71 matches
-
o colaborare? Să scriu sau să nu scriu o carte despre Giordano Bruno? Mă irita dificultatea de a explica cum- din aversiune pentru scolastici, filozoful martir prinsese aversiune și pentru aristotelism, în fapt, mai degrabă, lacunele mele în materie de tomism și scolastică, dar și indecizia propriei mele orientări față de teza aristotelică: făcea într-adevăr materia un efort gigantic pentru a ajunge la gândire și inteligență sau mai degrabă spiritul, ca dat primordial al lumii, făcea din materie un înveliș al
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spus, adică ceea ce este astfel încât nimic mai mare nu poate fi conceput, nu urmează prin aceasta că înțelegem că lucrul care este semnificat prin acest nume să fie în natură ci doar în pricepere și în înțelegere”. Aici cartesianismului și tomismul se deosebesc fundamental. Caterus contra Descartes reia opera lui Gounilon și Sfîntul Toma contra Sfîntului Anselm, dar cu anumite variații. Aceste obiecții formulează perfect miza întrebării: ce valoare trebuie să acordăm ideilor care sunt în înțelegere? Pentru Caterus ceea ce Descartes
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
deși Descartes elaborează două tipuri de dovezi: a priori și a posteriori, argumentația sa se dezvoltă într-o perspectivă și pe un plan radical opus dovezilor tomiste. VI.6. Claritate și confuzie în ideea de Dumnezeu Punctul extrem al opoziției tomismului și cartesianismului, în ceea ce privește dovezile, este bineînțeles argumentul numit “ontologic”. Este surprinzător de aceea să vedem că Descartes se situiază de partea Sfîntului Toma și contra Sfîntului Anselm: ) Apără aici Descartes autoritatea Sfîntului Toma și pe cea a lui Aristotel întorcînd
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
amintim aici că în felul său și înainte de Pascal, Descartes nu are alt scop decât să-i convingă pe cei care “nu înțeleg decât printr-un lung discurs și raționament”. Pe calea pe care se angajează la mare distanță de tomism, demonstrația nu este decât o întregire și o desfășurare a evidenței prime, exact cum în matematică axioma este baza și fundamentul teoremei. Totul în opera lui Descartes chiar și apropierea de divin se exprimă prin matematizarea cunoașterii. Dacă totuși filosoful
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care este dezvoltată în prima propoziție, prezentată sub formă de silogism: .) Putem deci să afirmăm cu Alquie că .) De fapt atunci cînd Descartes își explică argumentul printr-un silogism, nu e nici o îndoială că demersul său este absolut ireconciliabil cu tomismul.. ) Se vede aici că putem reduce acest silogism la o pură petitio principii, căci argumentul nu constă, în majoră ca și în minoră, decât în a afirma că ideea de Dumnezeu, fiind clară și distinctă, dovedește că existența aparține naturii
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
simțurilor. Deci: ) Pentru Descartes, dimpotrivă, întrucât cunoscutul îl depășește pe cel ce cunoaște, cunoașterea este posibilă. Aceasta pentru că ideea de infinit este pozitivă; ) Pentru Sfîntul Toma și Aristotel, “infinitul ca infinit nu este cunoscut (infinitum, inquantum est infinitum, est ignotum)”) Tomismul și cartesianismul se deosebesc deci așa cum ziua se deosebește de noapte și nu trebuie să-l credem pe Descartes atunci cînd face anumite concesii Sfîntului Toma, căci așa cum, cu dreptate, afirmă Gouhier: ) CAPITOLUL VII. SUBIECTUL CARTESIAN VII.1. Problema subiectului
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
noi perspective instituției ecleziastice. Astfel, dincolo de surmontarea numeroaselor dificultăți de ordin administrativ și juridic, apărute în contextul țării reîntregite, constituirea, sub raport teoretic, a unei gândiri în limitele Ortodoxiei, era de strictă actualitate. Dacă Biserica Catolică stabilise ca prag normativ tomismul, Biserica Ortodoxă nu fixase un asemenea prag, nu dintr-o lipsă a conștientizării raportului indestructibil dintre Ecclesia și Tradiția apostolică, ci mai degrabă dintr-o mefiență în forța Tradiției ortodoxe. Emblematică este mentalitatea laică a oamenilor Bisericii care lucrează în
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
un soi de cunoaștere, ci un act arbitrar de voință, o dăruire de sine care se opune rațiunii". Dimpotrivă, în catolicism, actul de credință completează cunoașterea atunci când aceasta din urmă este depășită (a se vedea învățătura oficială a catolicismului, a tomismului aristotelic). Potrivit lui Luther, mântuirea nu se obține în Biserică, omul fiind nevoit "să se arunce ca un pierdut, printr-un elan interior de credință, cu păcate cu tot, în brațele lui Dumnezeu" - Pecca fortiter crede fidius (păcătosul și mai mult
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
că cunoașterea lor nu poate fi epuizată de un intelect finit, deoarece cauza acestei abilitări de a cunoaște (luminozitatea, vizibilitatea) are în același timp cu necesitate drept efect aceea de a face aceste lucruri insondabile". Dacă așa stau lucrurile, atunci tomismul Sf. Toma este poate mai aproape de gândirea Capadocienilor decât de tomismul eclectic al teologiilor secolului al XVII-lea. 5 Pr. Rafail Noica, Cultura Duhului, Alba-Iulia, Editura Reîntregirea, 2002, pp. 28-29: Unde duce cultura cuvântului lui Dumnezeu, credința în cuvintele lui
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
deoarece cauza acestei abilitări de a cunoaște (luminozitatea, vizibilitatea) are în același timp cu necesitate drept efect aceea de a face aceste lucruri insondabile". Dacă așa stau lucrurile, atunci tomismul Sf. Toma este poate mai aproape de gândirea Capadocienilor decât de tomismul eclectic al teologiilor secolului al XVII-lea. 5 Pr. Rafail Noica, Cultura Duhului, Alba-Iulia, Editura Reîntregirea, 2002, pp. 28-29: Unde duce cultura cuvântului lui Dumnezeu, credința în cuvintele lui Dumnezeu? Cuvintele lui Dumnezeu omului pot părea, și par de multe
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în relief cea despre importanța poporului și nu numai a liderilor în făurirea istoriei. 6 Toma din Aquino (1225-1274), teolog dominican, filosof care-i considera pe filosofi "păgâni", artist, supranumit în tradiția scolasticii Doctor Angelicus sau Doctor Universalis. A întemeiat tomismul și liturghia religioasă, adoptată de întreaga creștinătate. În cărțile sale Summa Theologica și Summa contra Gentiles se poate observa influența lucrărilor lui Maimonide, de la care împrumută încercările de armonizare a filosofiei aristotelice cu principiile religioase, adaptându-le la creștinism. Este
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
revelația divină, mai puțin actele de virtute. Toma definește cele patru acte generale de virtute: prudența, cumpătarea, dreptatea, curajul. Virtuțile teologice, spune el, sunt trei: credința, speranța și caritatea. Obiectul virtuților teologice este Dumnezeu însuși, care depășește cunoașterea rațională. Pentru tomism există patru forme de legi: eterne, naturale, umane și divine. Legea eternă se apropie de cea divină. Existența lui Dumnezeu este evidentă de la sine, dar nu oamenilor. Cuvântul Dumnezeu este o propoziție în care predicatul este același cu subiectul, nu
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
termenilor filosofiei antice în spiritul său. Tomismul, cea mai bună expresie a acestei atitudini, reprezintă un monumental exemplu de speculație teologică pe cadre creștine și cu termeni proveniți din filosofia greacă, deși în forma lor latinizată. Aristotel, cel prezent în tomism, nu are a face decât prea puțin cu Aristotel din Stagira. Renașterea, înlăturând preocupările scolasticii și revendicând idealul umanismului, nu a făcut altceva decât să ducă mai departe folosirea conceptual schematică a termenilor grecești în dimensiunea lor latini¬zată. Se
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în natură, de cele condiționate social-istoric. Thomas d'Aquino și alți scolastici catolici și pe urmă ortodocși au prelucrat teoria aristotelică despre suflet conform cu propria lor viziune teologică. Obiectivul lor a fost privarea de materialitate și substanțialitate organică a sufletului. Tomismul psihologic și-a fixat ca obiectiv explicarea naturii divine a sufletului, a intervenției întru credință a "experienței interioare". Pe această cale, conceptul își însușise însemnele reflectării conștiente, ca produs al divinității. Modul omenesc de manifestare a sufletului înceta de a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sufletului, a intervenției întru credință a "experienței interioare". Pe această cale, conceptul își însușise însemnele reflectării conștiente, ca produs al divinității. Modul omenesc de manifestare a sufletului înceta de a se reduce doar la intelect ca la Aristotel -, pentru ca în tomism să devină un suflet conștient. Această concepție a susținut că suflete fără conștiință au doar plantele și animalele. Conștientizarea a fost redusă la actul de gândire al unui singur suflet omenesc în raport cu corpul său. Mai târziu, această reflectare va ajunge
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a le imagina și de a crea cu ele fantasme, ci și de a opera cu ele pe plan abstract, de a le transforma în concepte. Faptul este cu putință grație intervenției unei forțe aparte, dumnezeiești, proprie doar omului. Obiectivul tomismului a fost convertirea cuceririlor gânditorilor antici despre suflet, despre senzație (considerată ca o replică sau copie a lucrurilor), despre reflectarea obiectelor care acționează din exterior, într-o teorie a reflectării prin îndumnezeire a acestor obiecte. În mecanismul reflectării senzoriale, de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sub influența gândirii lui Democrit. În accepțiunea acestuia, reflectarea senzorială ajunge să se subiectivizeze nu în raport cu obiectul reflectat, ci în raport cu pneuma din interiorul organismului, teorie propusă ca soluție pentru contemplarea lucrurilor. În locul influenței decisive a obiectului exterior în reflectarea senzorială, tomismul acordă importanță unei pneuma interne, pasive. Era anticamera lansării ipotezei rolului activ al conștiinței în actul de reflectare. În această etapă din gândirea medievală, sufletul a fost echivalat cu forma în care se manifesta. În acea perioadă, pneumei, propusă ca
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Creștină, Oradea, 1999. Gensler, Harry J., Introduction to Logic, Routledge, Londra, 2002. Gereby Gyorgy, "Ceea ce Anselm și Gaunilon au spus unul către celălalt", în Ion Tănăsescu (editor), Argumentul ontologic. Aspecte tradiționale și interpretări moderne, Editura Pelican, Giurgiu, 2004. Gilson, Etienne, Tomismul. Introducere în filozofia Sfântului Toma D'Aquino, traducere de Adrian Niță, Editura Humanitas, București, 2002. Gilson, Etienne, Filosofia în Evul Mediu, traducere de de Ileana Stănescu, Editura Humanitas, București, 1995. Goodwin, George L., De Re Modality and the Ontological Argument
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
24 Idem, p. 112. 25 Timothy Robinson (ed), God, Hacket Publishing Company, Indianapolis, 2002, p. xx. 26 Toma De Aquino, Summa theologiae. Despre Dumnezeu, traducere de Găleșanu Paul și Sterpu Gheorghe, Editura Științifică, București, 2000, p. 64. 27 Etienne Gilson, Tomismul. Introducere în filozofia Sfântului Toma D'Aquino, traducere de Adrian Niță, Editura Humanitas, București, 2002, p. 102. 28 Norman Geisler, op. cit., p. 118. 29 Donald Wayne Viney, Charles Hartshorne and the Existence of God, State University of New York Press, Albany
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Stagirit, în egală măsură, temelia rațională a mahomedanismului și temelia rațională a catolicismului. În filosofia scolastică, avem astfel de-a face cu doi Aristoteli: unul mahomedanizat și unul încreștinat, care se luptă între ei, în numele catolicismului, până când, în sfârșit, biruie tomismul. Tomismul înseamnă „aristotelizarea principială și metodică a filosofiei și a teologiei”(Geyr: Die patristische und scholastische Zeit, în Ueberweg, p. 419 ) romano-catolice. Nici un scriitor creștin nu s-a bucurat în Apus de un astfel de monopol al cugetării ca acest
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în egală măsură, temelia rațională a mahomedanismului și temelia rațională a catolicismului. În filosofia scolastică, avem astfel de-a face cu doi Aristoteli: unul mahomedanizat și unul încreștinat, care se luptă între ei, în numele catolicismului, până când, în sfârșit, biruie tomismul. Tomismul înseamnă „aristotelizarea principială și metodică a filosofiei și a teologiei”(Geyr: Die patristische und scholastische Zeit, în Ueberweg, p. 419 ) romano-catolice. Nici un scriitor creștin nu s-a bucurat în Apus de un astfel de monopol al cugetării ca acest filosof
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tendință a Bisericii apusene de a-și întemeia doctrina numai pe autori romano catolici, o înstrăinare progresivă de fondul comun al cugetării ecumenice, singurul izvor la care întorcându-ne, am putea găsi posibilitățile de apropiere între Răsărit și Apus. în ce privește tomismul, oricât ar fi el de necesar intelectualului mijlociu, slujindu-i drept călăuză filosofică pentru a nu se pierde în contradicția haotică a sistemelor moderne de cugetare, trebuie să recunoaștem că oficializarea lui e cu totul artificială și arbitrară. Tomismul înseamnă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în ce privește tomismul, oricât ar fi el de necesar intelectualului mijlociu, slujindu-i drept călăuză filosofică pentru a nu se pierde în contradicția haotică a sistemelor moderne de cugetare, trebuie să recunoaștem că oficializarea lui e cu totul artificială și arbitrară. Tomismul înseamnă aristotelism în așa măsură încât profesorul Etienne Gilson, un catolic dintre cei mai luminați, declară: „Astăzi încă cine ignoră pe Aristotel nu va pricepe mare lucru din Summa lui Toma de Aquino”(Etienne Gilson: Christianisme et Philosophie, p. 17
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de prielnică unei concentrări a spiritului în sine. Nesolicitată astfel de spațiul întins, lumea medievală trăiește în intensitate. Ea acceptă revelația divină cum i-o înfățișează Biserica și marea strădanie a filosofului e să pună rațiunea de acord cu revelația. Tomismul. care rezumă cugetarea epocii, e tocmai această strădanie. E vremea Summelor teologice, adică a supremelor încercări de sinteză culturală în literatură e vremea Divinei Comedii, în care Iadul, Purgatoriul și Raiul, suprapuse de o genială viziune poetică, înfățișează ierarhia din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
neschimbată, ceea ce se poate numi unitatea în catolicism se impune mai mult din afară, prin decrete de autoritate, decât din impulsul organic al unei certitudini lăuntrice. În latura culturală, el a realizat, de pildă, o unitate de stil filosofic prin tomism; dar faptul nu e lipsit de artificialitate, căci tomismul nu e o preferință unanim și neîntrerupt consacrată în Biserica apuseană. Din Evul Mediu încoace, s-a scurs o lungă perioadă de timp în care tomismul a fost o doctrină părăsită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]