219 matches
-
a fost miracolul meu. După moartea lui Evgheni, heringul nu l-a mai vizitat în vis. Nu și-a luat alt valet. Bătrânul lăsase în urmă multă liniște, pe care i s-ar fi părut nepoliticos s-o tulbure cu trăncăneala unui necunoscut. Îl mai auzea, din când în când, spunând „Da, domnule!“ și, la ora 3, își îndrepta automat ochii spre tavan, unde, în aburul de ceai, se aștepta să-i întâlnească privirea ușor panicată, perciunii stufoși și îngrijiți, părul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
displac artiștii și că, în plus, are și un venit substanțial, ar fi putut fi o partidă bună. Însă mi-e absolut imposibil. Mama zâmbi. — Kazuko, ești îngrozitoare! Dacă știai că-i absolut imposibil, de ce l-ai mai ațâțat cu trăncăneala ta? Ce naiba urmăreai? M-am distrat. A fost interesant. Aș fi discutat și mai multe. Știi bine că nu prea am tact. Nu despre asta e vorba, însă tu nu lași niciodată pe nimeni să conducă o conversație. Kazuko, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
critic, se va nuanța în deceniile următoare, dar faptul rămâne. Nu vom ști niciodată, probabil, dacă nenea Iancu era sau nu convins că, satirizându-i pe Miticii lui, îi va învăța să vorbească și corect, și miezos, abandonând astfel "marea trăncăneală". Mai degrabă nu. Pentru că, dacă, spre deosebire de umor, satira e forma neiertătoare, intolerantă, a comicului, eroii lui Caragiale n-aveau cum ieși de sub usturătoarele șfichiuiri ale vehemenței sale satirice. Moličre credea că viciile sunt accidentale. Moraliștii contemporani lui nu aveau, în
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
citatelor din Raport, pentru că, dacă agramatismele puse de Caragiale în gura personajelor sale aveau/au o finalitate preeminent estetică și se situau în sfera moralității artei (așa cum a demonstrat-o Maiorescu), siluirile gramaticale, la care e supusă limba română în trăncăneala de la radio și televiziune, reprezintă un pericol public. (Vezi citatul reținut din preambulul la Raport!) Cu atât mai mult cu cât Caragiale a rămas în posturile postumitate cu o dublă victorie: o dată, că n-a fost contrazis de evoluția ulterioară
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
de Mircea Iorgulescu depășesc miza unor simple emisiuni radiofonice. Ele sunt veritabile lecții de viață, mostre de înțelepciune și morală practică, mărturii esențiale despre un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Și cum verba volant, mai ales pe fondul trăncănelii asurzitoare din anii tranziției, ideea tipăririi acestor conversații într-o carte este mai mult decât salutară. Puține cărți am citit în ultima vreme care să îmi aducă un profit intelectual comparabil cu cel dat de Convorbiri la sfârșit de secol
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
vinovații? Filmul e impregnat de un umor negru, din categoria "a face haz de necaz". Certurile celor din studioul televiziunii ca și certurile casnice provoacă râsul, dar mai ales surâsul melancolic. Pentru că suferința oamenilor e alta decât vorbăria lor, o trăncăneală mai mult bucureșteană decât una de la Vaslui. Uneori comicul e ușurel, se fac bancuri ieftine, clișeele nu lipsesc și chiar nici plictisul, asta în prima parte a filmului. Apoi ritmul ficțiunii crește vertiginos. Personajele (interpretate strălucit de actori) trăiesc în
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
cambodgiană. Nu într-un oraș care ține tare mult - în vorbe - la statut de capitală culturală. Toți miniștrii Culturii și primarii postdecembriști, la început de mandat, dădeau asigurări că vor face și vor drege. Desigur, și actualul edil al Iașiului. Trăncăneli electorale. Nu a mișcat un deget din Casa Roset-Roznovanu înspre Casa Balș. Inginerul de la ape-canalizare, ajuns în fotoliul pe care au stat Vasile Pogor și Nicolae Gane, e prea-ocupat cu fotbalul, aici, da, depune mare râvnă. (Să mai spunem că
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
de așteptare (1987), romanul lui Bedros Horasangian. Nicolae Manolescu (Monica Lovinescu a preluat ideea) a pus accentul pe perspectiva prin excelență feminină asupra lumii și asupra istoriei: "Dimineață pierdută este un roman al femeilor și deopotrivă unul "feminin", în măsura în care bârfa, trăncăneala constituie un mijloc de evocare și de judecare a oamenilor și a vieții lor. Modelul celebru la noi este Hortensia Papadat-Bengescu din ciclul Halippa". Nu sunt de ignorat, subliniază criticul în continuare, alte mijloace ale analizei psihologice, pe lângă "limbuția vulgară
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
teoretician al artei, publicist, una dintre personalitățile cele mai complexe ale culturii noastre. A fost o comemorare săracă, jenant de discretă, cum s-a întîmplat, în fapt, în toți anii tranziției, cu evenimentele lumii literaturii, într-o vreme a marii trăncăneli, cum i-ar spune Mircea Iorgulescu, a conflictelor politice nesfîrșite, a smintelii, în fond: "tonul" l-au dat tot autoritățile și mass media care n-au avut timp și spațiu tipografic să participe în chip real la ceremonia funerară de la
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
și amenințare a cotidianului, aglomerările de catastrofe căpătând, la lectură, și valențe cvasi-umoristice (Teoria haosului, Girafa și ardeleanul, O zi din viața lui Ivan, Ioan, John, Johann, Giovanni, Jean, Jon, Juan în zilele noastre, Păziți-vă buzunarele, Pasărea albastră, Marea trăncăneală - care face inevitabila joncțiune cu ficțiunea lui Caragiale). Subiectele sociale sunt tratate cu dezinvoltură (Lux, calm și voluptate, Shopping, VIP-uri și vipuști), ca și vulgarizarea vieții (Zaraza, Bonsoir, mască!), noul limbaj de lemn (Lumea lui mega, super, epocal, genial
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
cu Simfonia pentru pian și despicătură de Iohan Sebastian Despicatu'. Vă rog terminați cu copilăriile. Fiți atenți la joc, altfel plec acasă. Suntem atenți. Pe mă-sa atenți! Să-ți spun eu cum sunteți de atenți: vorbe, vorbe, vorbe - pas; trăncăneală, trăncăneală, trăncăneală, și reluare...Știți bancul cu V.B.P.M ? Am plecat. Vă pup. Noapte bună. 10. Se auzi o bătaie în ușă și intră o femeie ca la vreo 30 de ani, cu plasele pline și cu o sticlă de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Simfonia pentru pian și despicătură de Iohan Sebastian Despicatu'. Vă rog terminați cu copilăriile. Fiți atenți la joc, altfel plec acasă. Suntem atenți. Pe mă-sa atenți! Să-ți spun eu cum sunteți de atenți: vorbe, vorbe, vorbe - pas; trăncăneală, trăncăneală, trăncăneală, și reluare...Știți bancul cu V.B.P.M ? Am plecat. Vă pup. Noapte bună. 10. Se auzi o bătaie în ușă și intră o femeie ca la vreo 30 de ani, cu plasele pline și cu o sticlă de ceai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pentru pian și despicătură de Iohan Sebastian Despicatu'. Vă rog terminați cu copilăriile. Fiți atenți la joc, altfel plec acasă. Suntem atenți. Pe mă-sa atenți! Să-ți spun eu cum sunteți de atenți: vorbe, vorbe, vorbe - pas; trăncăneală, trăncăneală, trăncăneală, și reluare...Știți bancul cu V.B.P.M ? Am plecat. Vă pup. Noapte bună. 10. Se auzi o bătaie în ușă și intră o femeie ca la vreo 30 de ani, cu plasele pline și cu o sticlă de ceai subsuoară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încolo. Îmi închipui că au niște coarde vocale groase ca frânghia de rufe! Niște plămâni cât dirijabilele! Nu trebuie să le spună nimeni niciodată să nu mai mormăie și să vorbească mai tare! Și ce poante scandaloase aruncă din ei! Trăncăneala de pe terenul de joc nu e, pur și simplu, trăncăneală, ci chibițare și (pentru băiețelul ăsta, care tocmai începe să desprindă arta bășcăliei) sursă de ilaritate, mai ales când vine vorba de insultele ce se revarsă dinspre tipul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
frânghia de rufe! Niște plămâni cât dirijabilele! Nu trebuie să le spună nimeni niciodată să nu mai mormăie și să vorbească mai tare! Și ce poante scandaloase aruncă din ei! Trăncăneala de pe terenul de joc nu e, pur și simplu, trăncăneală, ci chibițare și (pentru băiețelul ăsta, care tocmai începe să desprindă arta bășcăliei) sursă de ilaritate, mai ales când vine vorba de insultele ce se revarsă dinspre tipul pe care taică-meu l-a categorisit drept „rusnacul ăla nebun“, Biderman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în urechi propriul meu glăscior de băiețel de nouă ani - vreau să zic, glasul meu, așa cum îmi suna la nouă ani. Eu la nouă ani! Un năzuros, fără doar și poate, un strâmbăcios, un obraznic, un kveci 1, bineînțeles că trăncănelii mele nu-i lipsește niciodată tonul ăla scâncit, ascuțit, care-i scoate pe toți din fire cu sonoritatea lui de permanentă bombăneală și nemulțumire („de parcă i se cuvine totul - la nouă ani“, zice maică-mea), dar și un hâtru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acolo sau față de cel de colo, aceștia nu sunt slavi. Ei sunt săracii Întregii lumi. El stătuse În fața tribunalului militar sub vulturii și săbiile Încrucișate și Îi Înfruntase astfel: Voi sunteți cei depășiți, cu mitralierele voastre, cu gazul toxic și trăncăneala despre patrie. Fără să-și dea seama, În timp ce parcurgea intervalul de la masă la masă, el Își atingea și Își strângea nodul - oricum prea strâns - de la cravată și pipăia acul ei victorian. Eu aparțin prezentului. Dar scufundat pe moment În visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unul dintre arbuștii țepoși. Din acest punct de observație se uitau la fetele ce treceau pe drum și schimbau remarci deșănțate, care păreau să le ofere atâta plăcere. Domnul J.L.B. Matekoni îi auzise vorbind și avea o părere proastă despre trăncăneala lor. — Ești miștocuță! Ai mașină? Aș putea să ți-o reglez. Aș putea s-o fac să meargă mai repede. Cele două tinere dactilografe de la Ministerul Apelor chicotiră și grăbiră pasul. — Ești prea slabă! Nu mănânci destulă carne! O fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
toate aistea, deadiule? De la fecioru meu cel învățat, care a făcut școli înalte la Cernăuți, și amu îi profesor de istorie la Școala medie din Sirete. Bine că mi-ai spus! Într-o săptămână le rezolvăm pe toate: livada, Colectiva, trăncăneala... Că dumneata știi prea multe!.. Și așa bietul tata a rămas fără munca lui de-o viață și trăiește din puținul pe care l-a agonisit mai de curând împreună cu mama pentru că grosul s-a dus pe copcă, la Zazuleac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
semn de naivitate dacă i-am bănui pe retori de o deosebită profunzime spirituală. Firile adînci sînt de obicei încuiate, șterse și inexpresive sub unghi histrionic, ducînd lipsă de acea vîna extrovertită fără de care retorica se preschimbă într-o anostă trăncăneală. Și atunci, întorcîndu-ne de la Cicero către lumea contemporană, merită să ne întrebăm de ce oratoria a căzut în desuetudine, îngroșînd rîndurile artelor despre care ne-am obișnuit să vorbim cu acea politețe stinsă ce se cuvine de obicei disciplinelor răposate. De ce
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
și culoare, nu cuvinte și nici sintaxă discursivă, artistul simțindu-se în elementul lui atunci cînd pune forme pe pînză, nu atunci cînd leagă noțiuni pe hîrtie. Și atunci cum să-și păstreze înălțimea artistică fără să cadă în capcana trăncănelii doctorale? Lui Horea Paștina încercarea i s-a părut atît de absurdă că a rezolvat-o în singurul mod în care a crezut că nu-și trădează vocația: a întocmit o compilație de texte în cuprinsul cărora i-a lăsat
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
din viața sa trecută se împletește cu altul nou, a cărui rezolvare schimbă perspectiva asupra istoriei personale a lui Bruno Matei. Porthos, cum îl numise la un moment dat cineva, iar porecla îi era oarecum îndreptățită de umerii lați, de trăncăneala pe care o încerca de fiecare dată cînd i se dădea posibilitatea, era enervant pentru mulți mai ales prin permanenta lui foame. Tuturor le era foame, în fond, dar se plîngeau mai puțin. Și nu doar faptul că se plîngea
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
Happy New Fear!, 2011), adună articole (publicate în presa culturală în ultimii ani) în care tema limbii e nu doar ilustrată de performanța neologică și de hibridizarea registrelor, ci chiar pusă în discuție, în termeni expliciți: mai ales în ipostaza trăncănelii generale și agresive (maxima oralia, „forța peșterigenă a românei generice de azi”) și în cea a ronglezei („Ce, e o limbă caraghioasă? Dar ce, viața cum e? Cum s-o iei în serios când nimeni nu iese viu din ea
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
Ioan Groșescu, cercetător literar și jurnalist, vechi prieten și fost coleg de studen- ție cu Mircea Iorgulescu. Amândouă cărțile îl implică pe acesta din urmă, în moduri și măsuri diferite, cum voi căuta să arăt. Una din ele, intitulată Ultima trăncăneală, cu titlul pastișat după cel al cărții despre Caragiale a lui Iorgulescu, transcrie de pe Internet convorbirile celor doi prieteni începute în 2008. Sunt incluse și scrisori mai vechi ale unuia către celălalt, expediate prin poșta „normală”. Grosul îl constituie însă
Ultimul Mircea Iorgulescu (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5170_a_6495]
-
cu titlul pastișat după cel al cărții despre Caragiale a lui Iorgulescu, transcrie de pe Internet convorbirile celor doi prieteni începute în 2008. Sunt incluse și scrisori mai vechi ale unuia către celălalt, expediate prin poșta „normală”. Grosul îl constituie însă „trăncăneala” de acum, din cei aproape trei ani în care Iorgulescu s-a luptat eroic cu boala, cu tratamentele chinuitoare, cu suferințele generate de condiția de bolnav. O formă a luptei lui Iorgulescu, poate cea mai îndârjită și mai eficace, a
Ultimul Mircea Iorgulescu (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5170_a_6495]