100 matches
-
unul dintre pilonii demonstrației critice. Mircea Scarlat realizează, cum observă și Marian Papahagi, o radiografie exactă, riguroasă și plastică, a reliefului contorsionat al poeziei bacoviene: „Mircea Scarlat descrie cu pătrundere tentativele succesive ale acestei puneri în expresie a unui imaginar torturant, delimitând mai multe «registre» (eminescian, neoromantic, satanic și decadent-simbolist). Această devenire ocupă cronologic perioada de creație ce începe cu câțiva ani înainte de sfârșitul secolului trecut și până în 1916, când asistăm la triumful a ceea ce criticul numește «bacovianism»". Înfiorată, încă de la
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
procesului vine o condamnare la cinci ani de închisoare. Hybrisul lor constă în această asumare a responsabilității distrugerii existenței altuia în locul existenței propriului lor fiu. Câți părinți ar proceda altfel? Remarcabilă în filmul lui Miguel Cohan este tocmai această problematizare torturantă a vinovăției. Hybrisul tatălui lui Pablo constă în ancheta sa obstinată, în vendeta simbolică. Câți tați nu ar proceda la fel în urma ineficienței autorităților? Câți s-ar resemna cu un rezultat nul? La rândul lui, Federico își dorește o vendeta
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
fără plasă de siguranță ale metaforei, atunci când versurile sunt lăsate pe seama „schimbului de noapte al poeziei”, când totul devine posibil sub cupola magicului „circ” nocturn, se cer descifrate într-un regim special al urgenței. Eul se află într-o competiție torturantă cu timpul, este înconjurat de semne fatale („lișițe negre”, „mâl”, genuni), himerele finitudinii îi solicită împotrivirea sau, dimpotrivă, acceptarea, potrivit unei tensionate dialectici a identificării cu elementele primare. Poemul liminar al ultimului volum are tonalitatea gravă a epitafului: „pe urmele
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
Arghezi și Cocea la Mircea Damian și Zaharia Stancu își descriu experiența carcerală ca metaforă și pars pro toto a lumii românești. Foarte importante sunt diferențierile între statutul de condamnat politic, mult mai elitist, privilegiat după liberalizarea pașoptistă, și cel - torturant - al condamnaților de drept comun („ocnași” sau nu). O agravare masivă a tratamentului aplicat deținuților politici (legionari sau comuniști) apare abia în anii ‘30. În acest orizont comparativ putem înțelege mai bine atît determinările comportamentale pe care s-a grefat
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
biografia sa, deloc comună, înțesată de incertitudini și, uneori, de grave traume. Epistolele trimise istoricului și criticului literar Dumitru Micu (n. 1928), inedite până acum, se constituie, de fapt, în autentice fragmente ale unui jurnal de adolescent aflat într-o torturantă căutare de sine. Diligențele universitarului Dumitru Micu au fost, întotdeauna, de bun augur întrucât persuasiunea și răbdarea sa au înduplecat inflexibilitățile și inclemențele unor dascăli poziționați, temporar, în influente și puternice funcții administrative, precum Ion Coteanu, Iorgu Iordan și Constantin
Însemnări despre epistolograful Sorin Titel by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5856_a_7181]
-
nu spun chiar paradisiac! Spre deosebire de strămoșul Adam, creația imperfectă a lui Dumnezeu, Agamiță, noul Adam, venind din mitologia Troiei, agamitic, agamițic, este făuritorul omului contemporan, care-și eliberează trupul de suflet, punându-și trupul la dispoziția sufletului, înlocuind, astfel somnul torturant, absurd și aleatoriu al conștiinței cu umanismul democratic al religiei comunitare și sexuale, semn al libertății sublimei civilizații contemporane. Scrisoarea magică găsită de Agamiță transformă labirintul închisoare de maximă siguranță- căsătorie! - într-o mânăstire înaltă - un loc al iubirilor nemuritoare
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
cu o boală incurabilă, de aceea în perioada 1955-1958 a fost internat continuu în spitale. La un spirit de puritatea și altitudinea morală ale lui Ovidiu Cotruș, vocația dialogului s-a păstrat vie și nealterată și în condițiile mizere și torturante ale închisorii. Ținea în închisoare adevărate lecții, vorbind despre literatură (în spațiul claustrant al celulei), menținând, prin intermediul ei, încrederea și moralul oamenilor. Din nou, memoria sa excepțională îl ajută să reproducă pagini, capitole întregi. Într-un loc al întunericului absolut
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
tragic, prost-gust și plăcere aristocratică, șoapta și insinuarea, solemnitatea și derizoriul, calmul și voluptatea, dorința și răsfățul, mizeria și încrâncenarea, spaima și reveria". Figura oximoronului pare, astfel, emblematică pentru jurnalul lui Baudelaire, un jurnal al trăirilor nude, al unei expresii torturante și torturate, ce se vrea demistificatoare și în care contrariile coexistă mereu, alimentându-se chiar din opoziția lor neostoită. În jurnalul lui Tolstoi e descifrată o adevărată fervoare a relecturii; scriitorul își citește jurnalul în numeroase rânduri, îl rescrie, se
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Uneori ca un mod de viață în dignitate lăuntrică (,Ťnu poți rămîne în fotoliul tău, nici chiar pe un scaun și aștepta. Sînt lucruri de făcut, ritualuri. Rugăciunile, biserica, împărtășania, spovedania, ș...ț. Și de trăit religiosť"), alteori ca semn torturant al unui horror vacui pe care doar credința l-ar putea rezolva: "ŤNoaptea, o simplă privire spre cer, spre Calea Lactee, ar putea vindeca orice om de preocupările atroce ale politicului, socialului, omenesculuiť". în chip caracteristic, Ionescu e, asemenea lui Cioran
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
se revarsă, conștient (în subconștient, gândind la negativul incertitudinii „nu știu cine...”), asupra timpului sfredelitor. Apoteoza cerculuidevine ilustrare a poemului clepsidră, frazare apoteotică, „aprins” - înflăcărat cânt - ca o deschidere înspre culmile atotcuprinzătoare, ca o revărsare înspre totul-tot, străluminare înspre-acel corolaral împlinirii celeste. Torturante sunt „triburile gândurilor”, a gândului gând vatră a logicului, „cârduri de gânduri” (Cunoașterea necunoașterii)! „Doamne, / cum se mai ciocnesc / înfrigurate umbrele!...”(Spre împărăția luminii) - pare-a rosti „sufletul-spirit”, în trinitatea dimensiuniilor sale: intelect, sentiment, voință (după judecata lui Noica). Are
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
primordial ar putea să-l scape de suferință și rătăcire... Eliberat de voință, de eul propriu-zis, “fără nume sunt și fără mine” poetul pare a se naște “acum întâia oară”. Voința de a-și regăsi identitatea este uluitoare, rămânând un torturant al marilor întrebări existențiale. Datorită conștiinței rafinate( care trece totul prin lama subțire, tăioasă a semnificațiilor), cade adesea pradă unor tristeți, bucurii, griji, temeri etc... lucruri în fața cărora oamenii de rând rămân cu totul nepăsători.Conceptul de mister va ocupa
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
tragedia antică; 26. „Bacovia este condamnat să fie singur. El se asimilează plantei, acestui val de viață vegetativă, pasivă, existentă în noi”; 27. „cazul lui Bacovia, caz tipic al disperării - aceasta este faimoasa boală a morții, cea mai teribilă și torturantă contradicție pe care a născut-o existența și care constă, pur și simplu, în a nu putea muri”; 28. „pe verticalitatea Dumnezeu - Satan, Bacovia se orientează în jos, el coboară scara pe negativ”; 30. „Bacovia este vândut diavolului. Replierea asupra
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
și/ primejdioasă,/ și de glasul nostru/ planând în rotocoale line/ peste ființe năpădite de ierburi,/ scoici, melci și sare/ fierbinte". Dar în umbră stă binecunoscuta "Efigie arsă/ într-un timp sonor, de clopote." Chiar dacă peisajul existențial se prezintă bântuit de torturantul spirit al obscurității, speranța va persista, infatigabila speranță: "Voi vedea/ încă o dată soarele, luna crescând și, poate,/ mugurii unei vindecări colective." "Belșugul sclipitor de nisipuri spulberate", iată sintagma caracteristică încercărilor de a depăși, transfiguratoriu, cercul fenomenelor terestre. Volumul Pianissimo al
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
religios n-a făcut să răsune asemena accente de slavă: „Doamne, izvorul meu și cântecele mele! Nădejdea mea și truda mea! Din ale cărui miezuri vii de stele Cerc să-mi îngheț o boabă de mărgea” -Psalm. Sau de solitudine torturantă: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar și cu frunziș Țepos și aspru-n îndârjire vie.” -Psalm. Apoi de implorare: „Nu-ți cer un lucru prea cu neputință În recea mea-ncruntată suferință. Dacă
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
și Mache, în vreme ce băcanul Ghiță Calup, gardist civic de o credulitate ce îl sortește încornorării, îl anunță pe Jupân Dumitrache. Dacă nu inventivitatea comică impresionează în toate aceste texte, în schimb e vădit scrupulul stilistic, ce avea să devină teribil, torturant. Scriitorul cu o atât de consistentă vână comică se lasă, o vreme, atras de poezie. Dar, chiar dacă, așa cum s-a întâmplat cu tălmăcirea în versuri a piesei Roma învinsă de A. Parodi, tot șlefuind, cizelând, poate croi o formă impecabilă
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Ca să fii cu adevărat un creator/Înnoitor În domeniul ethosului, trebuie să ai o conștiință prometeiană. Μ Oricât s-ar strădui, unii nu reușesc să-și ridice munca de la acest nivel dezolant al caznei, al osândei, al chinurilor (asemănătoare sforțărilor torturante ale lui Sisif). Aceasta pentru că ei nu au cunoscut Încă plăcerea găsirii unui rost muncii lor sau nu știu Încă s-o supună la Înseși cerințele devenirii lor (de aici, sentimentul că s-au vândut, prin intermediul muncii, altora). Μ Într-
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
1916) vădește un anume fler psihologic, manifestat în sugerarea efectelor chinuitoare ale geloziei. Patima crescândă a unui tânăr, Aurel Chiru, pentru o „drăcoaică”, Getta, soția plină de frustrări a unui bărbat obtuz, e minată de o suită absurdă de îndoieli torturante, de furii iscate din năzăreli, de disperări răvășitoare, rarele clipe de fericire fiind întunecate de umbrele unei suspiciuni ce nu provoacă decât suferință. Tot acest zbucium duce, într-un final melodramatic, la suicidul protagonistei, abia acum iubitul mefient convingându-se
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
a ieși din rînd. Această deschidere către realitate, către componenta socială a ei reprezintă punctul de afinitate al poeziei Marianei Marin cu poeții germani din România. Pentru Mariana Marin România comunistă a începutului de deceniu optzeci e spațiul unei realități torturante. De aceea poezia autoarei e, subtil sau direct, protestatară. A scrie poezie protestatară la începutul anilor '80 era un act de curaj. A dori să o vezi publicată era inconștiență." O istorie a literaturii protestatare va trebui scrisă din perspectiva
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
și trimiteri spre folclor, versurile vădesc siguranță. Cărțile următoare, Munții (1978) și Locul unde aștepți (1983), se mențin pe același coordonate, dar aduc teme, elemente și nuanțe noi. E cazul mai ales în Locul unde aștepți, în care pulsațiile încordate, aspirația torturantă către „rotundul întreg”, către acel punct inițial al cosmosului „unde izvoarele vieții și morții se-ntâlnesc”, reafirmarea neostoitului nesațiu pentru febrile interogații, nostalgia, mai accentuată acum, provocată de trecerea vremii, conștiința apropierii orizontului morții coexistă cu liniștea durerii („Lacrima curăță
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
munți și cu atâta dramatism, încât romanul este aproape o capodoperă. [...] Construcția e sigură, bine rostogolită, cu nimic artificial nicăieri, iar încheierea vine când toate faptele sunt coapte spre a-și da rodul. G. CĂLINESCU Forța este pentru Slavici obsesia torturantă, ascunsă în mecanismul creației și în gestica omului, totodată gravă, greoaie, energică. Portretele sale ni-l arată masiv și morocănos, frumusețea lui e numai în monumentalitate. Aparent placid, tern (ca și stilul prozei sale), el observă și înregistrează, iar mișcarea
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Camil Petrescu și Liviu Rebreanu, se impune și astăzi grație modernității construcției și personajelor, anticipând plăsmuirile expresioniste: Bolnavul, Femeia, Bătrâna, întrupări de idei și de trăiri paroxistice și extatice. Protagoniștii sunt bântuiți de fantasme, așteptări terorizante, torturante neliniști și apariții. S. anticipează astfel câte ceva din misterele și dramele lui Lucian Blaga și ale lui Adrian Maniu. Mai puțin structurate, Călătorii (apărută în 1916 în „Rampa nouă ilustrată”) și În fața mării (publicată în 1973 în „Manuscriptum”) atestă faptul
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
l’a forcé à rester accroupi pendant une demi-heure, les mains tendues, sans pouvoir s’appuyer une seconde sur le lit. Cette position, que nous appelions «l’outarde», devenait après quelques minutes fatigante, et après un quart d’heure vraiment torturante. Le collègue de cellule de Giurescu est devenu rapidement «congestionné et il avait mal à la tête; il souffrait d’arthrite, d’athérosclérose, il pouvait faire une crise». Dans un livre de mémoires de la prison, Florin Constantin Pavlovici nous décrit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu punctul de plecare într-un vis, ciclul Centaurii comunică sentimentul straniei damnațiuni de a fi „zeu și ființă deodată” cu o energie aproape argheziană, în viziuni inedite. În Barbarul poetul nu face decât să proiecteze aceeași stare de vitalitate torturantă, însă în expresie mai frustă, în alt decor, asiatic, pentru ca în Krum cuceritorul să construiască, parcă din piatră, o înfățișare de centaur sălbatic: „Pe armăsar în spume oprit, ca un erete/ Privirea o rotește flămândă pe câmpii./ Oștirile-i în
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
la bătrânețe, să aibă o valoare mai mult pentru aducere-aminte, dar deocamdată a le păstra înseamnă pură vanitate. Credeam că, recitindu-le, o să am prilej de melancolie, dar faptele transcrise acolo mi-erau indiferente și de alt ordin ca preocupările torturante de acum. Apăreau ca o suferință veche, în momentul când te invadează o suferință nouă. O scrisoare n-are decât o valoare momentană, te bucuri când face pe drum cât mai scurt timp, căci înseamnă că-ți aduce sufletul cel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prezentul său roman O moarte care nu dovedește nimic, după cum o făcuse și în lucrarea sa de debut, Romanul lui Mirel. Am amintit de întîiul roman al dlui Anton Holban și amănuntul este de două ori prețios. Amorul torturat și torturant pe care Sandu îl nutrește pentru Irina, este de fapt amorul unui intelectual, unui cerebral, mai exact, ros de propriile-i incertitudini logice, pentru o făptură simplă, poate, dar total anticerebrală, într-un cuvânt femeie. Or, un astfel de amor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]