126 matches
-
din portbagaj ceva de mâncare și niște apă. Proviziile le așezară într-o gentuță mică de umăr pe care Ileana o dosise printre celelalte lucruri. Toma își luase cu el cuțitul de vânătoare pe care îl ținea tot timpul în torpedo. Nu mai voia să se ducă acolo cu mâinile goale. Aia e punga cu bocancii țiganului? întrebă Ileana, arătând spre sacoșa de sub pătura din portbagaj. Nu pot să cred că ții la tine scârboșeniile alea! Și ce ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chestia aceea era imună la gloanțe, cum o putea omorî? Ce întrebare stupidă! Mai întâi, trebuia să afle ce era lucrul acela? Observase că nu putea ieși în lumină, poate că asta era metoda. Se întoarse la mașină și deschise torpedoul. Răscoli înăuntru, aruncând de-a valma pe banchetă obiectele care nu-l interesau. Bineînțeles că lanterna era chiar la fund. O luă și se apropie din nou de intrare. Apăsă pe buton, îndreptând raza ca o armă spre peretele colcăitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreun pericol. - Bine... E ziua doamnei, deci... Locul și ora... Așa. Și te aștept eu afară. E bine? - În regulă... ...Comisarul-șef Ulieru era plin de broboane de sudoare. A lăsat să coboare automat geamurile portierelor și, cu prosopul de sub torpedo s-a șters îndelung pe față și pe ceafă, gânditor și vizibil iritat. A pornit mașina după aproape zece minute, timp în care a considerat că s-a calmat suficient și a hotărât ce urmează a face. Îl obseda un
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
-l în gând pe omul ce-l chemase pe Vlădescu. S-a urcat în mașină lipsit de vlagă. A rămas nemișcat, cu o mână pe volan, preț de peste cinci minute, încercând să-și limpezească gândurile. A căutat o țigară în torpedo. A aprins-o și a tras adânc din ea câteva fumuri. Apoi, plin de teamă amestecată cu furie, a pornit mașina și a demarat în viteză. * La fiecare semafor, Fănel înjura. Nici el nu mai știa pe cine, dar înjura
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
proaspete în timp. Nu dorea să fie văzut aici, dar altă modalitate nu a găsit. Prin depuneri în cont de către altă persoană, a văzut ce se poate întâmpla. Iar Luca a refuzat o întâlnire pe teren neutru. A scotocit prin torpedo până a găsit o țigară și a aprins-o, conștientizând că acest gest a început să devină obișnuință. După două fumuri, a coborât, a filmat cu privirea tot ce se putea vedea din locul în care se afla și s-
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
în timp ce lipi guma de mestecat scoasă din gură pe parbriz. Nu am prea mult timp la dispoziție ... Continuam să zâmbesc. - Sau ești dintr-aceia cărora le place să fie dezbrăcați ? - Cam așa ceva, am spus eu și am întins mâna către torpedoul mașinii. L-am deschis finuț și am scos cu mișcări lente, astfel ca femeia să aibă timp să vadă întregul scenariu cu încetinitorul, cuțitul meu preferat de bucătărie ... ***************************** Visam oare ? Eram din nou acasă la mine, dar nu în Petroșani
EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370037_a_371366]
-
în timp ce lipi guma de mestecat scoasă din gură pe parbriz. Nu am prea mult timp la dispoziție ... Continuam să zâmbesc. - Sau ești dintr-aceia cărora le place să fie dezbrăcați ? - Cam așa ceva, am spus eu și am întins mâna către torpedoul mașinii. L-am deschis finuț și am scos cu mișcări lente, astfel ca femeia să aibă timp să vadă întregul scenariu cu încetinitorul, cuțitul meu preferat de bucătărie ... ***************************** Visam oare ? Eram din nou acasă la mine, dar nu în Petroșani
PERMUTABILELE IUBIRI CARE UCID ÎN UNIVERSURI FĂRĂ SPAȚIU ŞI TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378302_a_379631]
-
țâșnit înainte și l-a dat pe vlăjganul înalt peste cap. M-am izbit cu toată forța în spatele Roadmasterului. S-ar putea să fi rămas una-două zgârieturi mici pe botul mașinii. Pe când mă ciocneam, am deschis cu un gest violent torpedoul mașinii și am înșfăcat pistolul de calibru 38 pe care-l dusesem în Mexico, nu c-aș fi avut nevoie de el. O astfel de scenă n-ar fi fost imaginabilă în nici una din scrierile anterioare. Violența lui Marlowe era
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Harry a fost răpit de Nat. Slabe speranțe să-l mai găsească. Și, dacă-l vor găsi și vor Încerca să i-l ia Natului, sigur vor avea necazuri. Înainte să pornească, domnul Joe se aplecă spre Walter și deschise torpedoul unde-și ținea proviziile pentru cazuri de urgență. Înăuntru era o structură ca o căsuță de păpuși, sculptată minuțios, cu un acoperiș foarte complicat ale cărui streșini aduceau cu botul papucilor mei persani. Era un altar În miniatură pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ceru să tragă pe dreapta. Când autocarul opri, Walter se adună, Își introduse mâna În buzunar și, cu grația cuiva care mai făcuse acest lucru de mii de ori Înainte, Își extrase actul de identitate și coborî. Domnul Joe deschise torpedoul și mai Îndesă trei țigări În altarul pentru Nat. —Cretinilor! Îl auzi pe Harry strigând pe un ton drăgăstos În timp ce sărea de pe bancheta din spate a mașinii de poliție. Harry arăta cu degetul spre ei rânjind ca un dement. Polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să te duci. Nu te poți ascunde de bani. Pur și simplu, nu te mai poți ascunde de bani. Așa că, uneori, când nopțile sunt fierbinți, dau spargeri. Între timp, creaturi de-a dreptul primitive se plimbă cu banii lor în Torpedouri și Boomeranguri sau populează cu banii lor hoteluri ca Mahatma sau Assisi sau se-nvârtesc pur și simplu cu banii lor prin magazine, restaurante sau pe străzi. Sunt de toate formele și culorile, beneficiari inocenți ai glumei globale pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plantă țeava pistolului sub bărbie și îl percheziționă în buzunarele interioare și exterioare ale hainei, dar și în jurul taliei, căutând o posibilă armă. Găsi un portofel din piele de șopârlă, trei țigări de marijuana și nici un fel de armă. Deschise torpedoul și aprinse lumina de bord. Tânărul zise: — Ascultă, omule... Danny îndesă țeava și mai adânc, până când îi tăie răsuflarea și îl sili să amuțească. Mirosul de iarbă devenea tot mai intens. Danny găsi chiștocul pe perna scaunului și-l stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în fine, dacă scenariul lui Considine se derula perfect, Norman Kostenz, șeful de pichet de la AUFT, individul care îl va duce la Claire De Haven. Inspirând adânc, își vârî pistolul, insigna, cătușele și legitimația pe numele Daniel Thomas Upshaw în torpedo, strecurându-și în schimb în portmoneu permisul auto al lui Theodore Michael Krugman. Transformarea lui Upshaw în Krugman era completă. Danny ieși din mașină, gata de acțiune. Locul era transformat într-un pandemoniu împărțit în două șiruri șerpuitoare de trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
clădiri. — Trage pe dreapta. Văd locul, spuse el. Mal trase tare dreapta și, după ce parcă lângă bordură, opri motorul. Buzz arătă peste drum. — Mașina aia albă era parcată pe aleea din fața casei lui De Haven. Mal dădu din cap, deschise torpedoul și scoase o pereche de cătușe. Aveam de gând să anunț presa, dar cred că nu mai avem timp. Buzz zise: — Poate că nu-i aici. Loftis și Claire l-ar putea aștepta sau poate au dat deja de necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din cap, pesimist. Acum nu mai facem nimic, spuse. Instalați campamentul și pregătiți cina. Să fie un om de gardă tot timpul; dacă adoarme vreunul în post, îl împușc pe loc. E clar? Nu așteptă răspunsul. Scoase o hartă din torpedo, o întinse pe capotă și începu s-o studieze pe îndelete. Știa că nu se poate bizui pe ea. Dunele își schimbau locul permanent, drumurile dispăreau sub nisip, puțurile secătuiau și mai știa, din proprie experiență, că cei care desenau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
faceți curățenie generală cât dorm eu. Și n-aș remarca niciodată diferența. Forme solide, modificate cu dibăcie peste noapte, date măsluite pe la spatele lor. Toate certitudinile o luau la vale. —Falsificarea dovezilor de la locul faptei, spuse el. Închise și deschise torpedoul Corollei. —Faptă? Cum adică? Ce faptă? Știi tu despre ce vorbesc. Umbli prin șanț și îndepărtezi probele. Pui urme false de cauciucuri. —Mark, dacă ar fi vrut cineva să falsifice probele, a avut la dispoziție aproape jumătate de an. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Rupp repornește mașina și intră înapoi pe banda corectă. Cain urlă ca un coiot. Nu-i vine să creadă că a fost așa de norocos, măcar o dată în viața lui. Dă cu pumnu-n aer. Doamne, Doamne. Ce mai drum. Lovește torpedoul, care se deschide. Scoate o mică stație neagră, o chestie nouă pentru Mark. Duane și-o lipește de față, rumegând în ea de parc-ar fi polițist sau așa ceva. Sal’tare, frate-miu, Sfinte Petre. Anulează rezervările alea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
urcă pe scaun, trăgând de stație. Dă-o încoace. Dar de fapt n-are nevoie s-o țină în mână. A mai ținut-o și altă dată. Sau una identică. Pune-o la loc, ordonă Rupp. Cain se chinuie cu torpedoul, ca stația să nu ajungă la Mark. Dar n-o mai poate ascunde acum. Degetul lui Mark se leagănă între ei doi, un pistol oscilant. Voi? Cu voi doi vorbeam? Voi doi erați autostopistul? Nu pricep... cum să pricep...? Rupp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spune ce boală are și adaugă c-o să-i treacă. Și soțul meu suferă de aceeași boală, și se întoarce în mașină. Apoi revine și-i dă un șervețel de hîrtie cu niște pilule albastre și roz în formă de torpedo. încearcă una, sînt noi. înghite una, și peste o clipă, o căldură plăcută i se răspîndește prin trup. Se uită la ea cu dragoste. — Să nu iei mai mult de patru pe zi, pot să te-amețească. Mergem la Mallaig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
între ele și curgeau într-o parte, ca lichidul prelins. După clipa de beznă, o cortină cu pete îi căzu peste ochi, dar măcar mai zărea ceva: într-o ceață lăptoasă, distinse bordul, cu cadranul pentru viteze, și apoi mânerele torpedoului, iar peste volan - ziarul ale cărui titluri se întorseseră, însă nu se mai bucură, după cum așteptase. Înghețase de spaimă și, un timp, nu crezu că vedea din nou, atât de departe fusese în noaptea pe care nu și-o știa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cumva îi telefonase lui Orli: poate că nu era deloc o fostă prietenă, cum insistase Uri. Tocmai era pe cale să-l întrebe, când fața lui Uri păru să se întunece. Începu să bată cu degetele în materialul dur de deasupra torpedoului, îndemnând șoferul să meargă mai repede. Când Maggie îl întrebă ce s-a întâmplat, răspunse cu un singur cuvânt: — Sabat. Opriră într-o parcare, una care era îngrijorător de pustie. Uri se strădui să iasă cât mai repede din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
casă și să nu-i audă vocea șoptind - Antonio, tu ești? Era imposibil să suporte tăcerea inumană a acelor Încăperi. Îi era imposibilă vederea paturilor goale ale copiilor - bătaia cruntă a clopotului, care anunța o altă zi fără ei. Deschise torpedoul, scoase cutiuța și mai luă o pastilă albă - dar fără apă, i se lipi În faringe, și topindu-se Îi lăsă În gură o pulbere grunjoasă și amară. Gata, trebuia s-o lase baltă cu pastilele astea, luase prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În timp ce, trecând peste barajul de ciment, mașina se Înțepenise În piedestalul care Înconjura obeliscul Ducelui, speriind un stol de pescăruși - Îmi pare rău iubire, iartă-mă. Începu să caute În buzunarul hainei după șervețel, dar nu-l găsi și deschise torpedoul. Emma simți un miros de ulei rânced, de lubrifiant, și văzu un Springfield Armory 1911-A1 - preferata lui, singura pe care o păstra În seif, ascunsă după Ninfee de Monet. Antonio luă un plic de șervețele cumpărate În dimineața aceea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lubrifiant, și văzu un Springfield Armory 1911-A1 - preferata lui, singura pe care o păstra În seif, ascunsă după Ninfee de Monet. Antonio luă un plic de șervețele cumpărate În dimineața aceea de la semafor din milă pentru un bătrân indian, Închise torpedoul ascunzând astfel Springfield-ul, dar știind că ea Îl văzuse, știind că ea știa că aceasta era ultima lor Întâlnire. Îi Întinse un șervețel de hârtie. Emma Încerca să deschidă ușa, dar nu reușea, căci Antonio blocase centralizat ușile. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu mai e doar a mea: e a noastră. Își pudră obrajii cu fard. La contactul cu peria moale simți o durere sfâșietoare. Continuă, suspinând, până când Îi păru că vânătaia dispăruse. Nu reușea să șteargă din gând imaginea pistolului din torpedo. Și Își spuse că ea nu avea dreptul să moară. I-o jurase lui Kevin În dimineața aceea. Avea dreptul să-l denunțe pe Antonio și să se apere. Viața mea nu mai e doar a mea: e a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]