133 matches
-
lui Arghezi (Ă). Tonul poemelor lui Radu Pădure (Ă) păstrează din gravitatea momentului tocmai acea combativitate (Ă) care se transmite nemijlocit lectorului ca la citirea poemului Margheritei Aligher, care imortalizează eroismul Zoiei Kosmodemianskaia sau a cunoscutei Balade a acelui care torturat cântă (Ă). Sau la noi În cazul Doftanei lui Dumitru Corbea și a Mierlei lui Ilie Pintilie a Veronicăi Porumbacu (Ă). Astăzi literatura Închisorilor este o actualitate deosebită. Asaltul forțelor muncitorești de pretutindeni Întâmpină ultima rezistență a capitalismului (Ă). Închisorile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
declarații în care vor fi forțați să afirme că oferă informațiile de bunăvoie, nicidecum în urma torturilor, pentru a ține secretă acțiunea de la Pitești, pe de o parte, și pentru ca notele să lase impresia colaborării victimelor cu regimul. Primul lot de torturați a scris declarații, între 10 și 17 decembrie 1949, în fața direcțiunii, iar într-una din seri Țurcanu l-a instruit deja pe Pătrășcanu cum să procedeze în acțiune, cerându-i chiar părerea despre unii colegi de lot care ar putea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
zi și câteva săptămâni, până când se intra în următoarea fază, în care li se cereau mai întâi informații. Practic, până în acel moment, tinerii erau bătuți fără să le fie foarte clar de ce. Acesta era alt moment de cumpănă pentru cei torturați, întrucât trebuiau să decidă dacă își trădează colegii rămași în libertate, uneori chiar membri ai familiei, ori dacă îi înfruntă pe agresorii lor - verbal, desigur, întrucât fizic era deja imposibil. Având în vedere că fuseseră supuși torturii timp de câteva
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
tot ce ascunsese Securității în timpul anchetelor -, dar și informații din cadrul închisorilor, moment în care trebuia să îi denunțe pe acei membri ai administrației care au favorizat-o ori au ajutat-o în vreun fel. După ce se încheia „audierea” tuturor celor torturați (sigur, unii refuzau să vorbească și erau schingiuiți în continuare), victimele erau obligate să treacă în scris informațiile, la început, în fața directorului, iar mai târziu, direct în camera de baie, organizată de administrație pentru Țurcanu. În plus, cinismul organizatorilor a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și fizică. Pericolele nu treceau cu totul, întrucât au fost numeroase cazuri în care membri ai „comitetelor” de bătăuși au fost schingiuiți încă o dată (sau de mai multe ori) pentru că erau prinși cu informații ascunse ori manifestau milă față de cei torturați, dar situația lor era totuși mai bună decât a celor care suportau bătăile și chinurile în continuare. În plus, se conta pe faptul că, odată cu pierderea echilibrului sufletesc și decăderea morală a victimelor, următorii pași se vor face cu mai
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
sunt cunoscuți Constantin Păvăloaie, Vasile Dușmanu, Ion Popescu, Nicolae Călinescu, Nicolae Eșianu, Petru Cojocaru, Cornel Pop, Ion Angelescu, Ion Soare, Emil Sebeșan, Iosif V. Iosif, Constantin Barbă, Radu Ciuceanu, Lucian Plapșa, aceștia (dar și alții) constituind primul lot masiv de torturați în cadrul acțiunii violente de la Pitești. Emil Sebeșan relatează că pretextul pentru începerea bătăii a fost înfruntarea dintre Țurcanu și Angelescu, ultimul fiind revoltat de faptul că un coleg deținut își permite să dea ordine în cameră. Deși Sebeșan, Ciuceanu și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
materialul informativ smuls prin torturi de la deținuți, ori înființarea camerei 4-spital ca școală de cadre prin trimiterea de volume din biblioteca penitenciarului, au fost luate direct de către ofițerul politic Ion Marina 2, cel puțin conform declarațiilor lui Dumitrescu. Pentru că cei torturați erau obligați să denunțe orice favoare din partea administrației, gardienii au fost și ei prinși într-un cerc vicios și au participat la bătăi în mai multe rânduri. Un alt detaliu extrem de important, deși nu în totalitate sigur, este ordinul dat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care să îi poată folosi în aplicarea sistemului de torturi, menționându-i pe Vasile Pușcașu, Aristotel Popescu, Murărescu, Gheorghe Popescu, Cerbu, Voin și Grigore Romanescu 2. Dintre aceștia, doar Pușcașu făcea parte din lotul inițial de la Suceava, restul fiind cu toții torturați la Pitești. De asemenea, în închisoare se primeau pachete cu alimente de acasă, dar ele erau repartizate de Popa doar acoliților săi. Ioan Cerbu amintește că Popa l-a ajutat pe Viorel Negrilă cu pachete și cu streptomicină 3. La
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
însă fără succes 3. Dintre metodele aplicate de Stoian, Pușcașu, Murărescu și Popescu, Popa înșiruie îngurgitarea excrementelor, băutul urinei, sărutarea reciprocă în anus, mânjirea gurii cu fecale, lingerea closetului, strângerea degetelor între bucăți de lemn la ușă până la leșin; vara, torturații erau ținuți zile întregi în picioare, cu ochelari pe ochi, bine îmbrăcați și cu bagaje grele, fără posibilitatea de a bea apă; picătura chinezească a fost folosită de Murărescu asupra lui Drohobeczky Attila Anton, care fusese ras pe cap. Popa
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de fapt creolină și l-a luat la rost: „Ai băut pe p... mă-tii creolină. Ai băut urină”. Au așteptat puțin și, văzând că nu moare, l-au bătut cumplit 4. Același Voinea susține că Dumitrescu fusese atât de torturat, încât a început să recunoască vini și fapte imaginare, și că torturarea sa cu exces de zel s-a datorat faptului că era nepotul comandantului legionar Butnaru din Iași. A fost cercetat pentru procesul Țurcanu la Ploiești între iunie și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
colaborat intens cu Popa „Țanu”. Popa spune în anchetă că Grama era cel care dădea indicațiile pentru bătăi, cel puțin între 15 octombrie 1950 și 1 ianuarie 1951, creditându-l cu inventarea metodei folosirii sării în exces în mâncarea celor torturați. Tot Popa menționează o scenă dramatică după moartea lui Alexandru Radovan, la care contribuise și Grama: „Ce, eu l-am omorât? L-au omorât cei de la 104 și, în definitiv, ce ți-e milă de el? A fost un bandit
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cu acesta atât în Suceava, cât și în primele luni în Pitești și s-a alăturat acțiunii sale. În vara lui 1949 a făcut parte din prima echipă care tatona grupul mediciniștilor din București (cel care avea să devină primul torturat), alături de Leonard Gebac, Constantin Onișor, Ion Negură și Eugen Țurcanu. La sfârșitul lui noiembrie 1949, se găsea în camera 4 din secția gardianului Covreja, având rolul de a obține informații de la Pafnutie Pătrășcanu, în principal. În momentul în care acesta
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
predea lista cu cei care pot fi folosiți mai departe în acțiune ca agresori, pentru a fi mutați în camere cu regim mai blând, să îi facă o listă cu cei din secțiile muncă silnică și temniță grea care trebuie torturați, dar și să tortureze. Ordinul de a bate l-ar fi primit în a doua jumătate a lui noiembrie 1949 și a „rămas valabil până la plecarea mea din penitenciarul Pitești, adică până în august 1951”2. Popa „Țanu” întărește afirmațiile lui
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
locotenentul Marina și colonelul Zeller. Primul vinovat dintre deținuți este, desigur, Țurcanu, alături de Popa, Livinschi, Mărtinuș, Leonida, Pătrășcanu, Fuchs, Steier 4. Probabil însă că Virgil Ierunca nu cunoștea întregul destin al lui Pafnutie Pătrășcanu și al lui Titus Leonida, ambii torturați înainte de a schimba taberele, precum nici pe cele ale lui Fuchs și Steier, asupra cărora nu există date certe. În ceea ce privește împărțirea acțiunii în etape, Ierunca identifică patru momente: demascarea externă (informațiile ascunse la Securitate), demascarea internă (denunțarea ajutoarelor primite în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și împarte acțiunea în două etape: mărturisirea și studierea marxism-leninismului. El crede că scopul acțiunii implementate de către Securitate a fost completarea anchetelor, identificând trei motive pentru care experimentul se bucură de o tristă originalitate: prezența permanentă a agresorului lângă cel torturat, transformarea forțată a victimei în agresor, precum și proporțiile și brutalitatea schingiuirilor. Victor Leahul acordă paternitatea acțiunii violente lui Anton Makarenko, cu toate că nu îi absolvă de responsabilitate nici pe Bogdanovici ori Țurcanu, care i-au aplicat metoda. El argumentează că Securitatea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
suplimentare celor din anchetele premergătoare condamnării, zdrobirea tineretului - cel mai puternic adversar al comuniștilor -, dar și crearea, „omului nou”. Deținuții trecuți prin Pitești urmau să fie și viitori delatori din rândul intelighenției. Inițiatorii acțiunii scontau pe păstrarea conspirativității prin implicarea torturaților în represiune și prin compromiterea tuturor. Totuși, treptat și cu foarte puține excepții, reeducații și-au regăsit echilibrul și verticalitatea, spune Merișca 2. Istoricul Dennis Deletant argumentează că Alexandru Nicolschi este coordonatorul experimentului de la Pitești, care urmărea să inspire teroare
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
au putut fi ușor modelate și controlate. Prin urmare, victimele sistemului de la Pitești au constituit doar un pas în realizarea „omului nou”. Rezultatele acțiunii au fost doar în parte cele scontate, întrucât, deși s-au obținut multe informații de la cei torturați, abia un infim procent a fost corect și util organelor de represiune, intoxicările și fabulările predominând din cauza exagerărilor comise de agresori, care cereau materiale cu orice preț. În ceea ce privește distrugerea fizică și psihică a deținuților, putem observa că ea era urmărită
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
au fost însă foarte puțini chiar și după încetarea acțiunii, iar păstrarea lor pe aceste coordonate se explică prin condițiile în care au trăit după oprirea schingiuirilor. Exemplele la îndemână sunt cele ale lui Aristotel Popescu și Dan Dumitrescu (ambii torturați crunt și în repetate rânduri până când au cedat), care au fost ținuți în închisoare până la moarte. Implicați în înscenarea proceselor deținuților, au fost anchetați, ținuți sub presiune și lipsiți de informații până în ultimul moment. Astfel se explică de ce în Casimca
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
inițierii, monstrul Ngakola avea puterea de a-i ucide pe oameni, înghițindu-i, și de a-i scuipa apoi, reînnoiți. Neofitul este băgat într-o cușcă reprezentând corpul monstrului. Aude de acolo glasul înspăimîntător al lui Ngakola, este biciuit și torturat; i se spune că "a ajuns în pântecele lui Ngakola" și este pe cale de a fi mistuit. După ce trece și prin alte încercări, dascălul inițiator vestește în cele din urmă ca Ngakola, care îl inițiase pe neofit, l-a scuipat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vadă, nici n-ar fi putut, el se ivi din nou lângă mine. - Îți scrii memoriile. Timpul prin care ai trecut și treci e fără egal. Suferințele, nedreptățile, închisorile, totul în numele unei societăți absurde, visate sincer, sau rostite ipocrit, cei torturați, asasinați, crucea acestei umanități... Unde? Ce carte le poate cuprinde? Toate câte au fost... -...Au trecut, vor trece, îi preluai vorbirea (în timpul acesta, doamna Pavel își dădea mai departe în cărți), dar lipsește un Balzac, un Dostoievski, un Tolstoi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ar ține în mâini o oglindă și mi-ar pune în față imaginea propriei mele vieți, erori fatale, lupte, acuzații, o combinație între închisoare și o pivniță de tortură, în care fiecare dintre noi era și prizonier, și paznic, și torturat, și torționar. Între mine și el se interpune deodată o înstrăinare totală, ce legătură am eu cu el, ce legătură am eu cu discursul acesta electoral frumos șlefuit, pentru o clipă durerea îi amenință viața, la fel cum îl amenințasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui Stéphane Hessel (Indignez-vous !) și imensul său succes editorial. La cei 93 de ani ai săi, personajul impunea măcar atenție. Membru activ al Rezistenței, trimis în Franța de către De Gaulle pentru a contribui la pregătirea debarcării aliaților, prins de Gestapo, torturat (despre această experiență s-a rezumat să spună doar că nu judeci un om care a vorbit sub tortură - deși el rezistase torturii), închis la Buchenwald, evadat în ultima secundă, diplomat după eliberare și coredactor al Declarației Drepturilor Universale (și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
informez și pe ea. Dar eu nu pot fi de acord, e imposibil... În cazul acesta, trebuie să-ți cer să pleci. Îmi pare rău că ți-am răpit timpul. Stați puțin... „Nu pot să plec acum, își spuse Tom, torturat. Pur și simplu, nu pot.“ Apoi continuă: Nu o să-i plac, de ce i-aș plăcea? Și poate că ea n-o să-mi placă mie... și, oricum, e o aiureală. Firește că nu aștept să-mi promiți că vei izbuti. Cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
protocronist nu justifică însă și delirul apologetic al autorului: „opera lui Urmuz (...) este, în contextul românesc, marea, deznădăjduita, eroica Negație. Poziția sa este, din acest punct de vedere, funcțional omoloagă cu locul pe care îl ocupă, în culturile respective, marii torturați, un Blake, un Dostoievski, un Kafka”... Tot pe linie semiotică (dar colorate „protocronist” și, totodată, „textualist”) se înscriu și interpretările lui Marin Mincu din studiul introductiv la antologia Avangarda literară românească. Citînd manifestul apologetic al lui Geo Bogza din revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
creierului meu. mă ridic în picioare. aștept verdictul. tot eu îl citesc cu voce tare. Creierul meu este declarat vinovat de terorism agravat (împotriva mea), de luare de ostatic (eu sunt ostaticul) și de acte de tortură (eu sunt cel torturat). Pînă în ultima clipă a vieții sale creierul meu este condamnat să rămînă închis în cutia craniană a capului meu, să nu mai vadă niciodată lumina zilei și să nu mai comunice niciodată cu alte creiere. mulțumesc, domnilor judecători. mulțumesc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]