166 matches
-
Marino și George Munteanu, de la Zoe Dumitrescu-Bușulenga la Mihai Cimpoi, de la Solomon Marcus la Dan C. Mihăilescu (cei mai mulți, cum se vede, eminescologi). Cartea este rezultatul unui remarcabil efort hermeneutic, o exegeză bine articulată despre modernitatea poetului, o "lectura sincronică, simultană, totalizantă" (Adrian Marino). Modelul ontologic eminescian vine să susțină perspectiva ontologică în interpretarea modernă a operei lui Eminescu, într-adevăr un mare poet al Ființei. E o noua etapă în eminescologie după dispariția generației lui G. Călinescu și Perpessicius (încheierea ediției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
EDIȚIE REVĂZUTĂ ȘI EXTINSĂ] Constantin TRANDAFIR Direcția națională Harnicul și vigurosul scriitor Theodor Codreanu ne "amelință" (vorba cronicarului) demultișor cu întemeierea unei poetici a oglinzii. Deocamdată critica pe care o practică ar putea fi una ontologică, tinzând către o metodologie totalizantă, după propria-i apreciere. Criticul e interesat cu precădere de straturile de adâncime ale operei, pe care le distinge printr-o situare energică în plan ideologic bine articulat, un fel de mise en abîme, cu permanentă încărcătură polemică. Așa se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a acestor argumente însă o constituie profunda cunoaștere a operei eminesciene. O operă care, reușind să fecundeze întreaga cultură română din secolul al XX-lea, nu poate fi în nici un chip a unui "romantic întârziat". Dimpotrivă, zice Theodor Codreanu " Viziunea totalizantă a universului, care constituie esența poeticii eminesciene, a fost cucerită în Occident, mai întâi, dinspre știință prin simultaneismul relativist al lui Einstein. Înzestrați cu o putere de percepție a universului asemănătoare, destinați ca unul să se exprime în limbajul poeziei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un stil hermeneutic ușor de recunoscut ca atare, numai al său, definit prin angajament moral (patos reținut, tensiune a ideilor) și intelectual (informație pe cât posibil exhaustivă, siguranța judecăților de valoare, veștejirea clișeelor culturale). Spiritului combativ îi corespunde, cumulativ, o viziune totalizantă, discursul nefiind lipsit de inflexiuni justițiare. Drama lui Grigore Vieru, aceea a înstrăinării, a rătăcirii drumului spre Ithaca este drama întregii Basarabii, iar pe acest plan Theodor Codreanu adoptă adesea un ton vehement mesianic. Misterul personalității lui Grigore Vieru stă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
devin unul și același lucru 59. De aceea, în mit sinteza căutată sfârșește în mod necesar într-o coincidență 60. În cele ce urmează ne vom opri asupra unei construcții mitice, a unui domeniu de semnificație care, prin aspirația lui totalizantă și prin derivațiile pe care le-a cultivat, afecta întreaga cultură, tot trecutul nostru: mitul revoluției proletare. Aflându-ne acum în postura mitologului, avem mari îndoieli că adevărurile de astăzi sunt reversul exact al minciunilor de ieri61. Nu există decât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Am Încercat să urmăresc modificarea imaginarului românesc În câteva momente ale tranziției, călăuzindu-mă după paradigma unui imaginar social nou ori a unei utopii sociale de tranziție. Sensul pe care Îl dau utopiei este unul constructiv-destructiv, arătând confruntarea cu imaginea totalizantă a trecutului, adesea eșecul de a articula formule Înnoitoare, constatarea unor remanențe rezistente sociale și politice. Schimbarea cere neîndoios o investiție utopică - În acest sens, utopia e necesară ca debut propriu-zis al schimbării, prefacere a realității care să ilustreze conexiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cândva viață adevărată"448. Conform teoriei lui Eliade viața trebuie concepută fără "punți de trecere", fără "timp personal" care formează "legătura sentimentală pe care o creează individul între diverse evenimente"449. Acestea sunt, după Eliade, condițiile necesare realizării unei viziuni totalizante, ce poate realiza sensul și valorile experienței. În studiul său Oceanografie, Eliade definește "timpul personal" drept acel interval între întâmplări care ne creează cele mai mari suferințe și a cărui memorie ne dă o contemplație tristă a existenței: "căci ne
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mitologic; mai propriu spus, își mitologizează meditația lirică, își proiectează în mit aventura pe tărâmul creației, aventură direcționată de o continuă și implicită meditație asupra fenomenologiei actului creator. Piesele ce compun volumul se integrează, prin convergența semnificațiilor, într-o viziune totalizantă, întocmesc, de fapt, un singur poem, în care este celebrat miracolul nașterii Poemului. Beatitudinea extatică provocată de ceea ce estetica de sursă platoniană numește „inspirație” e omologată cu ceremonialul unor nupții nepământești, poeta imaginându-se mireasă a unui personaj fabulos, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
lui prezente ca o producție internă singulară, dar necesară a ordinii comerciale, tocmai în măsura în care desemnează antiteza ei aparentă. Eficacitatea simbolică și ideologică a acestuia constă în disonanța pe care se presupune că o poartă în sine. Într-adevăr, spre deosebire de utopiile totalizante care ar pretinde, ca într-un vis, abolirea oricărei discordanțe și edificarea universurilor unitare și unanimiste, globalizarea capitalistă are nevoie în mod intrinsec de obiecții fantasmatice oferite ca spectacol pentru o garanție a fundamentului de libertate al pieței (piețelor). Aceste
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
pe raporturile sociale aflate în joc în acest microunivers în care indivizii nu petrec decât un timp limitat și de care sunt atașați prin obligații economice pregnante. Aici, ca și în cele ce urmează, este necesară o logică de cunoaștere totalizantă pentru a înțelege natura legăturii sociale care stă la baza funcționării ierarhice a întreprinderii ca unitate socială activă. Contrar abordărilor uzuale polarizate în funcție de o categorie socială a întreprinderii prin excluderea celorlalte (muncitorii, cadrele sau managerii de exemplu), etnologul se apleacă
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
impunerilor globale. Punerea în cauză a decupajului epistemic postulat, care abandonează întreprinderea sociologilor, economiștilor și disciplinelor având ca finalitate gestionarea, a fost propusă doar de puțini antropologi, preocupați de a nu elimina această sferă dintr-un demers antropologic prin definiție "totalizant" privind prezentul societății. În această optică, problema validității unei abordări microsociale a universurilor relaționale interne întreprinderii și a complexității traiectoriilor și mizelor individuale din sânul ei s-ar putea pune în aceiași termeni ca și în cazul oricărei alte unități
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
cu atât mai esențial pentru aceste cartiere miniere cu cât formele actuale de implicare a instituțiilor de stat sau a colectivităților locale, care se definesc per ansamblu în funcție de problemele de șomaj și de precaritatea economică, se substituie parțial unei hegemonii totalizante a lucrătorilor huilei, organizate tocmai pe baza inserției în domeniul muncii și al producției 102. Această axă de analiză se dovedește în egală măsură primordială dacă ne amintim că sindicalismul minier a furnizat majoritatea militanților și aleșilor politici de la începutul
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
se va numi semnificativ: În dulcele stil clasic. Repere universalizante, ideologeme orientând din uman în cosmos devin titluri de poeme-meditații: Inimă, Somn, Vis, Miraj, Contemplare, Cântec, Labirint, Armonizare, Timp; toate invită la ridicare în intemporal. Act de cunoaștere cu virtualități totalizante (asociabile filozofiei și științei), poezia poate întâmpina obstacole, dar poetului, un magician (un microcosm), îi stă în putință explorarea cosmosului mare, inserția în astral și în abisal. Nichita Stănescu era, cu siguranță, un temerar. Ce discrepanțe între omul și creatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care vorbea de ei / Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt". "Au mai existat și niște tei (...) / Și pentru că toate acestea / Trebuiau să poarte un nume, / Li s-a spus / Eminescu". Rezultă astfel că Poetul e o expresie integratoare, totalizantă, a fenomenului românesc! Cu un enunț succint "Shakespeare a creat în șapte zile" se deschide poemul despre marele Will, acesta văzut ca demiurg; la el, fiecare zi cu înfăptuirile ei prelungește parodic "Facerea" biblică. În ziua a treia prilej de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
împlinire. După o evoluție specifică, persoana eroului începe să fie reținută nu după biografie și onomastică, devenite publice, ci sub regimul unui atribut care cumulează mai multe valori. Substituirea numelui civil (Nechifor Lipan) cu o formulă sau cu un epitet „totalizant” (C. Lévi-Strauss) constituie una dintre condițiile mitizării (Max Müller). Elementele de portret catalogate pînă aici circulă în oralitate, cu funcție poetică, dar și sociologică. Atribuite unui individ, selectat cu sau fără intenție de colectivitate, instituționalizează un portret ideal de bărbăție
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
milenii ca să încadreze, să reliefeze și să aducă în prim-plan această hulire față de Dumnezeu, această subversiune egocentrică, acest artificiu de interpretare, "peisajul". China taoistă îl practica încă de la începutul erei noastre, pe rulouri și paravane, în felul ei atmosferic, totalizant și dinamic. Dar, până în secolul al XVI-lea, Europa nu cunoștea nici măcar cuvântul, deși frumusețea lumii nu-l va fi așteptat. Prima lui ocurență e semnalată la noi în 1549, sub pana erudită a umanistului Robert Estienne. El nu desemnează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în Cadrele, urmez memoria unui grup, iar numărul membrilor acestuia devine extrem de mare, cum mai poate eul să unifice acest număr ridicat de puncte de vedere asupra fiecărui grup? Răspunsul (leibnizian) este că fiecare individ repre-zintă un punct de vedere totalizant asupra memoriei colective. Celălalt răspuns este că, invers, fiecare persoană, precum și fiecare obiect și (în cazul copilului căzut în groa-pă) situație se află în punctul de intersectare a unei pluralități de memorii colective. Într-o primă variantă omisă, dar editată
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
asemănare. Caracteristică pentru Topografia legendară a Evangheliilor este reunirea amin-tirilor într-o totalitate care funcționează ca o lege de inserție și integrare, de reconstituire materială a credinței într-o continuitate spațială, reconstituire care nu are sens decît prin manifestările gîndirii totalizante: a urmări verificarea unei credințe religioase într-o organizare geografică sau topografică. Pentru prima comunitate, Iisus Hristos îl continuă pe David, iar locurile miracolelor unuia sînt alăturate sau suprapuse peste locurile miracolelor celuilalt. Pentru grupurile de pelerini, Iisus avînd dublă
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
oarecum de consens, datorat apariției sale naturale. Perspectiva platoniciană asupra comunității este, în schimb, una diferită. Platon este primul care încearcă să depășească viziunea epocii sale privitoare la existență în general. Dacă în pespectiva contemporanilor săi natura juca un rol totalizant, Platon încearcă să elibereze omul în transcendent. Natura nu mai este locul omului ci capcana în care el este prins. La Aristotel, comunitatea devenea o creație naturală a oamenilor care aveau aceeași caracteristică, aceea de a fi zoon politikon. În
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
culturi emergente în secolul al XIX-lea ceea ce protestantismul a făcut pentru culturile occidentale trei secole mai devreme: a pus viața la dispoziția indivizilor. Ea a fondat posibilitatea existențelor orientate, în care toate aspectele trăirii să fie puse sub semnul totalizant al unei chemări. Într-un fel a fost nedrept că istoria literară i-a reproșat acelei epoci naționalismul și fetișizarea obiectivelor sale: doctrina "misiunii naționale" era mai mult decât o tendință ideologică, era suportul pe care se puteau construi toate
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pentru o abordare multidisciplinară a emergenței literare. Sprijinindu-se pe noțiunea de "viață literară" definită de Boris Eihenbaum într-un text din 1929 (cuprins în antologia Ce este literatura? Școala Formală Rusă, Univers, București, 1983, pp. 68-74) ca o noțiune totalizantă a tuturor realităților implicate în producția, consumul și circulația faptelor literare, Dominguez încearcă să situeze procesul de emergență literară în raport cu o activitate literară înțeleasă în sens foarte larg: nu numai ceea ce intră în definiția îngustă a "literaturii naționale", ci tot
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
trei presupoziții ontologice, neexplicitate aici, se deduc teoretic conținuturi ideologice particulare, acoperind cele trei cîmpuri (etic, metodologic și politic) ale ideologiei. Astfel, teoria își oferă substanța unei definiții a ideologiei ce poate fi enunțată astfel: un ansamblu coerent, deschis și totalizant, de principii date a priori, avînd ca obiect furnizarea unei reprezentări a vieții omului în societate (Leroux). 3.2.4. Economistul și ideologia Dacă vrem să lăsăm deoparte concepția marxistă asupra ideologiei, datorită impasului practic la care conduce paradoxul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și pe jumătate îmbrobodite? Nu, este evident că până și cel mai fanatic dintre fasciști ar considera anacronic să renunțe la toate aceste cuceriri ale „dezvoltării”. Cuceriri care anulează - prin nimic altceva decât prin simpla lor prezență, devenită totală și totalizantă - orice misticism și orice moralism al fascismului tradițional. Prin urmare, fascismul nu mai este cel tradițional. Și atunci ce este? Tinerii din taberele fasciste, tinerii din SAM1, tinerii ce sechestrează persoane și pun bombe în trenuri se numesc și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Revoluționară (LCR) dinamitează rânduiala tradițională a procesiunilor sindicale, pentru a le da participanților, prin caricaturi simbolice, sărituri colective și lozinci sacadate, iluzia apropierii de Palatul de iarnă. Această istorie simbolică se află de acum în spatele nostru. Prin conjuncția crizei ideologiilor totalizante și intrarea comunismului în sfera comunicării, specificitățile simbolisticii comuniste tind să dispară. SINDICALISM înainte de 1914, există patru modele sindicale. Modelul trade-unionist, apărut încă din anii 1830, în Marea Britanie, se bazează pe acțiunea revendicativă, organizată pe ramură profesională, cu dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intrate după al Doilea Război Mondial în faza experimentală), pe cele ale psihanalizei freudiene, jungiene, lacaniene (ajunsă și ea de multe decenii în etapa confirmărilor experimentale nu numai de tip manifest "patologic", dar și "normal"), ale antropologiei explicit sau implicit totalizante a lui Mircea Eliade etc"32. Criticul va urmări în chip procesual asemenea tărâmuri anevoie de străbătut "dinspre dat spre rezultat" în primă fază; dar nu o va face cu relaxarea celui sigur de drumul ales. Fiecare pas e pregătit
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]