14,689 matches
-
exprimat. E ca un compromis, pentru că în interior totul e desăvârșit, și ceea ce eu nu pot scrie e ca umbra umbrelor a ceea ce eu trăiesc acolo. După câteva ore de scris, numai o pagină, dar în jurul paginii sunt vii curenții trăirii, mă simt mult mai bine, fața mea s-a schimbat, ochii au din nou acea expresie de siguranță care-i sperie pe cei care vor să întâlnească poate un poet înfrânt de grijile cotidianului, un resemnat al efortului intens. Pagina
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
primit aceste daruri otrăvite. Stau în pat, cu ochii în tavan, privind la teatrul meu de umbre. Umbrele mă instruiesc asupra subtilității substanței din care sunt compusă. Actorii vieții, umbrele din Divina comedie a lui Dante, umbre pline de intense trăiri, fără materie, umbre de umbre. Din creierul meu surescitat ies filme noi ale vieții, de sub pleoape sau din sângele care desenează și el pe tavan după ritmul lui. A răsărit soarele brusc, lucru atât de rar în luna aceasta a
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
atunci în exil, la Trieste, își întemeiase o familie și preda engleza, considerându-se mereu nimic mai mult decât un scriitor. Atunci îl cunoaște și pe excepționalul scriitor Italo Svevo, care-l va influența enorm. Nuvelele au fost scrise după trăirea a două îngrozitoare războaie și semieliberarea țării sale de sub puterea britanică. Cel mai mult mi-a plăcut ultima nuvelă, cea mai lungă, Morții, adăugată la ediția nouă din 1919. E ceva care m-a obsedat personal ani de-a rândul
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
și pînă la poeziile recente în formă fixă, ecuatorul operei în versuri a lui Doinaș străbate deopotrivă emoția și ideea, viața și cartea. O demarcație este imposibilă. Cine ar încerca s-o facă, ar risca să știrbească atît din bogăția trăirii, cît și din frumusețea gîndului poetic. Scriind uneori arte poetice (ori, chiar, metapoeme curate, pe gustul generațiilor mai noi), Doinaș a avut grijă să le umple în același timp cu idei și cu emoții, să ne determine să simțim că
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
de concert îi conferă rafinament; și chiar dacă aici țesătura mi s-a părut puțin prea joasă pentru vocea ei, a suplinit prin muzicalitate și talent actoricesc, într-un rol care obligă să fie permanent un reflex al tuturor nuanțelor și trăirilor eroinei. Tenorul Massimiliano Drapello, oaspete des întâlnit pe scenele noastre, spunea cineva cu ironie "are marea calitate de a fi un cântăreț italian, cu tot ceea ce derivă de aici". Într-adevăr, are dezinvoltură, voce solidă dar cam dezordonată, cântă în
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
execuții - și spectatorilor li se arată practic aproape toate instrumentele violenței - de la somnifere și cuțite la altele mai sofisticate - piesa lui Radu Macrinici este îmbibată de compasiune: oricât de nevolnic ar fi fiecare individ luat în parte, există în suma trăirilor tuturor ceva care merită să fie ocrotit și păstrat. îngerul electric, cel ce veghează și, ca să poată să o facă, ia cofeină ca să nu adoarmă, amintește mereu că "statul român nu și-a plătit datoriile față de societatea noastră" și întrerupe
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
mai demult nu au exprimat-o pe autoare, decât accidental, și cu atât mai puțin o exprimă în prezent. Critica ei este, cum spuneam, una de reconstituire fidelă a universului operei, inventariind temele, motivele structurante, examinând psihologiile și formele de trăire morală, caracterizând personajele și urmărindu-le evoluția, precum și felul în care creatoarea lor "împinge analiza mai departe, dincolo de planul vizibil al socialului". Această critică nu este deci sociologizantă, cum ar fi putut să pară, și chiar dacă nu ignoră socialul cel
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
mai departe, dincolo de planul vizibil al socialului". Această critică nu este deci sociologizantă, cum ar fi putut să pară, și chiar dacă nu ignoră socialul cel mai mult se interesează de ceea ce se întâmplă dincolo de "planul vizibil" al acestuia. Adică de trăirile psihice și de procesualitatea biologică, de stările maladive și de manifestările morale însoțitoare, teritoriul de acțiune vast al Hortensiei Papadat-Bengescu, îndeajuns de puțin cercetat de proza românească, de până la ea. Pentru a caracteriza din unghi propriu literatura Hortensiei Papadat-Bengescu, pentru
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
reprezintă decît o regie a supraviețuirii. Un truc sfîșietor prin nostalgie. Dar spectacolul de acest gen compensator e, în esența sa, unul baroc. Desigur, un baroc sui generis, epurat de teatralitate, de fast (cu toate că unele inserturi ale reificării somptuoase, ale trăirilor bogat ornamentale nu lipsesc), bizuit pe reducții, pe goluri în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii devoratoare a timpului
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
vers-idee. Dacă n-ar fi scandarea (la care ne obligă indicația din paranteză "în metru antic"), am putea să citim propoziția " Nu credeam să-nvăț a muri vreodată" ca pe propriul rezumat al lui: e pur și simplu mărturisirea unei trăiri la limita intelectului. Dacă nu ar fi urmat de întregul său cortegiu de strofe - care își răsfrânge îndărăt efectul liric asupra aridității sale prozaice, - acest vers nici n-ar părea un început de poem, ci mai curând un exord al
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
ucide sau micșorează reverberația semantică a fiecărei vocabule. Primele două cuvinte - "Nu credeam" - indică fie o surpriză fie o îndoială. Este greu de precizat dacă poetul, neavertizat, rămâne brusc uluit de revelația experienței sale erotice, pentru că este pus în fața unei trăiri nemaiîntâlnite; sau dacă - pur și simplu - se îndoiește de posibilitatea și de autenticitatea unei asemenea experiențe. E ca și cum s-ar întreba: este oare cu putință să mi se întâmple mie, și ce anume mi se întâmplă? De îndată ce apar următoarele două
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
iubirii (chiar ca "ucenicie a morții") se sustrage timpului, evadând în eternitate. Vreodată este echivalent, aici, cu acea clipă eternă, care constituie oximoronul definitoriu al iubirii. A suferi din dragoste înseamnă a suferi veșnic, pentru că marchează participarea eului la o trăire supraomenească. Iată de ce invocarea morții din final este rugăciunea pe care cel ce iubește o adresează - cui? Dacă nu lui însuși! - pentru a scăpa de acel incredibil dat real vreodată; pentru a se reîntoarce în lipsa de timp izbăvitoare, nemarcată de
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
de lectură cu voce tare. În Germania citirea de creații poetice în grup a fost considerată încă de pe vremea lui Goethe un act de supremație a poeziei. În acest caz, spre deosebire de radio sau de cărțile sonorizate, este vorba de o trăire în grup cvasi-teatrală la care participă și ochii, ba chiar întregul corp. Prin citirea cu voce tare a textelor, scriitorii le-au supus pe acestea unei probe a lizibilității. Gustave Flaubert vorbea de "l'épreuve du gueuloir", de "proba gurii
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
toată cerneala care s-a consumat pentru a-l face pe Geo Dumitrescu descendent sau deschizător de drumuri. Spectacolul luptei dramatice cu toată tradiția simbolizată de metafora selenară pe de-o parte, iar pe de altă parte lupta cu propria trăire, cu propria originalitate îl regăsim integral în poezia Singur-lună. E o poezie a continuei neîmpăcări care domină opera acestui poet, a limitei, a muchiei subțiri pe care a ales să se afle permanent. Nici avangardist, dar nici postmodern, ci realizînd
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
activ în viața din Elveția, nu înțeleg de ce de ani întergi li se refuză cetățenia elvețiană (Beromuster); Coco, tânărul din Traum Frau, urmărit de Riniker cu aparatul de filmat vreme de doi ani, are aspectul fizic al unui bărbat, dar trăirile psihice ale unei femei, drept pentru care urmează un tratament cu hormoni, se supune mai multor intervenții chirurgicale și, la șapte ani, după ce acest documentar distins cu diverse premii internaționale l-a făcut cel mai celebru transsexual din lume, el
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
Cornelia Ștefănescu Înainte de a fi titlu de carte), este titlul uneia din cele douăsprezece proze de mică dimensiune ale maturității de scriitor a lui Vintilă Horia. Le concepuse în primii zece ani de la înstrăinarea forțată de țară, cu experiența acelor trăiri. Le-a scris pentru cititorul revistelor diasporei românești și le-a răspîndit în atîtea colțuri ale lumii prin cîte a trecut sau a zăbovit. "Pe atîtea răscruci de meridiane și paralele", cum își chibzuiește distanțele pribegiei în funcție de terminologia consacrată de
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
el mînuiește cu abilitate toate tehnicile logicii anamorfotice, creînd, cu dezinvoltură și impertinență, circumstanțele favorizante pentru paralogisme și avînd drept țintă scopurile eterne ale sofiștilor mari și mici, adică succesul și gloria." Autoarea discută pe marginea a numeroase citate despre "trăirea afectivă și morala angoasată care, la Ionescu, însoțește fanfaronada sa paralogică" din articolele publicistice și din jurnalul de tinerețe. O a doua parte a capitolului abordează piesele de teatru, din aceeași perspectivă oarecum curioasă pentru un ochi de literat, a
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
poetice sunt un efort muzical, că muzica dibuie prin sunete vorbele ce ar vrea să pronunțe..." În raționamentul contradictoriu al Străinei, "de ce două arte suprapuse", caută totuși "melodia pentru astfel de cuvinte", căutarea împinge imaginația compozitoarei către acel moment al trăirii sentimentului poetului, numit "minut al contemplării": "Nu sunt versuri, sunt vorbe ce s-au născut firesc, privind în sus, cerul, într-o anume seară la acel minut anume... Cuvinte simple, directe, acelea, numai acelea, și numai ale aceluia, deși le
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
directitate de caracter, fire deschisă, fermecător comunicativă, menită să surprindă agreabil-tiranic prin toate manifestările ei. Atâtea cuvinte și moduri Întregi de exprimare, care În gura altei femei ar fi sunat trivial, la Veronica se salvează prin spontaneitate, firesc, autenticitate a trăirii. Este o copleșitoare feminitate prototipică În scrisul și În felul ei de a fi, este acel „feminin”, atât de admirat, de cântat și uneori blestemat de către bărbați. Veronica era deplin conștientă de toate acestea”. Putea oare Eminescu să nu observe
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
cu veverițe, sub titlurile II. Variante și XXVIII. Dragoste. Sînt, ca de altfel toate textele din volum, proze despre dragoste (unele așa se și numesc) care, deși unite prin unele personaje sau situații, prin anumite aluzii, rămîn zone autonome de trăire și reprezentare; persoana narativă, tensiunea frazei și atitudinea naratoarei diferă semnificativ de la una la alta. De la dramatizat-exaltate derulări de acțiuni dorite sau imaginate (XXVIII. Dragoste), se trece la ironia caldă a portretizării unei tinere extrem de preocupate să se autoinventeze fără
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
e extrem de abil anulată în final de gîndul studentului care o vizitase: "profesoara lui seamănă teribil, cum de n-a văzut pînă acum, da, seamănă cu Toma Caragiu". Dar cele mai reușite sînt cele cîteva povestiri care alunecă, în explorarea trăirii, spre patologic, prezentînd - sau mai precis lăsînd să transpară un viol (IX. Petrol), o crimă pasională (XVI. Penelope) etc. Mira Feticu manifestă aici un talent special în dozarea tensiunilor, în construirea unor situații perfect coerente, "inocente" și "așezate" pe care
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
fundamentale a tuturor celor ce trăiesc în legea firescului. Copilăria ca o răscumpărătoare metaforă a vieții în genere. Copilul este personajul subiectiv al Ioanei Ieronim, centrul liric al discursului său proiectat într-un trecut menit a-i restitui integral naturalețea trăirii dureroase. Refuzînd tentațiile meditației și analizei, ale evaluării "mature" a lucrurilor, poeta se livrează memoriei precum unei stihii reconstitutive, apte a conserva puritatea existențială ce implică blamarea cea mai de temut a falsului monstruos adus de "noua orînduire". O empirie
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
o recunoaște în Nota asupra ediției) în prodigioasa inventivitate scriptică a autorului. Este modul cu totul personal al lui E. Lovinescu de a-și exterioriza implicarea într-o împrejurare anume sau legată de o persoană anume, între privire distantă și trăire violentă, strict disciplinată. Raportare la o realitate, excesiv concentrată în general, greu identificabilă uneori în grafia grăbită ori în prescurtările și semnele care înlocuiesc adesea narațiunea, atâtea fragmente de gând stîrnite și oprite pe paginile manuscrisului păstrat de Monica Lovinescu
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
Contribuie altfel interesant cuplul Tudor Vianu-Ion Barbu, de exemplu, schimbările de umoare ale lui Camil Petrescu, privirea piezișă a lui Ion Călugăru, frecvența cuplului de o fină intelectualitate Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu și, cu o notă aparte chiar pentru surprinderea trăirilor autorului lor, suita portretelor lui Anton Holban, pînă la cel de pe urmă, rostit la căpătîiul nepotului dispărut. Atmosfera cenaclului nu este întotdeauna trecută cu îngăduință prin spiritul critic al lui Lovinescu, cu toate că i se reproșa energia irosită în ascultarea oricărui
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
zgârcit, a făcut o criză și l-a consemnat În domiciliu obligator, cu un paznic-contabil obligându-l să scoată bani din piatră seaca; totul s-a redus, după firea lor uscată, la bani și la afaceri, fără nimic din Înaltele trăiri ale lui Goethe! Nemți proști, meschini și afaceriști... Că și ăla tânăru să speriat de pierderea banilor și nu-i mai arde de amor. - Iar cea care suferă, e prietena dumneavoastră Josefina de HohenzollernSiegmaringen. - intui Brătianu lucrurile, sau avu inteligență
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]