89 matches
-
genială între trecut și prezent, asimilând creator datele cunoscute, pentru a se detașă apoi senin de ele. Într-o perioadă în care românul românesc se orienta spre noua structură proustiană, Rebreanu rămâne credincios vechii afinități scriitoricești, de tip balzacian sau tolstoian. Apropierea de misterul eternității, de latura tainica a lucrurilor, de momentele fundamentale ale vietii omului, aspirația spre absolut nu se realizează printr-o copiere mecanică a realității, printr-o redare fotografică limitată, lipsită de transfigurarea artistică. Românul Ion face parte
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și orientări care, în alte literaturi, au apărut treptat. Problemele complexe social-politice, produse de perioada interbelică, necesită o cuprindere și dezbatere largă, deschizând drum larg romanului social și de analiză. Pe fondul romanului autohton se grefează aluviuni mai vechi balzaciene, tolstoiene, stendhaliene, zoliste, iar mai recente, proustiene și gidiene, constituindu-se în forme compoziționale de o rară varietate în creațiile marilor romancieri din literatura veacului al XX-lea. Romanul românesc din secolul al XIX-lea n-a excelat prin capodopere. El
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Criteriul canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman de tip memorialistic sau epistolar, de tipul jurnalului, al cronicii, de tipul romanului în roman, al romanului cu sertare/romanul à tiroirs etc.), întinderea (roman epopeic, ciclic, romanfluviu) sau particularitățile discursului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Radicalitatea pedagogică sovietică Aceste mari ambiții se manifestă în URSS* mai întâi în domeniul pedagogic. Reflecția vizând traducerea lor în practică se bazează pe mai multe principii concurente. Copilul este perceput fie ca un spațiu neatins de prejudecăți, după modelul tolstoian și în conformitate cu imaginea unei societăți fără clase, fie ca un aluat menit a fi modelat în mod științific - „Noi trebuie să-i transformăm pe copii [pentru că, exact ca ceara ei se lasă modelați] în buni, în adevărați comuniști” (Zinovieva); fie
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
târziu. Frânturile de amintiri povestite intermitent lui Valentin Albotă, tânăr bancher venit să îi smulgă acceptul pentru exploatarea unei păduri multiseculare, dar convertit la valorile doctorului, învestit ca moștenitor spiritual, și mai ales jurnalul dăruit aceluiași conturează viața de eremit tolstoian a unui conservator devotat locurilor natale, care dorește însă și luminarea apropiaților săi, moșneni musceleni, precum și atitudinea unui om implicat în unele momente istorice prin care trece țara. Povestea de dragoste cu fata pe care o răpise fanariotului Scarlat Gazotti
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
Philippide, Georges Duhamel sau O nouă concepție de a fi văzut în artă războiul de N. Davidescu. Sunt tipărite, de asemenea, două materiale de interes literar aparținând lui Eugen Relgis: O după-amiază la Romain Rolland și Înțelesul actual al învățăturii tolstoiene. Comentarii cu caracter politic și social semnează Tudor Arghezi (în fiecare număr), Ion Vinea, H. Sanielevici, N. Davidescu. Alți colaboratori: C. Sfințescu, H. Blazian, Cristea Niculescu, D. Drăgulănescu. A.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289033_a_290362]
-
de partid pe fondul polemicii istoriografice româno-sovietice, în condițiile în care lucrarea lui Artiom Lazarev, Statul moldovenesc sovietic și problema Basarabiei, a apărut la Chișinău în 1974. Marin Preda nu a urmărit o reabilitare a mareșalului Antonescu ci "potrivit modelului tolstoian la care își propunea să se raporteze, găsirea unei formule literare pentru tratarea acestuia cu mijloacele psihologiei istoriei". O primă ediție a romanului a fost publicată, în 1975, într-un prim tiraj de 35.000 exemplare, suplimentat după câteva luni
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pe care am reușit să o regăsim cu privire la atitudinea personală a scriitorului față de subiectul romanului său. Din ea se poate deduce că Marin Preda nu urmărea un scopul politic, extraliterar, de "reabilitare" a personajului mareșalului, ci mai degrabă, potrivit modelului tolstoian la care își propunea să se raporteze 45, găsirea unei formule literare pentru tratarea acestuia cu mijloacele psihologiei istoriei. Prima ediție a romanului apare în primăvara anului 1975, într-un tiraj de 35.000 exemplare 46. Câteva luni mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
speciale. Mai mult chiar, eroul principal era prezentat ca fiind el însuși, la un anumit moment al evoluției sale intelectuale, atras de doctrina legionară 51. Narațiunea, care, în viziunea autorului trebuia să ofere o vastă filosofie a istoriei opozabilă celei tolstoiene din Război și pace52, este însoțită de portrete ale principalelor personaje politice ale epocii: Corneliu Zelea-Codreanu și Horia Sima, regele Carol al II-lea, Iuliu Maniu, Adolf Hitler și, descris în tușe favorabile, ca martir al cauzei naționale, mareșalul Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
legat de viață, de nevoile omului, împotrivindu-se instrucției bazate pe memorarea unor texte din cărți; a propus ca procesul instructiv să pornească de la educația simțurilor, ridicîndu-se apoi spre operațiuni din ce în ce mai abstracte. 5.6. India Animat de idei rousseauiste și tolstoiene, Rabindranath Tagore deschide în 1901, la Santiniketan ("Locașul păcii"), o școală unde copiii erau izolați, oarecum, de restul lumii. Dar, la fel cum Rousseau dorea să izoleze copiii de societatea coruptă a vremii sale, și la Tagore trebuie să înțelegem
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
primul ca o "cronică" a vieții în detenție. Impresia noastră este că, deși poetica marilor romane dostoievskiene a marcat decisiv arta literară a lui Soljenițîn, acesta și-a scris opera într-un spirit mai apropiat de "ecumenismul" și de echilibrul tolstoian. O impresie susținută și de faptul că, spre sfârșitul vieții, copleșit de spectacolul Rusiei haotice și vulgar materialiste pe care a găsit-o la întoarcerea din exilul apusean în 1994, la nivel ideatic, autorul Arhipelagului Gulag pare a privilegia comuniunea
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Rusanov, sub influența optimismului molipsitor al fiicei sale, Avieta. Alte capitole sunt dedicate cu precădere altor personaje din roman: Vera Gangart ("Vega"), Orescenkov ("Bătrânul doctor"), Cealîi, cu viziunea lui hedonistă asupra vieții ("De ce să trăiești prost?"), Efrem Podduev, cu povestea tolstoiană a vieții sale și revelația privind sensul vieții ("Ce-i ține pe oameni în viață"). Dar simpla examinare a modului în care sunt organizate capitolele, atât de coerente, nu dă întreaga măsură a structurii artistice a romanului, pe baza căreia
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
uretrale sunt zvârlite cu ligheanul prin curte și pe trotuar, ca să alunge clienții fără parale care stau și privesc lung la femei, cu mâinile În buzunare pân’ la cot? O găsisem amândoi În poartă pe această eroină de mare stil tolstoian, care, cu accente cum rar afli În lumea celor buni și cumsecade, protesta și invectiva, de pe culmea cadavrului ei moral, În numele și pentru apărarea femeilor insultate și pângărite, cum fusese și ea, de un soț dedat la vicii infame cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a pregătit pat, ne-a ospătat, plângea și suspina; Mir, brate, mir! și-și frângea mâinele, dădea tot ce avea la soldați; n-a vrut să ia dela noi plată, și ne-a sărutat mânele când am plecat. Un suflet Tolstoian. La 16 venind de la Zlatița la Mircovo și bivuacăm lângă un pârău, între mori, într-o poziție frumoasă. E vorba să stăm o lună. Dar în vorbele femeilor și ale generalilor nu trebuie să te încrezi. În adevăr stăm abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fapt - nu s-a găsit niciodată și, adesea, ignoră chiar reala sa individualitate, existență, noroc! Și-atunci, cum o spuneam mai sus, un accident oarecare existențial, o „nenorocire”, o gravă injustiție sau o boală, o infirmitate gravă (vezi nuvela formidabilă tolstoiană Moartea lui Ivan Ilici!Ă - Îl Întorc cu fața spre sine. Suferința dostoievskiană este darul acestui mare Rus care ne arată „calea” spre această regăsire de sine, spre această simplă, dramatică și profundă umanizare. Astfel trebuie citită opera sa - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de o potrivire interesantă și anume rolul jucat în literatura vremii de speciile scurte, nuvela, schița, fabula etc. mai agere decât romanul și el feliat în fascicule și foiletoane. Întreprinderi romanești precum cele ale lui Duiliu Zamfirescu vor fi apărut tolstoiene prin dimensiuni într-o epocă a miniaturii, a medalionului și a poeziei. În același timp, viziunea monumentală asupra unor miniaturi implica fără ca autorul apoftegmei să realizeze un proces de deformare pe care jocul de cuvinte îl face vizibil. Ceea ce stătea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a operei, și mai presus de orice se dorește o recomandare de lectură, de apropiere, asimilare și relectură a unei cărți pe nedrept uitate... PARTEA A TREIA SCURTE ESEURI PENTRU OAMENI GRĂBIȚI... DESPRE RUȘI ȘI ALTELE... PĂRINTELE SERGHI, UN PERSONAJ TOLSTOIAN DE SORGINTE PAISIANĂ? <footnote Acest text a fost publicat inițial în revista „Filologie Rusă” a Universității din București, în luna iulie 2012, nr. XXVIII, pp. 71-78, Editura Universității București (vezi și formatul electronic http://www.filologie-rusa.ro) footnote> Secolul XXI
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ei, și iese trântind ușa. "Ce are?" Nevastă-sa, care ieșise din cameră, mănâncă în bucătărie. În picioare, tot cu bereta roșie pe cap. S-a săturat de diminutivul rusesc!", țipă prin ușa întredeschisă. "S-a săturat de un diminutiv tolstoian?" "Mai lasă-mă în pace cu titanul de la Iasnaia Poliana!" " Dar poți fi de partea socialismului național fără a-ți renega admirația pentru marele boier scrântit întru Hristos, nu?" "Nu! Cât timp o să mai târâm după noi tincheaua cu studiile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nimic cu viața din Rusia și consumă - „fără demnitate” - granturi străine... Un refren pastișat, parcă, după procurorii literari de la Chișinău. Din punct de vedere fizionomic, reprezentanții celor două tabere adverse împărtășesc, cu câteva excepții, același stil hirsut, aceeași barbă „sălbăticită”, tolstoiană... Discuția e aprinsă, dar nu degenerează în violență. O spun, pentru că la ruși nu se știe niciodată... Pentru o scurtă și „importantă” replică, neadmițând vreo amânare, unii se ridică de pe scaunele lor cu paharele cu vin în mână, și vociferează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
taedium vitae, și doar apoi de măștile anturajului, banal și ipocrit, deci inautentic. Diaristul joacă rând pe rând rolul lui Tolstoi și își iese din rol în chip șocant, sfidează conveniențele, se ascunde în locuri imprevizibile și este mustrat de tolstoieni, stupefiați inclusiv de hotărârea septuagenarului de a se apuca din nou de scris. Vanitatea artistului, nemântuită, modifică stereotipiile înaltei societăți și ale familiei, suspicioasă în privința singularizării iritate a acelui monarh cu aere de mujic. La 60 de ani (în 1888
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
când, dintr-o dată, împreună cu tine, chiar în fața ochilor; alerg spre cineva supus să stea la rând din motive practice, sau în amintirea mea și, cu glas întretăiat, te inițiez într-ale abisului liricii vătămătoare, rămuros michelangeliană și de o surditate tolstoiană, care se cheamă Poemul Sfârșitului. A ajuns la mine întâmplător, dactilografiat la un Remington: fără semne de punctuație. Dar despre ce ar mai fi vorba, dacă nu de descrierea mesei pe care a fost așezat? Tu mi-ai amintit de
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
asceză și însingurare, care l-au purtat în primăvara anului 1914 în Norvegia (etapă în care a lucrat la Tractatus Logico-Philosophicus, publicat în 1921), după război și-a dăruit averea celorlalți frați și în folosul artiștilor austrieci, considerând, în stil tolstoian, că numai propria muncă îl poate ajuta să trăiască. Și într-adevă r a trăit auster, din ceea ce câștiga prin propria muncă de învățător, grădinar la o mânăstire, călător pe diferite meleaguri, brancardier în război, bursier și în cele din urmă
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]
-
are unele dintre ornamentele ș?ț și formulările cercetării literare." Mi-aș îngădui să adaug că lucrurile stau tocmai invers. Dincolo de impunătoarea sa statura artistică, Tolstoi a fost un fenomen social, devenit mit încă din timpul vieții. În afara cercurilor de "tolstoieni" constituite în Rusia și nu numai, în jurul lui roia o întreagă curte de admiratori, discipoli, editori, gazetari, profitori, escroci, milogi care, în paranteză fie zis, nu e de mirare că au isterizat-o pe biata Sofia Andreevna. Cei mai apropiați
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
însă prostia să cred că el este Christos. Christos e Christos. Dar Lev Nikolaevici este cu siguranță unul dintre profeții lui ș...ț Dumnezeu vorbește prin el. Recunosc cadența divină în glasul lui." Bulgakov, navetist între Iasnaia Poliana și tabăra tolstoienilor de la Teliatinki, se consideră și el într-o misiune oarecum predestinată, într-atât încât se simte vinovat și bântuit de remușcări când i se pare că iubirea pentru Mașa îi diluează devotamentul pentru magistru : "E greșit că am venit la
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
Beethoven la radio (Sfințirea Casei, Lieduri, Romanța în sol, Bagatele). îmi place enorm. Într-adevar energia creatoare este deasupra "euforiei" sau dramei. Dar oare aceasta înseamnă umbrirea eticii? în muzică îmi place omul, care, se știe că a fost moralist (tolstoian). <2 martie 1972> în tempo lent Bach și Chopin căștigă în frumusețe; Beethoven pierde la lectura încetinită. Originalitatea cu orice preț! în secolul XX căutarea ei a devenit căutare paroxistică. Semnătura autorului capătă pregnanță mai mare decât însăși opera. Veșnicia
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]