165 matches
-
din jur și existând totuși în ea". Romanul psihologic, cu lentoarea surprinderii infinitezimalelor sufletești, este concurat și, în final, umbrit de romanul problematizant, de o mare cruzime a privirii și a descripției. În noile ficțiuni, scrise cu evidente ambiții artistice totalizante, încap toate: povestirea și eseul, drama și comedia bufă, culpa individului și a epocii în care trăiește, aspirațiile și limitele omenești, erorile, cele câteva reușite și numeroasele eșecuri, teroarea difuză ori bine precizată. Romancierul nu se mai află"sus, în
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
un sens, adică are parte de o mobilitate transfigurată ca o punte spre Dumnezeu, chiar dacă este condiția omului supus temporalității și finitudinii în această lume [7] Mircea Eliade își ia libertatea de a lărgi definiția istoriei printr-o persepectivă mai totalizantă, aceea de condiție ontologică a omului. Principalul său țel ori scop este decriptarea acelui sens care se află dincolo de istorie. El distinge trei sensuri fundamentale: sensul de istoriografie, adică un act pur descriptiv; sensul unei structuri sau comunități în care
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
izbăvitor al Judecății de Apoi. Istoria este, în acest sens, arta cunoașterii lui Dumnezeu ori emoția transfigurată pe Muntele taborului și împlinită prin jertfa de pe Golgota Mircea Eliade își ia libertatea de a lărgi definiția istoriei printr-o persepectivă mai totalizantă, aceea de condiție ontologică a omului. Principalul său țel ori scop este decriptarea acelui sens care se află dincolo de istorie. El distinge trei sensuri fundamentale: sensul de istoriografie, adică un act pur descriptiv; sensul unei structuri sau comunități în care
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
vorbește despre altceva, despre cu totul altceva, în termenii lui aici. Se vorbește despre ceea ce nu știm, în termenii a ceea ce știm. Aceasta este definiția însăși a parabolelor lui Iisus”. Lectura lui Andrei Pleșu este, cu adevărat, o lectură vie, totalizantă, focalizată asupra tensiunii detaliului, dar atentă și la logica dinamică a întregului. Autorul ne determină să percepem adevărul parabolelor biblice ca pe o modalitate de a ne sustrage atracției nocive a habitudinilor cotidiene, orientându-ne spre irizările unei gândiri dispuse
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
altui expozeu. Dar un limbaj nu este viabil sau fals, el e valid sau nu, valid cu alte cuvinte, constituind un sistem coerent de semne.definiția criticii ca metalimbaj implică și convingerea că nu există un limbaj neutru și nici unul totalizant. Concluzionând, critica și istoria literară se unesc sub semnul artei.Istoria literară se asemenea cu istoria generală prin aceea că, deși nu poate fi compusă decât de un critic formator de valori, ea are nevoie de un cap epic, care
PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340731_a_342060]
-
altui expozeu. Dar un limbaj nu este viabil sau fals, el e valid sau nu, valid cu alte cuvinte, constituind un sistem coerent de semne.definiția criticii ca metalimbaj implică și convingerea că nu există un limbaj neutru și nici unul totalizant. Concluzionând, critica și istoria literară se unesc sub semnul artei.Istoria literară se asemenea cu istoria generală prin aceea că, deși nu poate fi compusă decât de un critic formator de valori, ea are nevoie de un cap epic, care
PRECARITATEA ISTORIILOR LITERARE DE LA NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340815_a_342144]
-
crucea se înscrie în cerc împărțindu-l în patru; prin unirea extremităților brațelor se obține pătratul, care la rândul lui împărțit în două prin diagonală dă naștere triunghiului. Aceste simboluri au dat naștere unui limbaj universal complex. Ca cel mai totalizant dintre simboluri, crucea simboliza pământul, numărul patru și al pătratului, stând la baza tuturor simboluri de orientare raportate la punctele cardinale cerești. Orientarea spațială se făcea pe direcția est-vest (răsăritul și apusul soarelui), iar orientarea temporală pe direcția sud-nord (axa
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
uneori de la cauză la scop, iar ancheta, de la instrumente la incriminare, într-o societate în care rechizitoriul se preschimbă în provocare, într-o societate în care unii judecători și unii procurori, la un loc, sar de la adevăr la calcule întoarse totalizant în ecuații ce premerg șantajului încarnat până la măduva statului, într-o societate în care se edifică instinctul ascuțirii armelor de distrugere a culturii, într-o societate în care se lucrează la diluarea importanței instituțiilor statului, la disoluția acerbă a statului
OANA STANCU. FIIND, LA RÂNDU-I, IZVOR DE VIAŢĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343482_a_344811]
-
e caracterizată în primul rând de o individuală analiză cu privire la durata și calitatea vieții personale încorporate celei globale. Existența individuală umană nu poate fi separată de existența totală a populației umane planetare, de lumea totală planetară vie. Nu cunoașterea este totalizantă și valorizatoare în respectul față de natură, pe cât este gradul de puritate a spiritului, conștiinței de sine, stării de luciditate în legătură cu puterile și limitele umane, calității sufletești a omului, la întâlnirea cu întrebările pe care i le adresează traumele naturii cauzate
EMIL VAMANU: PROBLEME DE CONŞTIINŢĂ ÎN RAPORTUL APĂ-LUMEA VIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372328_a_373657]
-
care ne leagă «de acordul profund cu ceilalți» în care experiența realității este înrădăcinată în mod originar. Doar atunci când acest acord irumpe în conștiința noastră facem experiența adevărului și această experiență a adevărului este «extrametodică»” (p. 34). Prinse în proiectul totalizant al modernității, gândirea și limbajul au devenit vectorii acestuia. Redescoperirea și reevaluarea „celeilalte gândiri” și „celuilalt limbaj”, premoderne, pre-metodice, vagi, imprecise, comune - dar pe de altă parte deschise spre posibilitatea dialogului - este, într-un anumit sens, întreprinderea cea mai semnificativă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și pe jumătate îmbrobodite? Nu, este evident că până și cel mai fanatic dintre fasciști ar considera anacronic să renunțe la toate aceste cuceriri ale „dezvoltării”. Cuceriri care anulează - prin nimic altceva decât prin simpla lor prezență, devenită totală și totalizantă - orice misticism și orice moralism al fascismului tradițional. Prin urmare, fascismul nu mai este cel tradițional. Și atunci ce este? Tinerii din taberele fasciste, tinerii din SAM1, tinerii ce sechestrează persoane și pun bombe în trenuri se numesc și sunt
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
devin unul și același lucru 59. De aceea, în mit sinteza căutată sfârșește în mod necesar într-o coincidență 60. În cele ce urmează ne vom opri asupra unei construcții mitice, a unui domeniu de semnificație care, prin aspirația lui totalizantă și prin derivațiile pe care le-a cultivat, afecta întreaga cultură, tot trecutul nostru: mitul revoluției proletare. Aflându-ne acum în postura mitologului, avem mari îndoieli că adevărurile de astăzi sunt reversul exact al minciunilor de ieri61. Nu există decât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Am Încercat să urmăresc modificarea imaginarului românesc În câteva momente ale tranziției, călăuzindu-mă după paradigma unui imaginar social nou ori a unei utopii sociale de tranziție. Sensul pe care Îl dau utopiei este unul constructiv-destructiv, arătând confruntarea cu imaginea totalizantă a trecutului, adesea eșecul de a articula formule Înnoitoare, constatarea unor remanențe rezistente sociale și politice. Schimbarea cere neîndoios o investiție utopică - În acest sens, utopia e necesară ca debut propriu-zis al schimbării, prefacere a realității care să ilustreze conexiunea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
oferă prilejul recunoașterii unor atribute ale romanului de idei, social, de dragoste, de mister, de război ș.a.m.d. Ceea ce nu este tocmai fals, ci mai curând nespecific și parțial în privința unei creații care atinge, s-ar putea spune, caracterul totalizant și neetichetabil al vieții. Sentimentul de cuprindere nu vine neapărat din explorarea pe o largă suprafață a decorurilor, mediilor și experiențelor care intră în vederea romancierului (Bucureștiul văzut în diverse secvențe și contexte temporale, interioarele, Constanța de dinaintea intrării României în primul
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
că nu știe ce-i aia sensibilitate (pe care, însă, că o poate recupera prin poezie): "dacă aș gândi universul e o magnolie, universul ar înflori roz și parfumat, uriașă inflorescență într-o cupă perlată". (p. 70) Și chiar dacă modelul totalizant este cel care a animat la origini traseul poetic al autoarei (precum mărturisește în articolul "Post-scriptum la o carte de poezie") acest aspect rezistă eroziunii receptării. Ceea ce străpunge astăzi noianul gros de informații și impresii este delicatețea lucrurilor, numită, convențional
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
Paris, 1904. Printre milenariști figurează nume importante: Papias din Hierapolis; Iustin (Dial., 80), Irineu al Lyonului (Adu. haer., V, 33‑35); Tertulian (Adu. Marc., II, 24). În paralel cu acest milenarism moderat, „care se înscrie în cadrul unei versiuni organice și totalizante a istoriei lumii lipsite de așteptare sau entuziasm eshatologic” (Simonetti, ibidem), există o formă de milenarism radical, reprezentată, în secolul al II‑lea, de mișcarea montanistă. Reacția decisivă împotriva milenarismului vine din partea alexandrinilor, care au „spiritualizat” concepția eshatologică creștină. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scurte, pentru că, oricât de ample, romanele lui S. sunt decompozabile în fragmente semiautonome, articulate în manieră postmodernistă, iar „dicționarele” și „fișierele” sunt prin definiție înșiruiri de astfel de fragmente, literatura lui e totodată unificabilă într-un (virtual) ansamblu coerent și totalizant, o ambițioasă summa. Mai întâi, Dicționar onomastic parodiază, prin dispunerea textului și principiul de ordonare ales, lucrările lexicografice sau enciclopedice „serioase”: cuprinde nume de persoane, ordonate alfabetic și însoțite, fiecare, de o fișă caracterologică pretins „tipică” pentru purtătorii acelor nume
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
povestiri” ce propun sau impun o linearitate ordonată a întâmplărilor care se succed în devenirea istorică. Postmodernismul filosofic al lui Lyotard sau Derrida, inițiat în altă formă încă de Nietzsche în secolul al XIX-lea, susține tocmai deconstrucția evoluționismului istoric „totalizant” și teleologic, ce privește istoria ca unică și unitară, conformă cu realizarea unui principiu unificator al organizării și transformării evolutive. Întrebarea care s-ar pune astăzi devine astfel mai clară și solicită sociologii să-și formuleze opțiunea: concentrare asupra discontinuității
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
celor trei roluri ale științei sociale, dar numai cu următoarele condiții ca: 1. rolurile să fie considerate ca fiind profund interdependente; 2. expertul și actorul social să fie prinși în jocuri permanente ale schimburilor de informații și cunoaștere; 3. cunoașterii totalizante, globale, de genul „marii teorii”, să i se substituie proiecte alternative echipotențiale și complementare; 4. cunoașterea socială de tip input să se asocieze în permanență cu cea de tip output, adică rezultată din practicile sociale deja cunoscute și bazată pe
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Bisericii și aventurile mistice ale autorilor moderni. În lumea artei, de asemenea, tradiția nu mai este pentru creator decât un cuib otrăvit cu prejudecăți. Subiectivismul - și mai ales cultul geniului - pare o fatalitate. Tradiția ca disertațietc " Tradiția ca disertație" Proiectul totalizant al Iluminismului este configurat de idealul progresului în cunoaștere care contaminează imediat științele umaniste. Metoda devine normativă pentru orice căutare a adevărului, fapt care elimină fundalul dramatic al mistagogiei divino-umane. Ecuația este simplă: cunoașterea înseamnă parcurs algoritmic al metodei științifice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
caută să se mențină neschimbat este sensul, indiferent de modificările contextului. Abordările hermeneutice tocmai acest lucru îl fac (uneori, reînviind și contextul originar). Cu ajutorul acestor interpretări, se încearcă să se edifice un adevăr decontextualizat (Levy, 2005). Acesta este un universal totalizant, clădit pe asumpția închiderii semantice și a fixației sensului. Cultura digitală desființează această axiomă, instaurând universalul conectiv, aditiv, dilatant, autoconstructor. Spațiul interconectivității mondiale este deschis oricărei noi inițiative. Nimeni nu mai deține sensul unic, absolut. Acesta se face mereu, printr-
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
chiar și atunci când în mod real nu toți oamenii au posibilitatea de a se conecta din cauza sărăciei, valoarea de umanitate fiind tot timpul invocată). Cu cât cyberspațiul se întinde mai mult, cu atât el devine mai interactiv și mai puțin totalizant. Fiecare nouă conexiune aduce încă ceva, creează virtuale adaosuri, prelungiri, particularizări. Nici o cultură nu mai aspiră să le acopere pe celelalte, să devină „universală” (nici măcar limba engleză, limba celor care fac programe etc.). Singularitățile și registrele minoritare se manifestă nestingherit
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ce ascunde adevărata față. Prin ea, mai degrabă, se ascunde ceva, decât se arată. „Ascunsul”, prin calculator, se potențializează printr-o disipare mondializată; ecranul funcționează ca o fereastră într-o lume fără relief, prin care pătrundem oriunde, printr-o cunoaștere totalizantă și care astâmpără toate tentațiile megalomanice și „voyeuriste”; ecranul funcționează ca o oglindă, ca un suport al proiectării dorințelor, gândurilor ascunse, fantasmelor personale. Prin el, te „împlinești”, acaparând sau apropiindu-ți substituenți ai lucrurilor la care nu ai acces altfel
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
mitologic; mai propriu spus, își mitologizează meditația lirică, își proiectează în mit aventura pe tărâmul creației, aventură direcționată de o continuă și implicită meditație asupra fenomenologiei actului creator. Piesele ce compun volumul se integrează, prin convergența semnificațiilor, într-o viziune totalizantă, întocmesc, de fapt, un singur poem, în care este celebrat miracolul nașterii Poemului. Beatitudinea extatică provocată de ceea ce estetica de sursă platoniană numește „inspirație” e omologată cu ceremonialul unor nupții nepământești, poeta imaginându-se mireasă a unui personaj fabulos, un
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
motiv care duce la accentuarea problemelor socialității când acestea sunt luate în considerare de către filosof și sunt văzute sub profilul experienței politice. Pura speculație, în forma ei absolută, nu presupune o teorie distinctă de practică, ci conferă teoriei o dinamică totalizantă, în virtutea căreia propoziția teoretică tinde să se transforme în activitate practică, în contemplarea adevărului, în acțiunea îndreptată spre organizarea «republicii». Un articol al lui Kurt Hildebrand despre gândirea platonică are un titlu sugestiv și emblematic pentru considerațiile pe care le
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]