133 matches
-
și ăștia chiar așa sînt, așa ceva sînt ei dacă te uiți cu atenție. Iacătă șeful lor, un vlăjgan mare, gros în grumaz și-n pectorali, cu brațele groase ca niște odgoane, bronzat și cu lăiețe lungi, cu mocasini, cu o toporișcă în rucsac, cu un cuțit mare așezat amenințător într-o teacă agățată într-o curea soldățească, cu bocanci militari în picioare. El zice vorbele de mai sus pe care noi le-am putea auzi dacă ne-am fi nimerit în
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
și să-i vedeți pe tinerii ăștia care par țigani cortorari, din ăia cu cortul, vă uitați la rucsacele lor, la păturile făcute sul și legate peste ranițe, la ceaunul înnegrit de fum agățat de curelele bagajelor, la toate sculele, toporiștile, cuțitele, boarfele lor, la părul lăieț, “ia te uită la ăștia”, zice unul dintre navetiști înainte chiar de a scoate cărțile de șai’șase din geanta lui de mușama crăpată, “ia te uită; or fi cortorari?”, zice, întreabă generic și
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
încolo, să ne retragem de acilea din peron că ne iau la întrebări milițienii și n-am chef. Îi bag în mă’sa. - Bine, bine. Hai să mergem mai acolo, spre marfare. Pleacă, apucă obosiți rucsacele, păturile, toate oalele, toate toporiștile, toate cuțitele, toate ceaunele, cortul cel vînăt căpătat de Gimi de la bunică-sa, de la Radna, unde au fost inundații grozave. Chiar în vremea campionatului mondial de fotbal din Mexic au fost inundațiile, pe cînd ai noștri au jucat undeva, nu
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
acuma, De strajă pe sub plopi; Să-mprăștii peste lanuri, Sărutul ca o vară. C-o palmă ce alină Durerile din snopi, Că s-a ivit stăpânul, Cu un tăiș de coasă. Vor amuți de teamă, Pădurile de brazi, Când fierul toporiștii Le va tăia din aripi. Vor da năvală corbii Și lupii cei hulpavi, Să-și stâmpere cu sânge, Nesațul și furia. Referință Bibliografică: Zbucium / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2227, Anul VII, 04 februarie 2017. Drepturi
ZBUCIUM de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385211_a_386540]
-
acuma, De strajă pe sub plopi; Să-mprăștii peste lanuri, Sărutul ca o vară. C-o palmă ce alină Durerile din snopi, Că s-a ivit stăpânul, Cu un tăiș de coasă. Vor amuți de teamă, Pădurile de brazi, Când fierul toporiștii Le va tăia din aripi. Vor da năvală corbii Și lupii cei hulpavi, Să-și stâmpere cu sânge, Nesațul și furia. Citește mai mult Poate-mi vei sta de-acuma,De strajă pe sub plopi;Să-mprăștii peste lanuri,Sărutul ca
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cămara plină cu d-ale gurii...N-ai decât să crapi de foame și de frig! În fine, vorbele astea ale babei l-au urnit pe moș din casă. A înjugat boii la car, a luat un topor și-o toporișcă și...hai la pădure! Dar, cum era el fricos, și-a mai pus la cingătoare o baionetă și câteva cuțite, de parcă ar fi plecat pe frontul din Crimeea. - Ce faci, moșule, cu-atâtea cuțite? Nu-ți ajung toporul și toporișca
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
toporișcă și...hai la pădure! Dar, cum era el fricos, și-a mai pus la cingătoare o baionetă și câteva cuțite, de parcă ar fi plecat pe frontul din Crimeea. - Ce faci, moșule, cu-atâtea cuțite? Nu-ți ajung toporul și toporișca? - Ehe!... ce știi tu, babă, cu cine mă întâlnesc eu în pădure? A tăcut baba, mulțumită că l-a urnit la treabă. Pe drum, apucându-l frica, moșul îndemna boii cu biciul și striga în gura mare, deși drumul era
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă pînă la cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fîntînă. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adîncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
închis-o în debara ... Nu te-am închis, femeie, nici n-am știut că ești acasă, stătea ușa crăpată și cred că din obișnuință am închis-o ... și o fi căzut zăvorul ... Ce credeți c-a făcut bețivana? A luat toporișca de bătut șnițele și a distrus încuietoarea ... Într-o zi, s-a trezit ea din beție pe la nouă seara și s-a dus să facă duș. Socru-meu, care nu credea că se mai trezește bețivana pînă la ziuă, îl
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
fost inspirată: un loc mai înalt între doi plopi tineri, unde am întins cortul, pe care l-am ancorat, atât în pământ, cât și de plopii din jur, să nu avem surprize cu vântul sau ploaia. Apoi, am săpat cu toporișca un șanț de drenare[xiii]a apei pe lângă cort, iar pământul l-am așezat pe marginea lui, să nu intre furnicile sau gândacii. Am băgat la umbra cortului tot bagajul, iar ce era perisabil, am agățat în curentul aerului rece
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
sonet, Omul nu-i baston, nici șpagă, Dar oricine-i mareșal, n-are raniță, el poartăcolți și gheare de-animal, drag îmi este acel vierme de mătase, cam parșiv,dar ce scoate, o minune, un poem. Superlativ. De pe acoperișuri atârnă toporiști, brațe tăiate, orașul este cuprins de flatulență, o unitate militară condusă de căpitanul Șutmăreț defilează în tăcerea nopții, ca în filmul „Fragii sălbatici”, un sac cu sâni tăiați este aruncat pe o fereastră a castelului părăsit, din marginea urbei. Mă
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
ce să-i facă. El era ceasul deșteptător care îl trimitea la muncă dimineața. De asemenea, și măgarul Ghiță care îl ducea cu cotiga la colectiv. Ei doi mai fac gălăgie prin curte. Câine nu mai aveau. Murise. - Vasile, ia toporișca și fă-i de petrecanie la rața asta! Nu vezi că avem musafiri? - Gata, femeie. Și cum vrei să o gătești? - Supă din măruntaie, aripi, gât și restul la ceaun, ostropel. Sau vrei doar prăjită și cu mujdei de usturoi
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
moi din serpentina miraculoasă. Ce alchimie s-o fi petrecînd în acel alambic măreț, nimeni nu știe, dar nici nu are importanță, atîta timp cît fiecare picătură ne face tot mai buni și mai simțitori. Cînd tace cazanul, ne luăm toporiștile și urcăm dealul, în căutare de vreascuri pentru foc. Ce țară de vis se desfășoară sub privirile noastre acolo unde cerul se sprijină pe spinările dealurilor. Într-o zi, după o plimbare care mi-a liniștit spiritul și m-a
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
aduci scînduri de la depozit, saci cu var și ciment ... da' cîte alte ocazii nu se pot ivi - și, la gîndul ăsta, muncea parcă și mai cu spor, săpa gropi ca un apucat iar Lilicuța lui cea bună ascuțea parii cu toporișca asemenea unui bărbat, icnind scurt și Neacutare zîmbea pe sub mustață, fericit că, nici dacă și-ar fi făcut el calcule amănunțite, ca atunci cînd era miner și trebuia să se gîndească cum să atace peretele de cărbune, ca să dea jos
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
bere, băiete! Vine, vine ... și parcă venea mașina cu butelii pe coastă în sus, ăl' de n-avea aragaz rînjea de satisfacție că nu era și el un ăla prostu agățat de coada căruțului, și o lua spre mal cu toporișca după crengi uscate, mai cînta ceva de dor de inimioară, fluiera la păsărele, urina cu plăcere pe tulpina unui stejar și se rățoia la mărăcini, tu-i în țepii ăia ai lor de te sfîșie de-ți vine să nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
din cauza ta. Nu mai putea bietul de el să scoată capul în lume că cine-l întâlnea, în loc de bună ziua, îi zicea făcându-i cu ochiul: Ce-ți mai face Mutule, capra? FIRICĂ: Ooh, îmi amintesc că un timp umbla cu toporișca la brâu să nu se mai lege nimeni de el. COANA MARE: Într-o zi n-ai avut ce face și l-ai oprit și tu pe drum... FIRICĂ: Și parcă a vorbit gura fără mine: Ce-ți mai face
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
se smiorcăie, sforțându-se în zadar să scoată și câteva lacrimi. - Ba eu știu că ți-a spus. Și ieri ți-a spus să nu le rupi degeaba. Le iei pe astea, te duci acasă și le tai mărunt cu toporișca pe butuc. Le dai la păsări. La ălea care au mai rămas, că o gâscă ai lăsat-o s-o lovească mașina aia. N-ai fost în stare să le păzești pe toate... Și spune lu’ mă-ta să facă
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
de răzbunare, Gavrilă mergea nemulțumit și nervos, lovind bolovanii ce-i ieșeau în cale și frunzele de porumb ori floarea soarelui care-i atingeau brațele cu frunzele lor mari. Odată intrat în curte, s-a dus sub șopron să caute toporișca. Câteva păsări au venit de-ndată aproape de el, privind cu lăcomia lor nevinovată și curioasă verdeața din mâinile băiatului. Încă nervos, le-a alungat cu înjurături și cu surcelele din jurul butucului pe care se spărgeau lemnele, fără să-i pese
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
fost inspirată: un loc mai înalt între doi plopi tineri, unde am întins cortul, pe care l-am ancorat, atât în pământ, cât și de plopii din jur, să nu avem surprize cu vântul sau ploaia. Apoi, am săpat cu toporișca un șanț de drenare[xiii]a apei pe lângă cort, iar pământul l-am așezat pe marginea lui, să nu intre furnicile sau gândacii. Am băgat la umbra cortului tot bagajul, iar ce era perisabil, am agățat în curentul aerului rece
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
se smiorcăie, sforțându‑se în zadar să scoată și câteva lacrimi. - Ba eu știu că ți‑a spus. Și ieri ți‑a spus să nu le rupi degeaba. Le iei pe astea, te duci acasă și le tai mărunt cu toporișca pe butuc. Le dai la păsări. Ălea care au mai rămas, că o gâscă ai lăsat‑o s‑o lovească mașina aia. N‑ai fost în stare să le păzești pe toate. Și spune lu’ mă‑ta să facă și
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
sine în căutare de justificări și mijloace de răzbunare, Gavrilă mergea nemulțumit și nervos, lovind bolovanii ce‑i ieșeau în cale și frunzele de porumb care‑i atingeau brațele. Odată intrat în curte, s‑a dus sub șopron să caute toporișca. Câteva păsări au venit de‑ndată aproape de el, privind cu lăcomia lor nevinovată și cu-rioa-să verdeața din mâinile băiatului. Încă nervos, le‑a alungat cu înjurături și cu surcelele din jurul butucului pe care se spărgeau lemnele, fără să‑i pese
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
putea schimba nimic. Țărâna străbună îl purtă zilnic pe un drum al robilor - al robilor liberi, căci n-o trădase ca alții. Zi de zi, sufletu-i aspira colb - codrul și imașul semănau dor. Palmele lui povesteau totul. Șlefuite de toporișca coasei plăteau tribut păringului. Plăcerea i se strecura greoi prin fața ochilor, datoria și truda dădeau năvală, impingându-l de la spate. Arșiță vieții îl încerca zilnic. Era un chin acru, plin de taină, ispășit în praf și sudoare. Nici prin gând nu
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
ce să-i facă. El era ceasul deșteptător care îl trimitea la muncă dimineața. De asemenea, și măgarul Ghiță care îl ducea cu cotiga la colectiv. Ei doi mai fac gălăgie prin curte. Câine nu mai aveau. Murise. - Vasile, ia toporișca și fă-i de petrecanie la rața asta! Nu vezi că avem musafiri? - Gata, femeie. Și cum vrei să o gătești? - Supă din măruntaie, aripi, gât și restul la ceaun, ostropel. Sau vrei doar prăjită și cu mujdei de usturoi
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
sapă, că e și ea bătrână. Eu nu am vrut alt frate. Așa de mic, nu‑l vreau. Nici nu m‑au întrebat dacă vreau”, concluziona Gabriel atât de supărat încât făcuse zob un dovleac pe care‑l tăia cu toporișca în timp ce‑l frământau astfel de gânduri. Nu s‑au împlinit temerile băiatului. Pentru că cel mic, odată născut, a fost în îngrijirea mamei sale aproape tot timpul. Vasile nu a lăsat‑o să mai vină la colectiv, la muncă. Fericit și mândru
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
ce să-i facă. El era ceasul deșteptător care îl trimitea la muncă dimineața. De asemenea, și măgarul Ghiță care îl ducea cu cotiga la colectiv. Ei doi mai fac gălăgie prin curte. Câine nu mai aveau. Murise. - Vasile, ia toporișca și fă-i de petrecanie la rața asta! Nu vezi că avem musafiri? - Gata, femeie. Și cum vrei să o gătești? - Supă din măruntaie, aripi, gât și restul la ceaun, ostropel. Sau vrei doar prăjită și cu mujdei de usturoi
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]