162 matches
-
mai ales, să treacă de bariera rolurilor oarecare și nu a izbutit, dar eu trebuie să amintesc disperarea cu care a luptat. Și-a dorit, numai Dumnezeu poate ști de ce, să joace Cyrano de Bergerac. Tocmai îl montase N.Al. Toscani care, cam intrat într-un con de umbră ca regizor, îl distribuise pe Damian Crâșmaru, chestie care pe Tolea l-a enervat grozav - era un fel de gelozie între ei. Umbla cu pieptul scos în afară, era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ce te uita) și după ce ne-am luat care mai de care mașini pe aprobările lui Ștefan Andrei, ne-am apucat să jucăm și noi scenele noastre, de te puteai apuca de cap dacă erai om normal. Dar de unde, cu Toscani nu s-a pus problema, omul era rezistent, fie că nu băga de seamă efectiv, fie că accepta dezastrul pentru că oricum nu-l putea împiedica. Era scena duelului, noi eram cu toții mușchetarii regelui, aveam săbii și costume elegante, catifea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
știu să facă o prezentare de vinuri într-un mod cuceritor și cu o remarcabilă elegantă. De altfel fotografia cu figurile noastre încântat-uimite-fericite, este suficient de grăitoare. Contribuie din plin la această platourile cu mici delicatese culinare, toate cu specific toscan, ce vor da savoare fiecărei înghițituri de vin. Trecem nepermis de repede peste explicațiile tehnice referitoare la modalitățile de cupare a sortimentelor de vinuri și, impulsionați de priveliște, arome și gusturi, ne desfătam papilele cu primul vin prezentat. Evident după
DA! SÂNGELE DOMNULUI FACE MINUNI! / SI ! SANGUE DEL SIGNORE FA MIRACOLI ! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344518_a_345847]
-
al literaturii și stilului medieval (inspirație religioasă, tendință moralizatoare, limbaj bazat pe percepția vizuală și imediată a faptelor), poemul lui Dante tinde către o reprezentare amplă și dramatică a realității, departe de spiritualitatea tipică a epocii sale. Scrisă în dialect toscan, opera a exercitat o influență considerabilă asupra dezvoltării limbii și literaturii italiene. Inițial, Dante și-a intitulat poemul Commedia, în sensul că, după un început dramatic, opera are un final fericit (cum explică autorul însuși într-o scrisoare adresată lui
Matthew Pearl: Clubul Dante. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339334_a_340663]
-
lista continuă. Crimele sunt comise chiar atunci când poetul Henry Wadsworth Longfellow se pregătește să ofere Americii prima tălmăcire în engleză a Divinei Comedii de Dante Alighieri. Și nu e o coincidență. Asasinatele par a fi inspirate din Infernul marelui poet toscan. Poliția e neputincioasă. Presa cere un vinovat. Longfellow și prietenii săi - Clubul Dante - sunt obligați să părăsească salonul literar și să bată la porțile iadului. Cine a păcătuit nu poate fi sigur că va scăpa cu viață. Așa cum remarca James
Matthew Pearl: Clubul Dante. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339334_a_340663]
-
adăpostind 15 capele cu frumoase altare sculptate în lemn aurit. Construc\ia a început în 1562. E terminată în 1619, iar altarul principal în 1652. A fost construită de dominicani dar plătită din trezoreria regală. Stilul e gotic-portughez îmbinat cu toscan la exterior și corintian în interior. Inițial avea 2 turnuri, dar unul a căzut în 1776, cel rămas având un clopot renumit “Golden Bell”, cu un sunet deosebit. Principalul altar e dedicat sfintei Ecaterina a Alexandriei și e pictat cu
GOA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343986_a_345315]
-
Smith când observa, încă din zorii modernității, că societatea este forma de organizare în care tot omul are tendința să devină negustor?” MIHAI DINU Dacă Jean Baudrillard propune un discurs definitoriu asupra postmodernității în care trăim, putem spune că Olivier Toscani realizează un soi de meta-comunicare interculturală între spații, spărgând cu bună știință limite, norme, prejudecăți. Supuse rigorilor moralității în publicitate în cel de-al doilea caz sau moralității în gândire, de ce nu, în primul, ambele segmente de creație implică o
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
o filozofie proprie, care descrie cu pregnanță coordinatele unei lumi lipsite de Omul-Ființă în punctul său central, dacă ne referim la Baudrillard, dar plină de convenții, de păcate și de norme - componente caracteristice unor culturi distincte -, dacă ne referim la Toscani. Sigur că întrebarea care ni se naște imediat în minte este dacă cei doi creatori anterior amintiți sunt convergenți în intenția lor de comunicare sau merg pe căi total contrarii. Ei bine, dacă ne-am imagina că putem așeza față
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
în fața ochilor ar fi un tablou de dimensiuni considerabile, în care intersecția lor ar fi una imposibilă reprezentată printr-o falie despărțitoare, ca simbol funciar al disjungerii acestora. Dacă este să distingem, totuși, un singur punct comun între Baudrillard și Toscani și să ne închipuim că acesta se naște undeva, la infinit, ca două linii paralele, care se chinuiesc să se întâlnească cu greu pentru o fracțiune de secundă în inima universului, atunci putem spune că, în mod sistematic, ambii creatori
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
acel ceva care aparține tuturor, indiferent de aria culturală de proveniență și de normele aparent imuabile căreia i se supun. Cu alte cuvinte, fie că ești la New York, Londra, Paris, New Delhi sau în Afganistan, discursul publicitar al lui Olivier Toscani are același limbaj caracteristic și dezvoltă o filozofie singulară care aduce, practic, comparativ cu gandirea lui Baudrillard, Omul în interiorul acestui discurs. În ce modalitate? Nu altcumva decât ascunzându-și produsul în spatele unor bucăți de realitate, ce aparține în integralitate oamenilor
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
în spatele unor bucăți de realitate, ce aparține în integralitate oamenilor din oricare colț al planetei ar fi ei. Pentru că zâmbetul, boala, bucuria, moartea, nașterea ori suferința se exprimă peste tot aproape la fel. Șocul pe care îl produc reclamele lui Toscani este numai unul aparent doar și se poate traduce, de fapt, ca fiind refuzul omului de a accepta realitatea din jurul lui în totalitatea sa și nu doar din anumite perspective ale ei. Cu lumina, dar și cu mizeriile ei, cu
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
totalitatea sa și nu doar din anumite perspective ale ei. Cu lumina, dar și cu mizeriile ei, cu frumusețea, dar și cu inesteticul său, cu suferința ori cu duritatea și violența sa, iată ce fel de viață de privit propune Toscani în discursul său publicitar amplu. El se adresează, de fapt, tuturor categoriilor de publicuri, fie că sunt adepte sau nu ale mărcii Benetton. Putem spune că el țintește un public universal prin toate aceste segmente de viață de un antagonism
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
un public universal prin toate aceste segmente de viață de un antagonism pur, care alcătuiesc o retorică personală fascinantă nu prin estetica sa imagologică, ci tocmai prin însăși problematizarea situațiilor cu care se confruntă lumea: boli, războaie, foamete, analfabetism etc. Toscani lansează aici o invitație la a medita asupra lumii în care trăim, la a-i observa cu atenție cadrele existențiale dure. Un copil care părăsește definitiv universul său amniotic trebuie să fie pregătit, din momentul tăierii cordonului său ombilical ce
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
plenar, așa cum își dorește, de facto, în sinea lui să existe. Oamenii lui Baudrillard alcătuiesc, iată, o lume, în general, conformistă, dar nu neapărat conformă cu realitatea-i zămislită, de cele mai multe ori vulgar, de către alții. De ce se despart până la urmă Toscani și Baudrillard? Și unul, și celălalt nu ne propun o înșiruire limitată de mituri, ci, mai degrabă, o serie întreagă de realități. Anumite genuri de realități autopsiate, primul la nivel global, al doilea la nivel secvențial, fiecare în parte însă
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
societății din care acesta face parte, dar și a societății privite ca unconstruct eterogen, cu puncte de reper reductibile la nimic altceva decât la nevoi, consum și satisfacție personală de moment, filozofie căreia Baudrillard i se împotrivește cu tărie. La Toscani, în schimb, se întâmplă ceva interesant. Deși, așa cum spuneam anterior, el nu ne propune, fie îngăduit cuvântul, un mit propriu-zis în ceea ce fotografiază, reușește însă ca să clădească un asemenea mit, mitul Benetton - produsul ascuns în spatele imaginii -, tocmai prin faptul că
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
de lângă el. Fiindcă, până la urmă, mitul cuvântă. El este, după Roland Barthes, pură „vorbire” și „Orice obiect din lume poate trece de la o existență închisă, mută, la o stare orală, deschisă aproprierii societății (...).”[1] Mesajul discursului fotografic al lui O. Toscani nu face decât să arunce în perimetrul mentalului public percepția personală asupra unei structuri portretistice a problematicii existențiale de azi. Se poate observa cu ușurință la Baudrillard faptul că Omul este o ființă complet aspiritualizată sau, cel puțin, nu își
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
Sine ca persoană, ci către sine ca simplu consumator. Modelul feminin/ Modelul masculin sau Femeia-Obiect/ Bărbatul-Obiect, iată cele două embleme, cei doi poli fundamentali ai societății de consum, care, de fapt, îi întrețin, îi alimentează mulțimea de superficii evidente. La Toscani însă, același Om reprezentat într-o simetrie imagologică specifică sieși este chiar cel care umple vidul existențial nu altcumva, ci fără cuvinte sau cu extrem de puține cuvinte (a se vedea cazul imaginii cu cele trei inimi inscripționate cu numele raselor
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
reprezentat într-o simetrie imagologică specifică sieși este chiar cel care umple vidul existențial nu altcumva, ci fără cuvinte sau cu extrem de puține cuvinte (a se vedea cazul imaginii cu cele trei inimi inscripționate cu numele raselor umane). De fapt, Toscani nici nu are nevoie de text ca să-și disemineze în mod global diversele-i mesaje. Figura cristică a muribundului aflat în faza terminală a bolii ori chipul expresiv al fetiței cu ochi mari și cu pielea înnegrită de murdărie, ținând
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
o aglomerare de cuvinte care să le suplinească mesajul elocvent. Cuvintele își dovedesc, iată, cu pregnanță inutilitatea aici. Pentru unii o problemă de moralitate a discursului publicitar, pentru alții semnul unei inovații de geniu, corpul omenesc prezent în imaginile lui Toscani nu este nicidecum corpul erotic din gândirea lui Baudrillard. Este portretul în alb și negru al problemelor Omului, indiferent în ce loc al planetei s-ar afla acesta, ale omenirii în genere. Putem spune că ne aflăm în fața unui adevărat
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
alb și negru al problemelor Omului, indiferent în ce loc al planetei s-ar afla acesta, ale omenirii în genere. Putem spune că ne aflăm în fața unui adevărat studiu antropologic (toți suntem una și aceeași persoană, putem traduce viziunea lui Toscani) cu aparente, pe alocuri, imagini vulgare în redarea unei anumite idei. Căci, ceea ce face Toscani prin fotografiile sale nu conține dorința oarecare de a arăta lumii un os alb strâns cu putere de două mâini negre de soldat în spatele unui
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
acesta, ale omenirii în genere. Putem spune că ne aflăm în fața unui adevărat studiu antropologic (toți suntem una și aceeași persoană, putem traduce viziunea lui Toscani) cu aparente, pe alocuri, imagini vulgare în redarea unei anumite idei. Căci, ceea ce face Toscani prin fotografiile sale nu conține dorința oarecare de a arăta lumii un os alb strâns cu putere de două mâini negre de soldat în spatele unui pat de pușcă, o uniformă însângerată de combatant bosniac, niște boabe albe de orez așezate
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
ci un alt fel de discurs publicitar cu o structură ideatică bine articulată, o intenție de comunicare precisă asupra multitudinii de probleme ce domină azi umanitatea și care nu și-au găsit nicio cale de rezolvare, cel puțin deocamdată. Între Toscani și Baudrillard se sapă, iată, o prăpastie de netăgăduit, Omul filozofului francez neavând ce căuta în tabloul fotografului italian, tot așa precum nici corpul Omului lui Toscani nu este definit imagologic și exploatat publiictar la fel ca în cadrul sistemului de
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
care nu și-au găsit nicio cale de rezolvare, cel puțin deocamdată. Între Toscani și Baudrillard se sapă, iată, o prăpastie de netăgăduit, Omul filozofului francez neavând ce căuta în tabloul fotografului italian, tot așa precum nici corpul Omului lui Toscani nu este definit imagologic și exploatat publiictar la fel ca în cadrul sistemului de gândire baudrillardian. Două entități disjunse, așadar, ce redau tipuri diferite de realități, pentru că Toscani nu vede sexualitate și erotism în corpul autopsiat, precum nici Baudrillard nu poate
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
ce căuta în tabloul fotografului italian, tot așa precum nici corpul Omului lui Toscani nu este definit imagologic și exploatat publiictar la fel ca în cadrul sistemului de gândire baudrillardian. Două entități disjunse, așadar, ce redau tipuri diferite de realități, pentru că Toscani nu vede sexualitate și erotism în corpul autopsiat, precum nici Baudrillard nu poate distinge problemele grave ale omenirii în corpul unui manechin. Toscani sculptează lumea cuvintelor în imagini, Buadrillard aruncă cu pietre în expresia artei de a fi a acestei
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
ca în cadrul sistemului de gândire baudrillardian. Două entități disjunse, așadar, ce redau tipuri diferite de realități, pentru că Toscani nu vede sexualitate și erotism în corpul autopsiat, precum nici Baudrillard nu poate distinge problemele grave ale omenirii în corpul unui manechin. Toscani sculptează lumea cuvintelor în imagini, Buadrillard aruncă cu pietre în expresia artei de a fi a acestei lumi. Depășind cu mult granița sacrului, filozoful Jean Baudrillard târăște, pur și simplu, corpul uman prin mocirla hiperrealității profanului, acesta trebuind „să fie
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]