206,418 matches
-
Nici "Thatcherismul" britanic nu a fost mai blând. Pentru a demonstra acest lucru este suficient să invoci contrastul dintre două producții de televiziune: "Da, domnule Prim-Ministru", filmat pe la mijlocul anilor '80 și scheciurile Monty Python de prin anii '70, făcute tot de BBC. Una dintre ele s-a difuzat pe TV-ul românesc, alta n-are mari șanse. Se găsește de cumpărat, de închiriat sau pe la British Council. Nici una dintre producții nu este făcută cu vreun buget astronomic, din contră. Diferența
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
Nici una dintre producții nu este făcută cu vreun buget astronomic, din contră. Diferența este enormă la nivelul tonalității. "Da, Domnule Prim-Ministru" slujește starea de spirit a națiunii, e drept, la altă scară, cam ca gluma de pe vremea lui Ceaușescu. Tot umorul e nespus, sugerat prin pauzele dintre conversații și prin mimică. Zero umor situațional, totul e verbal, zero nuditate sau limbaj vulgar, se vorbește încă în RP (received pronounciation, cea mai curată și mai literară variantă a englezei vorbite), nici
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
Cristian Teodorescu De 15 ani ne tot vorbesc edilii Bucureștiului despre fatalitatea inundațiilor. Nu s-a făcut nimic împotriva acestei fatalități. În schimb, an de an ni s-a pus aceeași placă. Sistemul de canalizare e vechi, Bucureștiul a crescut prea mult pentru rețeaua de canale subterane
Bucureștiul trădat de primarii săi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11265_a_12590]
-
Bucureștiului contractul de privatizare semnat cu Lis. Lor n-ai ce le face, chipurile, dar Lis care a dat Bucureștiul pe mîna lor, chiar nu poate fi răspunzător pentru ceea ce a semnat? Aflăm acum că și dacă am vrea cu tot dinadinsul contractul cu Apa Nova nu poate fi reziliat din cauza a tot felul de clauze pe care Lis le-a acceptat. Nu mi se pare normal că, în timp ce nenumărați bucureșteni nu știu cum să-și mai scoată apa din case, din motive
Bucureștiul trădat de primarii săi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11265_a_12590]
-
face, vorba lui Noica, ca spiritul să nu apară decît acolo unde a existat mai întîi un sentiment al dezastrului? Tenta literară a acestor rînduri nu trebuie să înșele cititorul: e vorba de filozofie aici, dar de una neconvențională, cum tot atît de neconvențională este și cartea lui Noica, Pagini despre sufletul românesc, din 1944. În fond, aici voiam să ajung: la modul în care Noica dă o rezolvare problemei deznădejdii. Volumul amintit este primul și singurul în care filozoful dă
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
obîrșia-i franțuzească, vert Nil, vernilul e-un verde de apă...): Oglinzile, de Petru Creția, în reeditarea recentă de la Humanitas. În cui, peste spinarea arcuită a vreunui scrin, atîrnă un zăgaz de vanitate și melancolie. Apa de sub luciu, care se face tot mai gris souris, cu anii, boicotează orice frumusețe, înmoaie, vicleană, părerile de rău, schimbă, la bunul ei plac, ce este cu ce pare. Și, din nou, nici apa moartă nu omoară, nici apa vie nu învie. Amîndouă, turnate într-o
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
este cu ce pare. Și, din nou, nici apa moartă nu omoară, nici apa vie nu învie. Amîndouă, turnate într-o cocă de sclipici, peste-o mesadă argintată, botează cu-alte nume chipuri din ce în ce mai noi, deși din ce în ce mai vechi, care se tot lasă, cu fiecare privire în oglindă, undeva la fund. De le-am putea prinde din urmă, scrie Petru Creția, ,toată viața noastră ar fi sfîșiată". , Dacă amintirea n-ar fi amintire vie, ci moartă oglindă, dacă visul n-ar fi
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
aia îmi plac mie unii parlamentari: că sunt fruști și nu chiar toți își încâlcesc mintea cu fleacuri legislative; iar pentru asta sunt de trei ori fericit... - Vezi-vezi, îl calmez, că o plagiezi pe Mihaela Tatu... Și mai departe: ajutați tot de televiziune cu reportaje din Parlament, copiii învață de la aleși cum să se adreseze urât celor care îi contrazic și cum trebuie și-i pot convinge cu argumente-îmbrânceli elevate pe colegii lor de clasă, de școală, de spatele blocului, de
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
nu aveți televizor? Valentina Cruceanu, Cluj-Napoca. Un nou film cu Vacanța Mare? N-am auzit, dar e exact ce ne trebuie. Îmi scrieți: ,Pro Tv-ul ne-a demonstrat cum stăm cu nivelul de cultură generală și de educație, adică bine, tot mai mulți debarasându-ne de tarele unor cunoștințe care ne îngreunează memoria". Sau, altfel spus, și după cum prezice bunul meu prieten Haralampy, va trebui să ajungem acolo încât materia noastră cenușie să aibă culoarea și consistența rumegușului de brad... În
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
fost necesară,,. După 1960, cînd pentru prima oară pictorul ajunge la Paris și găsește o atmosferă publică dominată de Sartre, Maurice Thorez și de arta abstractă într-unul din momentele ei de glorie, el răspunde, într-un anumit fel, adică tot printr-o întrebare retorică, însă în mod tranșant: ,,A fost momentul să mă întreb din nou dacă întîrzierea călătoriei mele de tinerețe nu a fost o împrejurare favorabilă a destinului care m-a ajutat să fiu, în arta ce o
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
Nora Iuga Voi scriitorii, mai ales poeții, sîntem ființe nobile, cel puțin așa ne place să credem. Nu, nu vă grăbiți să mă contraziceți, aveți tot timpul s-o faceți mai tîrziu. îmi amintesc de o anchetă apărută într-o revistă bucureșteană. Nu mai țin minte dacă era înainte sau după revoluție, dar asta oricum nu contează pentru că apartenența poetului la partidul sîngelui albastru este definitivă
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
hazard, sporește prin conotațiile morocănoase, dezagreabile, cu iz naturalist: ,E drept, pe la prînz cumpărasem o căpățînă de porc afumată/ și-am pus de piftii./ Era o mîzgă afară, un vînt sticlos de toamnă, nevasta/ și copilul plecaseră la circ./ Am tot dat tîrcoale în jurul plitei, am tot fumat/ țigară de la țigară,/ plita se înfierbîntase între timp, scăfîrlia animalului/ plutea agitată în oală, nori de aburi se prelingeau/ pe pereți" (Piftii și pompieri ș2ț). Uneori se produce chiar joncțiunea cu suprarealismul ce
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
cu iz naturalist: ,E drept, pe la prînz cumpărasem o căpățînă de porc afumată/ și-am pus de piftii./ Era o mîzgă afară, un vînt sticlos de toamnă, nevasta/ și copilul plecaseră la circ./ Am tot dat tîrcoale în jurul plitei, am tot fumat/ țigară de la țigară,/ plita se înfierbîntase între timp, scăfîrlia animalului/ plutea agitată în oală, nori de aburi se prelingeau/ pe pereți" (Piftii și pompieri ș2ț). Uneori se produce chiar joncțiunea cu suprarealismul ce pare atît de îndepărtat de această
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
are mai frumos,/ mai curat,/ mai alb,/ așezați-o în scaun domnesc și-mpresurați-o cu cărămizi/ și bîrne și pietre de rîu.// Să vină materia, chiar de-ar fi s-o-nghită pămîntul/ și bezna,/ chiar dacă regele mic o tot săgetează cu privirea-i de jar!// Materia vine prăbușindu-se ca o apă./ Mîinile, mistriile, scripeții nu mai prididesc,/ bradul verde și tînăr se înalță într-o clipită,/ un vîrf înfigîndu-și-l în cer altul/ în inima pămîntului, văluroasă" (Zidirea bradului
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
tulburi, Memorialistul (1026-1089), anonim cum îi stă bine unui om cu asemenea preocupări, Caesar (1054-1098), un fel de Zorro, ziua înger, noaptea demon, aventurier și corsar; Schwartz von Schwartz (1088-1160), genealogul, omul care pune bazele științei pe care se întemeiază tot sistemului de putere în Evul Mediu; Richard le Noir (1118-1149), cavalerul, personajul curajos, veșnic îndrăgostit, oricînd dispus să sară la luptă în numele onoarei și al dreptății. Dincolo de aceste personaje care ne introduc în climatul fascinant și misterios al unei epoci
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
mecanismul elaborării lor în cele două limbi? H.M: Funcționează așa cum funcționează mecanismul scrisului. Diferența este următoarea: cuvintele sunt tăiate din reviste și ele ,există" ca material, nu vin ,din cap" ci le am în fața ochilor. Dar pînă la urmă tot trebuie să fac o alegere între ce iau în considerare și ce nu, după aceea textul își caută drumul lui, sunt cuvinte pe care le iau, apoi le scot,fiindcă textul le aruncă iarăși afară.De multe ori textul merge
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
hramuri bisericești la zaiafeturi mirene și five o'clock-uri cu ștaif. Istoria lui, bună-rea, cu lupte și încăierări de stradă, cu fustanele și jobene, s-a scris pe apucate, mai nostalgic ori mai sec. Și, de-o vreme-ncoa', se tot rescrie. Din tot ce-am văzut, la temă, pun deoparte, pentru acum, două cărți (dacă Bucureștiul interbelic n-ar fi o altă planetă, mai c-aș spune trei...): Cronica Bucureștilor, întocmită de Gheorghe Parusi, de curînd apărută la Compania, și
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
Mai multe lucruri care le leagă. Întîi, împrejurarea că Bucureștiul, deși, spune Gheorghe Parusi, despre el s-a scris enorm, e, în primul rînd, un oraș vorbit. Și guraliv nevoie mare. Un tîrg ale cărui bîrfe și cancanuri s-au tot întins de bouche ŕ l'oreille și care n-a dus lipsă de pețitori printre scribii onești și, deopotrivă, în rîndul mondenilor cu talent. Gheorghe Parusi mizează în prima parte a cărții, Cronica documentară, pe vechii cărturari și pe monografi
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
dorim, dar e mai puțin minunat că selecția condeierilor se face, am impresia, exclusiv pe baza capacității de a delira pe teme date. Să participi la o întâlnire de două ore cu Mario Vargas Llosa - în seria ,Conferințelor Microsoft" - și tot ce reții se referă la lucruri ce puteau fi scrise direct în redacție a intrat deja în uzul presei din România. Era firesc să se facă pasul următor: și anume, să-ți ascunzi incompetența arborând un aer de zgripțuroi inclement
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
a cărților, și ea este cu atît mai tristă cu cît cauza ei nu stă în paginile lor, ci în sufletul cititorilor. E un adevăr banal că, înaintînd în vîrstă, putința de a ne lăsa în seama ficțiunii livrești scade tot mai mult. Lecturile care ne-au format ființa și, uneori, ne-au hotărît destinul le-am avut întotdeauna în tinerețe. După acest moment al exaltării juvenile, nu mai urmează decît exersarea premeditată a unei aptitudini ce transformă pasiunea tinereții în
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
Și nu ai putut vedea nu din lipsa unui cîmp liber al privirii, ci fiindcă nu ai putut trăi în acea epocă. Și așa cum sînt cărți la a căror lectură regreți că nu ai apucat vremurile descrise în paginile lor, tot așa Paravanul venețian te face să regreți că nu ai trăit în perioada interbelică. E un farmec aparte în această carte, unul amintind de patina pe care uzura timpului o întipărește în lucruri și oameni, și tocmai de aceea cartea
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
de fapt sensibilitatea noastră este cea care s-a uzat ireparabil. Nici o punte de legătură nu mai poate sta între noi și carte. Și dacă istoria literaturii trebuie rescrisă periodic este pentru că numărul cărților supuse unei perpetue uzuri morale este tot mai mare. Iată de ce Paravanul venețian este o carte a cărei uzură morală vine dinspre noi.
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
Alexandra Olivotto Că tot vorbeam de filmul de ficțiune care a gonit documentarul afară din sala de cinema, iată un contraexemplu: Marele Jaf Comunist, comis de Alexandru Solomon. Care se avântă pe foarte marile ecrane din mall-uri. Unii zic că bine face, alții
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
existența acestui - mi-e rușine să îl numesc așa - gen de TV. Dar să revin la ale noastre. Eu am văzut filmul la Institutul Francez, proiecția în avanpremieră fiind organizată de Centrul pentru Jurnalism Independent și de Independența Film '97. Tot ei s-au ocupat de dezbaterea care a acompaniat filmul, cu titlul " Rolul imaginii în facerea și prefacerea realității". Incitantă, nu zic nu, dar... Începutul ei a demonstrat că facem încă parte dintr-o cultură modernă, în sensul că încă
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
ce faci? - Bine, voi ?" (byo.ro). Intonația specială, care diferențiază formula de politețe de cererea directă de informație, e uneori marcată sau sugerată în scris: ,Helooooooooooo ce faci??? bine ai venit" (clopotel.ro). Vorbitorul poate anticipa răspunsul pozitiv - ceea ce e tot o formă de politețe, dar poate părea și o grăbită trecere peste dreptul celuilalt de a-și exprima altă părere: ,ce faci??? bine sănătoasă??? bravoo..." (agonia.ro). În corpusurile recente care conțin înregistrări ale unor dialoguri reale, fomula de politețe
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]