129 matches
-
trup oval și lunecos sub stropii zglobii ca și cînd zilele de mult s-ar fi Întors cu adevărat, ca și cînd nu ar fi fost niciodată plecate. Ies pe poarta din spate În amiaza Înaltă. VÎntul stîrnit brusc ridică trîmbe de praf pe maidanul cu cîteva leagăne rupte. Calc cu grijă pentru că pe jos, printre smocurile de iarbă uscată, sînt cioburi și bucăți de tablă și sîrme la fiecare pas. Am Învățat să fiu prudentă. Exteriorul Își amplifică agresivitatea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ureche, ascultă tictacul lui și, apoi, privi cadranul. Profitând de faptul că era ocupată, Iag îmi semnaliză din ochi disperat: „Plec, chipurile, imediat“. Când a plecat Iag, deja se lăsase seara și începuse să bată vântul. De după colț, apăru o trâmbă de praf care, ca un mic uragan, întoarse fața de masă, ne închise ochii, trecu mai departe și se pierdu în întuneric; între dinți, praful începu să crănțăne ca zahărul, iar de deasupra, parcă de pe acoperiș, ca niște fluturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unul, precum și o clinică ce nu se golea în acei ani de măcel mondial, două școli, una pentru fete, cealaltă pentru băieți, și o Uzină, enormă, cu hornuri rotunde care împung cerul și aruncă, iarnă sau vară, zi și noapte, trâmbe de fum și funingine. Ea ține în viață tot ținutul de când a apărut, la sfârșitul anilor ’80. Puțini sunt oamenii care nu lucrează aici. Toți sau aproape toți au părăsit viile și câmpurile. Și de atunci, pârloagele și mărăcinii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acea pajiște unde o văzusem pe tânăra învățătoare așezată la marginea lumii noastre. Mă așez mereu în același loc, pe locul ei, și îmi trag sufletul. Durează minute bune. Privesc ceea ce privea ea, marea panoramă redevenită calmă și lentă, fără trâmbe și scăpărări, și îi revăd surâsul adresat infinitului compromis de război, revăd toate acestea de parcă aceeași scenă ar urma să se joace din nou, și aștept. Aștept. X Războiul dura. Toți fanfaronii care spuseseră că îi vom trimite pe nemți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Mă înțeleg bine cu ea. Câteodată iau masa cu ei. Am luat obiceiul ca, în fiecare dimineață, să urc în vârful colinei. Este acolo o pajiște mare de unde poți vedea întregul orizont. Tu ești acolo jos, dragostea mea. Se văd trâmbe de fum și explozii oribile. Rămân acolo cât pot de mult, până când nu-mi mai simt nici picioarele, nici mâinile, atât este de ger, dar vreau să-ți împărtășesc o parte din suferințe. Dragostea mea, bietul de tine... Cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată. Și totuși cât de dornic eram să-i fiu aproape Să-nclin spre el urechea trudindu-mă să prind Ce hohotiri trufașe îl pleacă și-l destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nămeți cât gardul, în care te împotmoleai la fiecare pas, o aventură anevoioasă, peste puterile chiar și a unui om trăit pe munte. Când se văzu pe creasta dinspre pădure, se porni un vânt năprasnic, ce începu să spulbere în trâmbă zăpezile bogate, acoperind orice urme de pași de om, ori sanie, urme făcute doar cu câteva clipe mai înainte. Merse așa, cu mare trudă, până răzbi înspre pădure. Aici era mai bine, viscolul era mai blând. Doar, când și când
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
urbe - o grădină-se răsfață cu multă cochetărie pe o pajiște plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare și până apune, iarna și vara. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei
2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364860_a_366189]
-
urbe-o grădină-se răsfață cu multă cochetărie pe o pajiște plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare și până apune, iarna și vara. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAMĂ ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351243_a_352572]
-
cămeșoi și părul vâlvoi, sunt un caraghios! Începu să jelească și, furios, nepricopsitul urlă ca un turbat, încât zburau pietrele din fața lui, ca fulgii. Vă închipuiți că mi l-a umflat și pe Mărțișor, l-a răsucit vârtej într-o trâmbă de aer și l-a aruncat peste stânci. Dar Norocel, când văzu că tovarășul său face pe cascadorul, hotărât să spargă stâncile cu capul, se repezi cu pana de vultur spre el, mi-l prinse de chică și-l aduse
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
cămeșoi și părul vâlvoi, sunt un caraghios! Începu să jelească și, furios, nepricopsitul urlă ca un turbat, încât zburau pietrele din fața lui, ca fulgii. Vă închipuiți că mi l-a umflat și pe Mărțișor, l-a răsucit vârtej într-o trâmbă de aer și l-a aruncat peste stânci. Dar Norocel, când văzu că tovarășul său face pe cascadorul, hotărât să spargă stâncile cu capul, se repezi cu pana de vultur spre el, mi-l prinse de chică și-l aduse
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
urbe - o grădină - se răsfăța cu multă cochetărie pe o pajiște plana, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare și până apune, iarna și vară. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, si mai sus, în depărtare, treptele din ce in ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnita, pana departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei
FESTIVAL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAME, ED.A V-A de LAURENŢIU BĂDICIOIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352788_a_354117]
-
Nu în căutarea de populații sedentare cu care ajungeau să conviețuiască - și pe care le apărau de alți năvălitori! - grație rolului vital pe care îl aveau în producerea hranei? Faptul că pe teritoriul României de azi s-au perindat multe trâmbe de migratori: goții, gepizii, avarii, pecenegii, cumanii, slavii etc., din care o bună parte au fost asimilați în vastul și complexul proces de formare a poporului și limbii române (la noi slavii reprezintă adstratul, după cum la celelalte popoare neolatine din
ISTORIA ROMÂNILOR SCRISĂ PRIN PROCURĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354423_a_355752]
-
pe cei asemenea personajului slut, pocit din poemul Noapte de decemvrie, care aleg drumul ocolit spre a se bucura de fericirea pământească trecătoare. Toamna usucă verdele naturii „Nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut, / Totul trece ca o trâmbă de nori, / Vine vântul și o destramă, / Vântul care scutură flori.“ (Nu te-ntrista, Zaharia Stancu) Viața usucă bogățiile lumii. Cei bogați dacă nu au avut nimic spiritual în ei trec asemenea unei picături de ploaie și nici nu știu
NU TE-NTRISTA! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369124_a_370453]
-
supune acest act guvernelor respective și acestea apoi îl vor notifica guvernelor turcesc și grecesc. Noua graniță greco-turcească stabilită de Conferență, după ultimele știri, începe despre răsărit, de la gura râului Mavronero, {EminescuOpXI 215} lângă Malatria; urmează de-a lungul culmile trâmbei Olimpului și Pindului; în urmă, lângă târgușorul Kalpaki, la nordul Ianinei, atinge râul Kalamas și urmează cursul acestuia până la îmbucătura lui. Astfel ținutul Zagori rămâne Turciei. Conferența a rezolvat apoi mai multe alte cestiuni de mâna a doua; dintre aceste
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dimensiuni ale realității ce depășesc limitele sale. 67 (ÎI, 118) Tîrnăcoape / Hăuind fluidul îl lașară ca să iasă: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea I, pp. 24-25: Era pe-aproape-un deal ce slobozea/ Din clipă-n clipă foc și fum în trîmbe,/ Sclipind pe clinuri de-o lucioasa crusta,/ Neîndoielnic semn ca-n măruntaie/ I se-ascundea metalică plămada -/ Lucrare a pucioasei. Într-acolo,/ pe-arípile iuțelii, mare ceață/ Grăbi, cum fac ades pionierii,/ Armați cu tîrnăcoape și cazmale,/ Cînd taberei regale îi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Curtea-Veche (1929), semnată Mateiu I. Caragiale. Precedată de „tâmpla de icoane” medievale din Pajere (poeme-portret care „rezumă” o lume dispărută, fanariotă, cu atmosfera ei de „trândavă-aromeală” și lascivitate, dar și cu o undă a nostalgiei nobiliare), cartea e o „trâmbă de vedenii”, o operă inclasabilă, unică. „Hagialâcurile” în timp, în istorie (Pașadia), în spațiu (Pantazi), dar și în realul unei lumi infernale, putredă moral și pervertitoare, către care „craii” sunt trași, ispitiți de Pirgu, bufon, însă și „călăuză” malefică, apar
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
clopotele de furtună. Oamenii apucau spre codru, ori Înșfăcau pari afumați la capăt, furcile, coasele și topoarele, gata de apărare. Pretutindeni s-auzeau țipetele copiilor și-ale femeilor: Tătarii!...vin tătarii!.. Și băteau mai tare III Tătarii năvăleau Într-o trâmbă lungă, și-n urma lor colburile urcau până-n Înălțimi, amestecate cu fumurile satelor aprinse. Cum au ajuns sub stejarul din Borzești, hanul năvălitorilor l-a zărit printre ramuri pe Mitruț , aproape mort de spaimă. Ce-i facem copilului din stejar
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
nimeresc drept În inimă, cu prima săgeată... Fie-ți milă... a răcnit Mitruț, când hanul a Întins arcul, dar n-a mai apucat să spună nimic, căci o săgeată l-a nimerit drept În inimă și l-a omorât. Apoi trâmba a sărit pe cai, a pornit galop, dând foc satelor, ucigând și prăpădind tot, spre Suceava-n sus. IV În vremea asta, Bogdan-Voievod galopa spre munți, ținându-l pe Ștefăniță dinaintea lui. Se lăsase Întunericul. Cărarea codrilor urca. Niciodată să
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Apei care Curge, și chiar și o bucată din valea adâncă, umedă și întunecată a acesteia. Dacă Apa care Dă Nori este o întindere de ape stătătoare, deschisă la lumină, pe care uneori se mai poartă de vânt câte o trâmbă de ceață, Apa care Curge își aruncă izvoarele într-o vale îngustă, adâncă și întunecată, pe care o străbate zbuciumat și spumegând pe sub bolți de pădure umedă, plină de vânat de tot felul, mai ales cu sălbăticiuni fioroase, care nu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
a mașinii, se Întorsese și se Îndepărta la pas când Macomber trase primul foc și sunetul Înfundat pe care-l auzi Îi spuse că glonțul ajunsese unde trebuia, deși leul continua să meargă. Macomber trase din nou și toți văzură trâmba de praf pe care glonțul o ridică În fața leului care pășea mai departe. Mai trase o dată, fiind atent să-și coboare ținta, și toți au auzit că glonțul a lovit din nou, iar leul a Început să alerge și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o atracție, cum nu se întâlnește des în Europa. E Lacul Sfânta Ana, ochi de apă limpede, ca oglinda de neted. Drumul spre el îl faci deodată în adâncul pădurii de fag cu foșnet tainic. Rar se furișează câte o trâmbă de soare dând strălucire metalică frunzelor uscate ori azvârlind pete purpurii pe lacul argintat al coajei netede. Urci domol coasta trăgănată a Ciomagului, cu largă priveliște asupra Ciucului. La scoborâș, rămâi priponit. În mijlocul codrului, pe fundul de leică, doarme lacul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
complet al efectelor pe care le avusese incursiunea eliberatorilor săi. Incendiile se stingeau, dar cea mai mare parte a corturilor era distrusă. Constată că și grajdul în care fusese închis luase foc și văzu cum acoperișul se prăbușea într-o trâmbă de fum și lemne arzând, lăsând în picioare doar câțiva stâlpi cuprinși de flăcări. Oameni și cai rătăceau prin preajmă, într-un haos total. în apropierea îngrăditurii văzu mulți oameni adunați la un loc; Sebastianus nu putu să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ajun de Crăciun. Fluviul înghețase. Căruțele scutite de taxa de a trece cu bacul îl traversau acum direct; crusta de gheață nu dădea nici un semn de slăbiciune, o pătură nu prea groasă de zăpadă, din ninsoarea de cu noapte, juca trâmbe de vârtejuri înalte, iar spre prânz când vântul se potoli, și câteva raze slabe, de soare, apărură, pâlcuri de oameni în șube sau cojoace, iar în picioare cu cizme negre, de cauciuc ori cu pâslari, unii cu saci în spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prezența mea? - Nu. Dimpotrivă. Dar există o amenințare aici, În acest bazar. Peste puțină vreme vom afla ce se Întâmplă. - E bazarul cel mai liniștit de pe Întregul Drum al Mătăsii. Dar nu cred că te Înșeli, spuse călugărul, arătând o trâmbă de zăpadă ridicată de copitele câtorva cai biciuiți ca să alerge mai repede. Deși nimeni nu remarcase Încă, trei călăreți goneau din răsputeri, parcă alungați de o catastrofă care Îi urmărise până acolo. Ei ajunseră la bazar, strigând niște cuvinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]