137 matches
-
pe coama unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea cerului, de imensitatea oceanului din jur, brăzdat de munți și de văi mișcătoare, scuipând trâmbe de spumă. Îl zări din nou pe Zet, îl ajunse și, călcând prin apă, îl prinse. Făptura udă îi atârna moale în mâini, dar ochișorii negri-albăstrui se uitau cu inteligență conștientă drept în ochii lui George. Acesta din urmă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și ea și tatăl ei fuseseră la înmormântare.) Nu le spuse ce anume ar fi trebuit să vadă, dar curând văzură singuri. „Micul poznaș“ sau Pârâul lui Lud hotărâse brusc să se prefacă într-un puternic gheizer, care trimitea o trâmbă de apă clocotită în văzduh, la o înălțime de vreo zece metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o după-amiază târzie, însorită dar răcorită de un vânt ușor, care distribuia stropi opăriți peste Grădina Dianei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gosseyn și-l imagină pe bătrân dându-și sufletul înainte de a-l fi putut întreba ceva. Febril, căută o sursă de energie și, în mai puțin de 10 minute, pustii imobilul și scuarul. Coridoarele erau adevărate furnale în care huiau trâmbe de flăcări mistuitoare. Pereții aduși la incandescență se lichefiau înecând soldații ce-și urlau moartea. Tancurile se deformau de căldura incendiilor ce le consumau. Nimeni ― însăși această idee îi traversă mintea ca o linie de foc ― dar absolut nimeni, niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Ajun de Crăciun. Fluviul înghețase. Căruțele scutite de taxa de a trece cu bacul îl traversau acum direct; crusta de gheață nu dădea nici un semn de slăbiciune, o pătură nu prea groasă de zăpadă, din ninsoarea de cu noapte, juca trâmbe de vârtejuri înalte, iar spre prânz când vântul se potoli, și câteva raze slabe, de soare, apărură, pâlcuri de oameni în șube sau cojoace, iar în picioare cu cizme negre, de cauciuc ori cu pâslari, unii cu saci în spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de Curtea-Veche (1929), semnată Mateiu I. Caragiale. Precedată de „tâmpla de icoane” medievale din Pajere (poeme-portret care „rezumă” o lume dispărută, fanariotă, cu atmosfera ei de „trândavă-aromeală” și lascivitate, dar și cu o undă a nostalgiei nobiliare), cartea e o „trâmbă de vedenii”, o operă inclasabilă, unică. „Hagialâcurile” în timp, în istorie (Pașadia), în spațiu (Pantazi), dar și în realul unei lumi infernale, putredă moral și pervertitoare, către care „craii” sunt trași, ispitiți de Pirgu, bufon, însă și „călăuză” malefică, apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
cu voluptatea farmecului nocturn. Scriitorul șterge adesea hotarul dintre trecut și prezent, interferează datele realității cu cele ale visului și fanteziei, creând viziuni fascinante și o dicție poematică, de incantație. Stând de vorbă cu Pantazi, în fața naratorului se desfășoară „fermecătoarea trâmbă de vedenii”, pierzându-se în vis și imaginație, în mirajul călătoriilor, descrise într-un stil înmiresmat, cromatizat, cu o muzicalitate elaborată, seducătoare, cu metafore și comparații de o rară expresivitate, ce transpun sugestiv pitorescul exotic și istoric. C. a creat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
liniștite, provocându-ți imaginația. Vezi aievea lupta din basme dintre zmei și Făt-frumos: doi zmei, împietriți sub paloșul de fulger al viteazului zămislit din pântecele cugetului românesc. Apa Geoagelui, cu valea largă, pe care cețurile se scurg aproape permanent în trâmbe zbuciumate ca un balaur rănit de moarte, desparte culmile calcaroase de cele vulcanice. Satele se înșiră ca mărgelele pe firul pâraielor până departe, de la Negrești la Negrilești, apoi de la Bucium spre Abrudul și Vidra lui Iancu. O experiență duhovnicească temerară
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ci pentru că n-au vrut să recunoască că ele sunt acele persoane și i-au făcut de râs pe milițieni. Operă bufă? Nu, tragedie umană! După miezul nopții, când afară se răcorea mai mult și în cameră se strecura o trâmbă de răcoare, o toropeală de 15-20 minute cuprindea toate trupurile în poziții greu de închipuit: strâmbe, cocoșate, cu capetele căzute într-o parte, cu mâinile ințepenite, atârnând ca aripile rupte, cu genunchii ghemuiți ca într-o căzătură de gheață. Părea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
case Ruginoasa, palat în har peste har, dă liber pe orice limbă, versanți narativi în studiul cu protejarea liniei CFR 606 prin împădurire, studiul CFR autoreferențial, lumea de lapți, noaptea lăptoasă zăpada, singura sacralitate descifrarea, pentru că e prima din ele, trîmbe din fulgi, ochi de case din geamuri, Tîrgu Frumos tu cîine pe toată gara, prefer să mă încolăcesc pe mozaic, ies de la băut, clatin peronul, cu mecanicul intru în vorbă, las trenul să treacă primul, scot capul din text personaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
singurul plan În care, după priceperea mea, ar fi vreo sugestie de făcut paginilor, repet, excelente, pe care le-am citit. Sunt scrise cu talent, cu ținută intelectuală și scrupul al preciziei, „fură” pe cititor și-l poartă printr-o „trâmbă de vedenii” din altă lume. M-am gândit că, poate În toamnă, când predau volumul VI al „agendelor”, voi relua lectura, cu pixul În mână și vă voi reexpedia acele pagini cu eventuale propuneri de formulare. Până atunci, mă voi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
zgomot, cârligul de siguranță a țăcănit metalic și, după un alt fluierat răscolitor și intens, care ne-a cutremurat ființa până-n străfundurile arhitecturii noastre moleculare, garnitura a pornit. 11. DEPORTAȚII Ca o gigantică insectă apocaliptică, locomotiva repezea pe coșul negru trâmbe roșiatice de fum, care se împleteau într-o îmbrățișare spasmodică și violentă cu jetul de aburi șuierători. O baie de cenușă fierbinte se repezea cu dușmănie asupra garniturii, ca din conul unui vulcan în erupție. Era îngrozitor! Peste mine au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
disperați din fața morții. Bombardierele veneau în formații compacte, producând un vuiet prevestitor de nenorociri. La câteva secunde după lansarea bombelor, izbucneau explozii care zguduiau pământul, asemenea unor cutremure. În timp ce clădirile se transformau în moloz, sfârtecând și înghițind oamenii sub dărâmături, trâmbe uriașe de praf și fum se ridicau spre cer, întunecând orizontul. Era iadul de pe pământ. Nu știai dacă în secunda următoare vei fi transformat în terci sau o lingură de cenușă. Privirile neputincioase și îngrozite ale oamenilor se îndreptau spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se uitau și ei la noi, dar mai ales la ceea ce făcea mama. Privirile lor urmăreau cu atenție tot ce se întâmpla în partea noastră de vagon. Din când în când, pale de vânt nervos dirijau spre gemulețul cu gratii trâmbe de fum înecăcios și aburi mirosind a cenușă opărită, ca să nu uităm niciun moment cine suntem și unde ne aflăm. Ne duceau ca pe cei mai periculoși răufăcători. Dar unde? Și, mai ales, de ce?? Bunica lui Țile se afla tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care se Îmbucă cap la cap. Poți să faci din ele un tunel, prin care să treacă de la caz la caz pisica sau ursul. — Și mie mi-ar plăcea să fac așa ceva. Își aprinse În sfârșit țigara și suflă o trâmbă de fum prin care l-am văzut zâmbind visător. E o meserie frumoasă. Să faci fântâni, puțuri, tuburi d-alea, da, mi-ar plăcea foarte mult să am meseria ta. — Nu văd ce te-mpiedică, dom’ director. Pune așa cum ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
succed din ce În ce mai repede pe o fâșie de țarc pavat cu pământ bătătorit de șenile, mergând În aceeași direcție cu noi, spre Primărie, Miliție și Comitetul de Partid, duduind și spumegând printr-o furtună de fluierături și Înjurături, răscolind și Învârtejind trâmbe de pământ. Se răscolea pământul. Pământul zbiera și scuipa și nu-i mai răbda. Vitrinele au sărit din nou țăndări cu cărțile rearanjate ieri. Vorbele cu care ei au rezistat și l-au omagiat pe dictator au iscat acest măcel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
N. Labiș) La întoarcere am trecut prin aceleași "furci caudine", numai că de această dată se prezentau sub formă de bice sau harapnice având forma unor reptile aeriene, lovind în neștire, simultan, fără nicio deosebire tot ce întâlneau în cale. Trâmbe lungi de zăpadă zgrunțuroasă ne loveau permanent, fără pauze, fața, mâinile și întregul corp de la cap până la picioare. Dar acum eram împreună cu mama, iar ghidul nostru neprețuit ne inspira o încredere totală; nu avea niciun moment de ezitare. Cu toții aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uimitor talent încerca să atenueze asperitățile stridente ale viforniței, opunându-i propria sa formație muzicală, protejând într-o formă discutabilă spațiul în care șapte ființe creștin-ortodoxe dormeau nevinovate, cu ușoare tresăriri spasmodice cauzate de răcirea progresivă a camerei, bombardată de trâmbele tot mai dese și mai furioase ale crivățului dezlănțuit. Fusese o noapte deosebit de rece. În camera noastră cu valențe universale, restul de apă din căldare prinsese o pojghiță subțire de gheață. Nu mai era. Frigul se făcea tot mai simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ploaie, Întunericul medieval pe străzi, lipsa cronică a medicamentelor, umilirea constantă a femeii, adunările uriașe unde o mulțime cocoșată, Îmbrăcată În gri-negru, privea spre un balcon unde se distingeau niște păpuși rigide, asaltată În spate de „agitatorii” plictisiți și de trâmbe de urale stridente, ce scăpau din difuzoarele camionetelor securității... Nu credeam că mă voi Întoarce curând În țară și mă pregăteam să-mi definesc mai clar cariera de scriitor francez, scriind - cu emoția celui ce trece de la o limbă scrisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mere putrede în sertare și nici arzând miresme, cum se pare că preferă Proust, pentru redeșteptarea imaginației. La masă de scris mă așez de preferință când sunt perfect detașat de treburile și angaralele vieții cotidiene, iar pe fereastră intră o trâmbă de aer proaspăt. Dacă nu am plătit, de exemplu, și trebuie să o fac în următoarele ore cine știe ce factură, îmi ia o groază de timp să uit amănuntul și mai bine nu mă apuc de scris. Acum în urmă, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
alta). Panaiota traversă sala, într-o aură luminoasă ca o pulbere de aur, luă o sticlă de lichior cu care își aroma prăjiturile și, după ce zâmbi complice spre locotenent, dispăru dincolo de ușa laboratorului ei, unde athanorul maeștrilor bucătari bolborosea scoțând trâmbe de aburi. După trecerea ei ca vântul, o undă mirosind ușor a scorțișoară se răspândi în aerul trăznind a vin al restaurantului. Grigore zâmbi: "Asta e marea întrecere dintre cele două bucătării, românească și grecească, dar ce zic eu? Între
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fixa piciorul încălțat în piele suplă ca o mănușă, îndreptat spre o vază pusă de-a dreptul pe podea. Se ridicau din ea bulgării unui buchet de crizanteme: așa se explica mireasma puțin funebră care stăpânea încăperea. Samovarul scoase o trâmbă de aburi care se destrămă în raza de soare, ridicând între ele o perdea mișcătoare. Doamna Dunin se ridică să servească ceaiul. Ea își rostea numele Dounine, în forma originară ca pe malurile Senei, dar rămânea credincioasă samovarului: pariziană prin
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ci desfăcea vreo trei, patru țigări și făcea o țigară groasă cu tutunul înfășurat în hârtie de ziar, o punea în colțul gurii și ieșea fumul după el ca de la locomotivă. Mergea iute pe drum depănând energic din picioarele-i trâmbe și crăcănate, neprivind nici în dreapta, nici în stânga. Noi, copiii, mai strigam după el, „Suta Kili” dar se făcea că nu aude trecând mai departe cu un sentiment de preocupare numai de el știut. Trăia într-un bordei săpat în pământ
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dimensiuni ale realității ce depășesc limitele sale. 67 (ÎI, 118) Tîrnăcoape / Hăuind fluidul îl lașară ca să iasă: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea I, pp. 24-25: Era pe-aproape-un deal ce slobozea/ Din clipă-n clipă foc și fum în trîmbe,/ Sclipind pe clinuri de-o lucioasa crusta,/ Neîndoielnic semn ca-n măruntaie/ I se-ascundea metalică plămada -/ Lucrare a pucioasei. Într-acolo,/ pe-arípile iuțelii, mare ceață/ Grăbi, cum fac ades pionierii,/ Armați cu tîrnăcoape și cazmale,/ Cînd taberei regale îi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Taberei 34, pe măsură ce te apropii de Piața Moghioroș, simți butoaiele de varză parcate acolo, ca și pe cel de verdețuri putrede aruncate la gunoi. Dacă la Moghioroș o iei pe linia lui 41, cînd intri în Militari te primește o trîmbă de praf, dacă nu plouă. Iar dacă plouă, un miros de praf și de cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
acoperișuri se prăvălesc, iscând nori de praf și flăcări, în tăcere ori în urlete, când totul pare definitiv calmat prin moarte, din mare se ivește, ca o spaimă ultima, un val gigantic: uriașă mâna verde, înaltă și amenințătoare că o trâmba a răzbunării, maturând și brumă de viață rămasă. Adesea totul începe cu o unduire nelămurita, trezin-du-i pe cei adormiți. Sufletul, aflat între somn și veghe, comunica prin rădăcinile-i adânci, cu străfundurile pământești. A vrut s-o știe dintotdeauna. Ei
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]