162 matches
-
se poate număra chiar el însuși. O viziune despre om tipic postmodernă, a deconstrucției din vechile norme și drepturi și a reconstrucției unui alt tip de ființă a noii ordini globale contemporane. Din acest punct de vedere, crahul dintre Olivier Toscani și Jean Baudrillard își descrie fără varii ambiguități de ordin interpretativ propriile coordonate. Dacă ceea ce propune Toscani prin discursul publicitar articulat pentru marca Benetton este o veritabilă „interfață de lectură a realității” [6], atunci ceea ce încearcă Baudrillard este o interfață
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_intersectari_culturale_magdalena_albu_1337654110.html [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
și drepturi și a reconstrucției unui alt tip de ființă a noii ordini globale contemporane. Din acest punct de vedere, crahul dintre Olivier Toscani și Jean Baudrillard își descrie fără varii ambiguități de ordin interpretativ propriile coordonate. Dacă ceea ce propune Toscani prin discursul publicitar articulat pentru marca Benetton este o veritabilă „interfață de lectură a realității” [6], atunci ceea ce încearcă Baudrillard este o interfață de lectură a măștii unei realității concepute și aruncate pe piață în ideea de a marca agresiv
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_intersectari_culturale_magdalena_albu_1337654110.html [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
unei realității concepute și aruncate pe piață în ideea de a marca agresiv un alt univers semiotic. Diferența dintre aceste două microcosm-uri create constă tocmai în locul pe care Ființa umană îl ocupă în centrul lor. Înlocuind verbul prin imagine, Toscani anulează ceea ce este „aproximativ și metaforic” [5] în descrierea fizionomiei acestei lumi. Baudrillard, în schimb, despică universul uman în „n” fire descriptive, ucigându-i, ca o fără de sfârșit noapte walpurgică, puritatea și esențele, până la urmă. Ne place sau nu, faptul
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_intersectari_culturale_magdalena_albu_1337654110.html [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
știu să facă o prezentare de vinuri într-un mod cuceritor și cu o remarcabilă elegantă. De altfel fotografia cu figurile noastre încântat-uimite-fericite, este suficient de grăitoare. Contribuie din plin la această platourile cu mici delicatese culinare, toate cu specific toscan, ce vor da savoare fiecărei înghițituri de vin. Trecem nepermis de repede peste explicațiile tehnice referitoare la modalitățile de cupare a sortimentelor de vinuri și, impulsionați de priveliște, arome și gusturi, ne desfătam papilele cu primul vin prezentat. Evident după
DA! SÂNGELE DOMNULUI FACE MINUNI! / SI ! SANGUE DEL SIGNORE FA MIRACOLI ! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_da_s_mihai_batog_bujenita_1383248330.html [Corola-blog/BlogPost/344518_a_345847]
-
Porumbescu” din București și angajarea prin repartiție guvernamentală, în 1972, la Radiodifuziunea Română - aceasta, după ce din timpul studenției era deja preocupat de muzica ușoară, pop și corală. Între anii 1968-1974 a făcut parte din sextetul „Cantabile”, condus de soprana Smaranda Toscani, cea care l-a descoperit și l-a integrat în acest grup care colabora pe atunci cu Teatrul muzical „Ion Vasilescu” din București și care astăzi nu mai există. Pe vremea aceea în teatrul „Ion Vasilescu” dirija Edmond Deda iar
TITUS ANDREI. A SLUJIT MUZICII UŞOARE, LA RADIO, O VIAŢĂ DE OM de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1414428637.html [Corola-blog/BlogPost/377909_a_379238]
-
cu viță de vie din regiunile următoare: Abruzzi, Campania, Emilia-Romagna, Friuli-Venezia, Giulia, Lazio, Liguria, Lombardia cu excepția provinciei Sondrio, Marche, Molise, Piemonte, Toscana, Umbria, Venezia, cu excepția provinciei Belluno, inclusiv insulele aparținătoare acestei regiuni, de exemplu Elba și celelalte insule din arhipelagul toscan, insulele Ponziane, Capri și Ischia. c) în Spania, suprafețele cu viță de vie: - din următoarele provincii: - Lugo, Orense, Pontevedra, - Ávila (cu excepția comunelor care corespund cu "comarca" viticolă determinată de Cebreros), Burgos, León, Palencia, Salamanca, Segovia, Soria, Vallaloid, Zamora, - La Rioja
jrc4282as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89447_a_90234]
-
atelierul a fost terminat în 1583. Nouă "teza longa de la Tana" măsură 315 de metri în lungime și avea o lățime de 21 de metri împărțită în trei nave prin două linii paralele de 43 de coloane mari în stil toscan, circulare și din cărămidă, care susțineau cele două coridoare ("coridori de sora") laterale, la o înălțime de 7.20 metri. Înălțimea interioară a clădirii, inclusiv cele două mansarde, este de aproximativ 9,7 metri. Ferestrele care luminează "coridori de sora
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
Sigismund. La 8 octombrie, cetatea Târgoviștei a fost eliberată, iar pe 12 octombrie, Bucureștii. Armata lui Mihai și a lui Bathory s-au unit și s-au îndreptat spre Giurgiu în urmărirea otomanilor. Cu un detașament format din 300 de toscani, specializați în asedii, între 15-20 octombrie, cetatea Giurgiului a fost ocupată, obținând prăzi bogate de război. Muntenia era însă ruinată. Mihai a depus eforturi de reconstrucție. Nu mai putea continuă la nesfârșit lupta cu otomanii, astfel, a acceptat tratative cu
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
efectuează lucrări de renovare cu ocazia căsătoriei regelui Ferdinand al IV-lea cu Maria Carolina și în 1778 este reproiectat de Boccascena. În 1797, Domenico Chelli realizează o restaurare a decorațiunilor sălii. În 1809, Joachim Murat îl însărcinează pe arhitectul toscan Antonio Niccolini cu proiectarea noii fațade principale în stil neoclasic. După un incendiu care îl distruge în noaptea de 13 februarie 1816, el a fost reconstruit de către același arhitect. Nouă sală a fost inaugurată la 12 ianuarie 1817 cu cântată
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
toate manifestațiile din comunitate și întreaga zonă. Biserică din satul Vorniceni, Sfinții Apostoli „Petru și Pavel” este realizată într-un stil neoclasic. Atat tamburul octogonal al cupolei cat și clopotnița cu trei caturi șunt decorate cu pilaștri dubli de ordin toscan. naosul bisericii are plan cruciform. Apsida altarului este semicirculara. Ferestrele duble ale naosului și pridvorului au ancadramentul profilate care șunt de arcade semicirculare.
Vorniceni, Strășeni () [Corola-website/Science/305211_a_306540]
-
al literaturii și stilului medieval (inspirație religioasă, tendința moralizatoare, limbaj bazat pe percepția vizuală și imediată a faptelor), poemul lui Dante tinde către o reprezentare amplă și dramatică a realității, departe de spiritualitatea tipică a epocii sale. Scrisă în dialect toscan, operă a exercitat o influență considerabilă asupra dezvoltării limbii și literaturii italiene. Inițial, Dante și-a intitulat poemul "Commedia", în sensul că, după un început dramatic, operă are un final fericit (cum explică autorul însuși într-o scrisoare adresată lui
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
de Medici. Patroană a artelor, ea a lăsat moștenire colecția mare de artă a familiei Medici inclusiv Uffizi, Palatul Pitti și vile pe care le-a moștenit la moartea fratelui ei, Gian Gastone în 1737 și comorile palatine ale statului toscan.<ref name=Young 502/8>Young, p 502; p 508</ref> , singura fiică și al doilea copil al lui Cosimo III de' Medici, Mare Duce de Toscana și a Prințesei Marguerite Louise d'Orléans, s-a născut la Florența la
Anna Maria Luisa de' Medici () [Corola-website/Science/323676_a_325005]
-
pastore"" sau "a nazione" din Cismonte. În cele din urmă, în centrul și nordul insulei se folosește /o / sau / è /, Sartenais mențin /u / sau / i /: "u curri" contra "u corre" din Cismonte. "Pumontincu" are multe caracteristici, însă rămâne un dialect toscan. Până în secolul al XIX-lea, cu data-cheie din 1852 atunci când numai limba franceză a devenit limba oficială si când limba italiană este interzisă, limba corsicană și cea italiană sunt considerate ca două forme ale aceleiași limbi (un diasistem), limba corsicană
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
că aceasta a evoluat separat în timp (de la latina inferioară), până în epoca noastră în cursul istoriei sale, influențele lingvistice ale diferiților “cuceritori”, inclusiv toscana sau, astăzi, franceza. Această ultimă ipoteză este susținută doar în publicațiile de un statut "naționalist", statutul "toscan" al limbii corsicane, cu care împărtășește o asemănare cu ordinul lexical de 90%, fiind interogat de orice romanist, în ciuda particularitaților și variantelor sale. Mișcarea culturală corsicană nu a încercat cu adevărat să impună o limbă unitară pentru întreaga insulă. Lingviștii
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
la 15 septembrie 1814, după prima abdicare a lui Napoleon, bine primit de către supușii săi pentru politica tatălui său, care nu a efectuat epurări asupra celor care au colaborat cu guvernul francez. Tânărul moștenitor al tronului a fost iubit de toscani pentru caracterul lui informal, și chiar a fost poreclit cu afecțiune ""Broncio"", datorită buzei inferioare ușor proeminentă care-i conferea un aer trist (când, de fapt, tânărul prinț nu era lipsit de umor) și ""Canapone"" pentru părul lui decolorat. La
Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana () [Corola-website/Science/322953_a_324282]
-
1983 Prezentatorul - „Ploșnita” de Vladimir Maiakovski, regia Horea Popescu, 1982 Fata - „Cheile orașului Breda” de Ștefan Berceanu, regia Sanda Manu, 1981 Calipsița - „Coana Chirița” de Tudor Mușatescu, regia Horea Popescu, 1981 Inocenția - „Gimnastică sentimentală” de Vasile Voiculescu, regia N.Al. Toscani, 1980 Teatrul Municipal Baia Mare: 1978 - 1981 Paulina - „Vasile Lucaciu” de Dan Tărchilă, regia Ioan Ieremia Dufy - „A cincea lebădă” de Paul Everac Ann Page - „Nevestele vesele din Windsor” de William Shakespeare, regia Bogdan Berciu Iulia Doamna - „Rămas bun soare apune
Magdalena Cernat () [Corola-website/Science/315409_a_316738]
-
II-lea de Benevento, începând de la 943, atunci când bunicul său, Landulf I a murit, ca și din 959, împreună cu fratele său Landulf al III-lea. Cândva în jurul anului 955, papa Ioan al XII-lea a condus o armată de romani, toscani și spoletani împotriva lui Landulf al II-lea și a lui Pandulf, însă principele Gisulf I de Salerno a venit în sprijinul celor din urmă și confruntarea a fost evitată. Papa și Gisulf au încheiat un tratat la Terracina. După
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
acest roman ca pe o alegorie critică neconvingătoare împotriva statului austriac. Romanul a fost publicat în 1827 și a fost revizuit în următorii ani. În versiunea din 1840 a "I Promessi Sposi" s-a utilizat o versiune standardizată a dialectului toscan, un important efort al autorului de a furniza o limbă și de a stimula populația să o învețe. Cei ce erau în favoarea unificării s-au confruntat de asemenea cu o opoziție din partea Sfântului Scaun, în special după eșuarea încercărilor de
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
atelierul padovan al lui Francesco Squarcione, unul din pictorii importanți ai renașterii timpurii din Italia de Nord cu dovedite preocupări arheologice. Aici Mantegna are prilejul să copieze multe replici de sculpturi antice, executate în ghips, precum și picturi ale artiștilor contemporani toscani și romani. Tânărul artist este influențat mai ales de operele lui Donatello și Paolo Uccello din Padova. Surse contemporane pomenesc faptul că Mantegna ar fi executat deja la șaptesprezece ani tabloul altarului principal al bisericii Sfânta Sofia din Padova, operă
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
celulă, Rusticello din Pisa. Este posibil să fi cerut și să fi primit din Veneția unele documente, deși între cele două puteri maritime exista o rivalitate acerbă. Marco Polo vorbea dialectul venețian al limbii italiene, iar pisanul Rusticello pe cel toscan, italiana cea mai pură și cea mai melodioasă; era însă un om cult și a pus pe hârtie istoriile lui Marco Polo într-o franceză dacă nu perfectă, măcar acceptabilă. Deci manuscrisul original al „Descrierii lumii” este în franceza veche
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
a fost favorabilă. În orice caz, cândva în jurul anului 955, el a fost numit "patrikios" de către Marianus Argyrus, "strategos"-ul bizantin de Bari. În toamna lui 966, papa Ioan al XIII-lea a condus o puternică armată formată din latini, toscani și spoletani împotriva principelui Landulf al III-lea de Benevento și a fratelui acestuia, Pandulf Cap de Fier, însă Gisulf a intervenit în sprijinul acestora, în cele din urmă neangajându-se nicio bătălie. Papa și Gisulf au încheiat un tratat
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
18 iulie 1970, nu la Milano, dioceza în care se născuse, ci la Teramo, unde Abele Conigli, îl primise. Angelo Scola îl cunoscuse pe Monseniorul Abele Conigli, pe când acesta era episcop al Sfântului Mormânt, eparhie în care formase primul grup toscan "Comunione e Liberazione". A fost numit episcop de Grosseto, la 20 iulie 1991, iar la 21 septembrie al aceluiași an, a fost hirotonit episcop de către cardinalul Bernardin Gantin, în Bazilica Santa Maria Maggiore. Patru ani mai târziu, a intrat în
Angelo Scola () [Corola-website/Science/329007_a_330336]
-
riguroasă construcție în perspectivă ritmată de coloane, arhitrave și pavimente. Linii diferite formează o rețea armonică în care dimensiunile decurg una din alta, ceea ce permite construirea unui univers matematic ideal. Înălțimea tabloului, de 58,6 cm, corespunde lungimii unui braț toscan, unitate de măsură a epocii. Pentru artiștii Renașterii, inălțimea ideală a omului (reprezentat de Cristos) masoară trei brațe. Acest modul reglează așezarea în pagină și proporțiile tuturor părților tabloului. Așa, de exemplu, pictorul plasează linia orizontului în funcție de înălțimea lui Cristos
Biciuirea lui Cristos (Piero della Francesca) () [Corola-website/Science/321942_a_323271]
-
Veneția - d. 18 ianuarie 1547, Roma) a fost un om de cultură umanist, literat și cardinal venețian. Promovând creațiile literare ale lui Petrarca și ale lui Boccaccio, a exercitat o influență decisivă în dezvoltarea limbii și literaturii italiene, impunând dialectul toscan ca instrument în creația literară, care a devenit cu timpul limba italiană cultă de astăzi. Ideile sale au contribuit, printre altele, la formarea în secolul al XVI-lea a stilului muzical denumit "madrigal". s-a născut în anul 1470 la
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
centrele culturale cele mai importante ale timpului. Între anii 1478 și 1480 se află la Florența, unde - în timpul lui Lorenzo de' Medici "Magnificul" - viața culturală a metropolei toscane trecea printr-o perioadă înfloritoare. Aici Pietro Bembo învață să aprecieze dialectul toscan, pe care îl va cultiva tot restul vieții. Zece ani mai târziu, se găsește la Ferrara (1497-1499), la curtea principelui d'Este, devenită un important centru literar și muzical. Aici îl întâlnește pe Ludovico Ariosto, cu care inițiază o primă
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]