88 matches
-
Dobre Publicat în: Ediția nr. 1503 din 11 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PREFAȚĂ Poezia d-nei Ioana Voicilă Dobre e de o ingenuitate dezarmantă. O neostoită sete de iubire străbate filele acestui volum, și “vibrația” persistă, ca și cum te-ai lăsa toropit, “confiscat” de-o febrilă confesiune. Însușirea de bază a versurilor o constituie simplitatea energică; pe parcursul lecturii, impresiile se “complică” treptat, de la o metaforă la alta. Cu toate că rima (binevenită și chiar necesară, în unele cazuri) e aproape absentă, autoarea a izbutit
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 1503 din 11 februarie 2015. PREFAȚĂ Poezia d-nei Ioana Voicilă Dobre e de o ingenuitate dezarmanta. O neostoita sete de iubire străbate filele acestui volum, si “vibrația” persistă, ca și cum te-ai lasă toropit, “confiscat” de-o febrila confesiune. Însușirea de bază a versurilor o constituie simplitatea energică; pe parcursul lecturii, impresiile se “complică” treptat, de la o metaforă la alta. Cu toate ca rimă (binevenită și chiar necesară, în unele cazuri) e aproape absența, autoarea a izbutit
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
recurent-e asociat subtil cu rugăciunea, cu iubirea, cu însuși verbul poetic: Citește mai mult PREFAȚĂPoezia d-nei Ioana Voicilă Dobre e de o ingenuitate dezarmanta. O neostoita sete de iubire străbate filele acestui volum, si “vibrația” persistă, ca și cum te-ai lasă toropit, “confiscat” de-o febrila confesiune. Însușirea de bază a versurilor o constituie simplitatea energică; pe parcursul lecturii, impresiile se “complică” treptat, de la o metaforă la alta. Cu toate ca rimă (binevenită și chiar necesară, în unele cazuri) e aproape absența, autoarea a izbutit
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
un tigrișor vărgat, are ochii de agat, nasul pâs, negre lăbuțe ca niște pernuțe. Tandru face-o plecăciune și-și îndreaptă coada, cu urechile ciulite își privește prada. Nici o șansă nu mai are porumbelul care se așează pe o cracă toropit de Soare. Și la masă uneori mâncam împreună una mie, una ție, de ce mai puține mie? Cu lăbuța semn îmi face să-ndrept greșeala că și lui friptura-i place cum o face Mama. La sfârșit de săptămână când stăteam
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
Crăciun Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Iulie iar Asprele miriști mă zgârie-n gând Și tremură imagini ca pe-o dună Mirajul depărtării când l-adună, Miticul timp în mine deșteptând. Aceeași caldă, toropită lună, Același soare nemilos arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi adună. Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când
IULIE IAR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381387_a_382716]
-
IAR, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016. Iulie iar Asprele miriști mă zgârie-n gând Și tremură imagini ca pe-o dună Mirajul depărtării când l-adună, Miticul timp în mine deșteptând. Aceeași caldă, toropită lună, Același soare nemilos arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi adună. Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
anină lacrima sărată-n gene, Un ultim semn al marelui tumult. Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult Iulie iarAsprele miriști mă zgârie-n gândși tremură imagini ca pe-o dunăMirajul depărtării când l-adună,Miticul timp în mine deșteptând.Aceeași caldă, toropită lună,Același soare nemilos arzând,Doar umbrele părinților în rândSe-apleacă greu și snopii îi adună.Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult,Un film alb-negru derulat alene.Un țârâit de greier când ascult,Se-
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
marcat... Poate și din cauza oboselii, a epuizării, a nesomnului cronic, a combustiilor excentrice și excesive, a refulărilor hormonale, mă prăbușeam când și când în sfârșeală și, vârât în așternutul primitor, cu porii și supapele deschise, nu izbuteam să adorm. Deși toropit, rămâneam treaz, în stare de veghe, incapabil să mă mișc, abia respirând... Deveneam, deodată, un vizionar al unor scene suprarealiste, himerice, stranii, mistice... Un spectator.actor al unui miraj la cote paroxistice. Înapoia pleoapelor închise, ca de fontă, dincolo de hăul
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
pricepere într-ale vânătorii, scoate totuși din tăcere amintiri despre timpul de odinioară, când, copil fiind, văzuse vestitele locuri ale acestei îndeletniciri, în Bărăgan, împărăția dropiilor. În substanța fluidă a rememorării intră spectacolul unei lumi fascinante: mișcarea surdă a imensității toropite de arșiță, colinda căruțelor cu tămădăieni, vânătorii de dropii (Et in Arcadia ego). Monolog în meandre, debitat nostalgic, împodobit cu digresiuni despre păsări, reverii livrești, anecdote vânătorești. Peregrinarea propriu-zisă, pe tărâmul artei, are ca punct de plecare lucrarea Laokoon a
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
negru diamant plaiuri sfințite de chiotele noastre copaci zâmbind neastâmpărului din noi precum chipuri de bunici îngăduitoare ciobani bălai cu ochi de stele adună flăcări din huila serii în mijlocul stânii pentru filonul de aur ce fierbe-n ceaunul cel veșnic toropită sub țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul sub bârna de lemn afumată trupul copilului trudit de hârjoană întins pe scândura goală urda proaspătă îmbietoare dulce cum zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și scoaseră cu greutate carul din hlei. —Cucoane! zise Gavril cu tărie; dumneata apucă de-a dreptul pe unde am venit noi... Eu fac pe drum - și am o leacă de înconjur... Carul porni cu boii blânzi, și cu omul toropit, prin fumul burniței. Boierul, tăcut, își întoarse calul și apucă prin pădure, prin răceala pătrunzătoare, prin oftările domoale ale adâncului. Mergea în pas, gânditor, și-și simțea mădularele amorțite. Ș-avea și-n el ca o nemulțămire nedeslușită. Și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fiară în lanțuri. Abia într-un târziu s-a liniștit, a intrat în casă și s-a ghemuit într-un colț, privind fix înainte-i cu ochii arși de durere. Și curând după aceasta, în casa lui Sanis, în jurul fetei toropite, începură a se face pregătiri de logodnă. De două ori, în două sâmbete, feciorul nalt și slab al lui Malamet intră în casă și se așeză zâmbind pe-un scaun. Schimbă câteva cuvinte cu tatăl, apoi cu Rifca gătită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nici să nu te temi, nici să nu știe nimeni... Mai ales la străini, la goim să n-ajungă vestea... Bătrâna se sculă târându-și în urma papucilor colțurile șalului. Se apropie de fata care tot cu fața în jos sta, toropită. O atinse cu degetele, o ținti cu priviri ascuțite: —Haie, zise ea încet, Haie... Haia întoarse obrazul răvășit. —Haie, mare pacat!... grăi baba, privind-o cu ochi rotunzi. Ce-ai făcut tu? Cum ai putut să greșești așa... Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adorabil“ și Bărbații Adevărați par să-l fi adoptat ca mascotă. Deunăzi m-am întors acasă de la exercițiile pilates. Era o după-amiază caldă și m-am cuibărit pe marginea canapelei, care era scăldată în soare. Am început să mă simt toropită, să plutesc, și pojghița dintre starea de veghe și somn era atât de firavă încât am alunecat într-un vis unde se făcea că sunt trează. Am visat că eram pe canapea, în camera de zi, întocmai cum eram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am răspuns cu accentul surorilor Fine. Se pare că se așteaptă să mergem. —A, așa deci, se așteaptă? La naiba, zise Sebastian, oferindu-mi restul de țigară. Am tras un ultim fum, iar o minunată amețeală mi-a cuprins trupul. Toropită, am spus: — Spunea că ești un tânăr care promite. — Da? Sebastian, care era până acum întins pe canapea, s-a ridicat. — Ce a spus mai exact? —Asta. —Aha. Sebastian părea mulțumit de sine. Am băut niște bere să mă stabilizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
al unei povestiri pe care tocmai mă pregăteam să o sfârșesc. Scriam ultimele șiruri, poate chiar cuvântul ultim. Iar Ester venise doar să spună „pardon“. Parcă verificase doar dacă eu eram eu. Și eu chiar eram eu, cu B. dormind toropită pe genunchii mei, nevinovata copilă nici măcar visând ce poem spadasin se consuma odată cu somnul ei. N-am avut curaj să mă ridic de pe banchetă. Parcă uitasem că sunt înzestrat cu darul de a merge, de a deschide ușa compartimentului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înseamnă om. Un gând aiurea, desigur. De unde să știu eu ce-i omul? De unde să cunosc eu ce trebuie și ce nu trebuie făcut de către un om? Care sunt acele mărunțișuri care-i dau contur frumuseții. Eu doar privesc. Cu toropită mâhnire privesc cum micile mizerii ale zilei se trag una din alta, ca o pâclă încețoșând timpul, atât de puțin, ce mi-a mai rămas. Mă simt bătrân nu pentru că trec, se adună anii. Bătrân doar pentru că simt că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
face persoană la persoană. Doar așa ne-a învățat și la știința ta care ne-o dă la carte. Că caracterul unei comunicări e dat de persoanele care o întreține. Eu aplic doar. Țandără o urmărea clătinând din cap, uimit, toropit. Fără să miște buzele, ca un ventriloc aproape, îmi șopti cele două duzini de cuvinte ale biografiei blondinei. Copilă de pescar necooperativizat, de la Ceatalchioi, lucrase la Sanepid, a luat-o de la deratizare și a dus-o direct la masteratul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de management în cultură care a ajuns la a paișpea ediție. Se bat studenții după el. L-a citit și Ketty. Nu zic bine, mumuloi nebunel? O mângâie transpus. Ketty surâse, ducându-i mâna la buze, sărutându-i-o îndelung, toropită, și pe față, și pe dos. Nu știam ce să-i răspund. La câte minuni se întâmplau atunci în România de după multilaterala dezvoltată, cele povestite de popa Țandără păreau, totuși, flecuștețe. Era rândul meu să-i spun povestea anilor de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă, roșie, irlandeză, până ațipi, toropită, cu botul între labele sale și cu buzele lipite de defunctul Dominic, un degețel acum, un șarpe diminuat și senil. Trecu un secol de pace și uitare, ferestrele tresăriră iarăși, Tolea se trezi, speriat, ca într-un nou cutremur. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Din trei salturi fusese în stradă și iuți pașii, fără a se mai uita înapoi, spre sâmbăta care dispăruse, cu câinele Tavi și Tereza lui, cu tot. Zvâcnise, încordat. Salt, săritură, drept în burta duminicii leneșe, obeze. Să zacă acolo, toropit, fără a auzi nimic nimic. Să se lase în voia absenței, poate izbucnește, cândva, din torpoare, scânteia. O idee nouă, un truc proaspăt. Nu, nu e finalul, scumpă doamnă! Nu ne dăm bătuți, Frau Teresienstadt! Nu, deloc, deruta e trecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am forțat-o pe Amy să vină în bar. Sunt enervată și că Mike, evident, a preferat-o pe Amy în locul meu. Doamne, ce e în neregulă cu mine? Deodată mă simt de parcă mi-ar strivi cineva capul. Mă simt toropită și nu vreau decât să mă întind. Aș vrea să fiu în patul meu acum. Și nu vreau să ies iar în frig. Nu vreau nici măcar să zbor înapoi acasă mâine. De fapt, nu mai vreau să zbor niciodată. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe care i-l trimitea Djamaledin; am adăugat o sumă identică; Mirza Reza păru mulțumit de asta. — Reveniți sâmbătă. Cu voia lui Dumnezeu, voi avea Manuscrisul, vi-l voi Încredința, și Îl veți Înmâna Maestrului, la Istanbul. XXX Din orașul toropit suiau zgomote trândave, colbul era cald, sclipind În soare, era o zi persană lăucedă, un prânz alcătuit din pui cu caise, vin rece de Șiraz, o lungă siestă pe balconul camerei mele de hotel, sub o umbrelă de soare decolorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În Persia”. Să revin În Persia, unde asupra mea apăsau atâtea bănuieli? XXXIII Din periplul meu persan nu păstrasem decât nesațul. O lună ca să ajung la Teheran, trei luni ca să scap de acolo și, pe străzile lui, câteva scurte zile toropite, aproape deloc timp ca să simt, să ating sau să Întrezăresc. Prea multe imagini mă chemau Încă spre tărâmul interzis: mândra mea trândăvie de fumător de kalyan, tronând În fumul scos de jeratic și de narghilele, mâna mea Închizându-se iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așa arăta un bar din America: întunecos de-ți băgai degetele în ochi, plin de fum și de oameni obosiți, care păreau să moțăie. Trei din aceia ședeau pe scaune înalte lângă tejgheaua barmanului, iar doi erau de-a binelea toropiți, încât se sprijineau în coate de ea, ca să nu alunece la pământ. Toni mi-a spus: „Nu sufli nici o vorba acasă, ai priceput?” Eu, cu inteligența mea, pricepusem că Toni voia să-și pună la adăpost scăfârlia, dar de ce chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]