri, în lipsa paravanului, aceeași făptură nu le-ar fi avut deloc. Iată de ce paravanul este un ecran care ascunde ceva arătîndu-l. Sau, mai precis, paravanul oprește simțurile eliberînd imaginația. Ei bine, mecanismul inspirației artistice tocmai în asta stă: într-o fantezie debordantă iscată de o frustrare acută în fața sărăciei de detalii perceptive. Așa se face că un paravan te incită mult mai mult decît dacă, în lipsa lui, ai putea privi nestingherit lumea din jur. Cartea
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
în paginile lor, tot așa Paravanul venețian te face să regreți că nu ai trăit în perioada interbelică. E un farmec aparte în această carte, unul amintind de patina pe care uzura timpului o întipărește în lucruri și oameni, și tocmai de aceea cartea de față seamănă cu un paravan al regretelor noastre. O citești regretînd că lumea aceea a murit. Pe deasupra, simți prea bine că asemenea cărți nu mai pot fi scrise astăzi. Ceva s-a stins iremediabil în sensibilitatea
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
de Real TV, adică un film intitulat Reconstituirea, în care joacă "tâlharii" propriile roluri. Nu știi dacă jaful e real, procedura miliției/securității sigur nu e, dar sfârșitul, în speță condamnarea lor la moarte, e cât de real se poate. Tocmai pentru că filmul e o exagerare, o împingere până la absurd a noțiunii de RealTV, el demască și expune falsitatea acestui gen mizer televizat. Care mizează pe cel mai ieftin voyeurism, care, de altminteri este cât se poate de neadevărat. Oamenii împinși
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
emițătorii de mărturii adunați într-un fost teatru de vară la proiecția "Reconstituirii". Scenariul ar fi fost mai curat fără atâta patetism și prețiozitate, mai ales că vocea lui Rebengiuc le face și mai emfatice. Nici coloana sonoră nu e tocmai decisă, muzica e de obicei empatică, într-o singură secvență devenind - nemotivat - contrapunctală. În plus, mi se pare că regizorul duce prea departe reconstituirea "Reconstituirii", exploatând punerea în oglindă chiar și când aceasta nu e relevantă. De pildă, văd necesitatea
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
iar obiectul interogației, mai puțin precis, e starea generală a celui vizat - și Ce faci? - întrebarea directă, concretă, neritualizată, asupra acțiunilor desfășurate de cineva - mi s-a atras atenția că, de fapt, formula actuală de politețe este în mare măsură tocmai Ce faci?. De multe ori din afară lucrurile se văd mai bine, și studenții aveau dreptate. Formula presupus mai directă este într-adevăr folosită curent în contexte care nu au nimic dintr-o intruziune agresivă în treburile altuia: ca simplă
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
formule interogative, cu referire la o situație nouă") și la verbul a face; în al doilea caz, este înregistrată posibilitatea de variație între construcția cu sau fără mai: , = cum îți merge? cum o (mai) duci?". De fapt, valoarea atenuativă provine tocmai dintr-unul din sensurile obișnuite ale adverbului mai - ,în plus, încă", nou pe lîngă ceea ce făceai; altceva, în genere, ce mai faci? - deci presupune un contact prealabil între interlocutori. Cred că această motivare semantică e încă percepută de vorbitori, care
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
cei șase scriitori basarabeni care au primit, după 1990, Premiul Uniunii Scriitorilor din România - un premiu care chiar contează - sunt autori postmoderni. Considerăm tendențioase și pline de rea credință și alte afirmații ale Dvs. din pamfletul mai sus menționat. Bunăoară: ,Tocmai reprezentanții acestei gălăgioase și nerușinate elite sunt cei care atacă pe toate personalitățile, ei sunt cei care pe ambele maluri ale Prutului au la îndemână și conduc numeroase reviste de cultură, o mulțime de edituri unde își scot anual cărțile
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
faptul că, în momentul în care Antonio se împrumută, Shylock nu cere dobândă pentru că e sigur că venețianul îl poate plăti, așa că ceea ce părea pentru mulți - o prejudecată care subzistă în privința recepției acestei piese - o miză inumană se dovedește una tocmai generoasă și absurdă. Bine, există și un risc al contextualizării lui Radford: în prologul oferit de el ți se spune că evreii nu aveau voie să părăsească ghetoul noaptea, iar în film acest lucru se întâmplă des, fără a le
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
inevitabil) care e construită expert. Nu am mai văzut o asemenea cinematografie și mizanscenă de la " Fata cu cercel de perlă", pelicula dedicată lui Vermeer. Fiecare cadru îți evocă pictura epocii, până și Portia pare decupată dintr-un profil de Ghirlandaio. Tocmai acesta e paradoxul temporal al filmului. Era nevoie de postmodernism, de contragerea acestei epoci în artefacte specifice ei, pentru a escamota cutumele sale și pentru a le trage către noi, determinându-ne să fim îngăduitori. Ca de obicei, postmodernismul e
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
vă dați seama cât de involuntar amuzant ar fi ieșit totul. Soluția preferată de regizor a fost să stabilească limba oficială din Franța ca fiind engleza britanică, ca să îi lase pe toți să se manifeste în limba maternă. Adică nu tocmai o soluție fericită. Din punct de vedere istoric, există câteva subiecte valoroase, de exemplu legătura dintre biserică și ordinele sale și foștii criminali naziști. Mai mult, Pierre Brossard (Michael Caine), ucigașul a șapte evrei este unul foarte sărac și credincios
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
sale și foștii criminali naziști. Mai mult, Pierre Brossard (Michael Caine), ucigașul a șapte evrei este unul foarte sărac și credincios, care depinde de biserică și de vechea gardă pentru mijloace de subzistență, așa că pare relativ ușor de prins. Nu tocmai, iar filmul nu doar că se termină în coadă de pește, dar este mult prea vag în definirea personajelor, printre care și cele secundare, ca cel interpretat de Bates. Așa că dă lovitura de grație majorității thespienilor, doar Tilda Swinton și
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
termină în coadă de pește, dar este mult prea vag în definirea personajelor, printre care și cele secundare, ca cel interpretat de Bates. Așa că dă lovitura de grație majorității thespienilor, doar Tilda Swinton și Caine (al cărui personaj nu e tocmai lipsit de contradicții) rămânând să ducă lungmetrajul pe umerii lor. Nu știu dacă vă vine să credeți dar acest scenariu dezastruos e scris de Ronald Harwood, un scenarist al cărui input a fost esențial pentru Pianistul! La ce să te
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
de a-l umili pe cel aflat în ,grija" sa. Tortura este, din punctul său de vedere, un exercițiu intelectual, un joc al inteligenței (dacă se poate vorbi de așa ceva), o activitate perversă care produce plăcere celui care o practică tocmai prin sentimentul difuz de vină pe care îl degajă conștientizarea ei. Spre deosebire de animalele sălbatice, omul torturează de dragul artei, cu intenția de a produce suferință. Actele sale sînt conștiente - mai mult chiar, calculate - și aceasta augmentează sentimentul vinei. Se confesează Stăpînul
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
la moarte în cele mai aseptice și mai civilizate incinte din lume, răsfoind biblioteci întregi și scriind tomuri impresionant de docte. Și cu toate acestea îți va lipsi ceva, și anume climatul de rumoare provincială al cărei principal ferment sînt tocmai trăsăturile pe care, culmea, le deplîngem atît de mult la noi: umoarea irascibilă, orgoliile și ranchiunile ireductibile, spiritul de gașcă și grupurile de influență, taclalele de cafenea și bîrfele impenitente, polemicile arzătoare și campaniile de discreditare. Tocmai aceste trăsături creează
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
principal ferment sînt tocmai trăsăturile pe care, culmea, le deplîngem atît de mult la noi: umoarea irascibilă, orgoliile și ranchiunile ireductibile, spiritul de gașcă și grupurile de influență, taclalele de cafenea și bîrfele impenitente, polemicile arzătoare și campaniile de discreditare. Tocmai aceste trăsături creează un cîmp psihologic a cărui intensitate definește atmosfera culturală a lumii de aici. Și tot ele ne dau specificul cultural. Ceea ce îl salvează pe român de la sterilitate e tocmai umoarea aceasta colectivă, de o intensitate frizînd forma
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
bîrfele impenitente, polemicile arzătoare și campaniile de discreditare. Tocmai aceste trăsături creează un cîmp psihologic a cărui intensitate definește atmosfera culturală a lumii de aici. Și tot ele ne dau specificul cultural. Ceea ce îl salvează pe român de la sterilitate e tocmai umoarea aceasta colectivă, de o intensitate frizînd forma molipsitoare a excitației în masă. Fără ea, am avea parte de o îmbălsămare timpurie într-o formă mimetică, de pastișă provincială, a culturii occidentale. Cultural vorbind, climatul acesta de competiție psihologică, după
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
sensibilității de aici, nu se pot totuși lipsi de ele, de vreme ce continuă să se raporteze la ceea ce se întîmplă în țară? Ei scriu pentru gazetele românești și critică atmosfera de aici, fără să știe că, în critica lor, sînt mînați tocmai de acele trăsături fără de care nu ar mai avea nici un imbold de a mai apela vreodată la o revistă românească. Ei intuiesc că o motivație culturală de durată nu poți avea decît cuplîndu-te la cîmpul psihologic al culturii din țară
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
apela vreodată la o revistă românească. Ei intuiesc că o motivație culturală de durată nu poți avea decît cuplîndu-te la cîmpul psihologic al culturii din țară. Acest cîmp e fermentul dătător de ambiție, el este sursa entuziasmelor sau scîrbelor noastre. Tocmai de aceea, chiar și cei care se jură că au încheiat socotelile cu sordida cultură de mahala de pe malul Dîmboviței nu încetează să se țină la curent cu tot ce se petrece aici. Să nu ne îmbătăm cu apă rece
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
cu care muzica ei respiră, proiectează interpretarea artistei într-un flux liber și intens de la jubilație la violență, de la joc la tandrețe sau meditație poetică, antrenându-ne într-un spațiu spiritual extrem de larg. Cu toată oboseala maratonului muzical prin care tocmai trecusem, am asistat la aceste două concerte cu sentimentul prezenței unui arierplan spiritual care vorbește despre relația profundă dintre cultura noastră și cea franceză, dintre iubirea lui George Enescu (umbră protectoare a acestor zile de toamnă bucureșteană) pentru locurile natale
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
naționalismului, fără a apela la această formă de colectivism aproape religios care este, de fapt, orice fel de naționalism. MS: Am insistat cu întrebările mele, pe acest aspect, pentru că și dvs. în articolul dvs. ați insistat și ați subliniat că tocmai intelectualii - unii dintre intelectualii cu care ați petrecut mai mult timp în 1995 - au făcut afirmațiile care v-au contrariat atît de mult și v-au determinat să le comentați în articolul dvs. Vreau să cred că acum, aici în
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
vorba de continuitatea unui fir hermeneutic: grila platoniciană ar străbate ca un fir roșu întreaga piesă, în timp ce celelalte grile nu ar acoperi decât parțial textul lui Caragiale. Dragomir propune așadar o interpretare platoniciană. Un cititor răutăcios ar putea spune că tocmai pentru că nu avea un ,concept propriu" a făcut Dragomir apel la Platon. Însă s-ar putea ca poziția lui Dragomir să fie mult mai interesantă. Întâi de toate, dacă privim cu atenție, vedem că interpretarea lui Dragomir nu e la
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]