360 matches
-
feminin. Mișto și tontuță sau bună și a dracului sau cum te-oi mai vrea... Să fii acolo. Înțelegi? Să ai nume. Să vorbesc cu tine. Să-mi răspunzi, când am chef. Și să taci naibii, când trebuie. Să nu trăncănești. Ema e un nume frumos. Și neutru. Adică n-am avut vreo prietenă Ema sau ceva de genul. Nu sunt un singuratic din ăia obsedați care-și umflă mușchii la o tipă virtuală. E-ma. Ema. Să existe o Ema
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fit și dare după cireș aș putea fi condamnat ca, într-o altă existență să devin analist politic la televiziune, chestionat de blonde atotștiutoare sau de vreun gâde tânăr, între alți trei-patru mușterii, aduși să-și spele păcatele. Și să trăncănim, în eternitate, ce-a vrut să spună președintele ieri la cinci după amiază, ce a răspuns premierul, dacă e adevărat că procesul d-lui Năstase se va prelungi și pe parcursul secolului XXII ș.c.l. Să duc la gură un
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
mediu. În ultimă instanță, Fiecare cu Budapesta lui este un roman al lipsei de comunicare și al însingurării individului la nivelul unei societăți care să-și fi rătăcit toate reperele. Deși bavardajul caracterizează mai toate personajele Gabrielei Gavril și se trăncănește enorm de-a lungul întregului roman, comunicarea propriu-zisă tinde spre zero. Fiecare personaj pare a vorbi singur, fără nici o legătură cu replicile interlocutorului, deși au haz și uneori sunt pline de expresivitate, cuvintele se scurg printre degete și în urma lor
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
plug, "grapa și toate secerile și sapele"), cedând presiunilor insuportabile ale factorilor de răspundere. Astfel că, în prezentul narațiunii din Boul și vaca (capitolul cu majusculă al cărții), ei nu mai au altceva de făcut decât să vorbească întruna, să trăncănească, să se certe și să se îmbete: cu alcool și cu propriile cuvinte. Suntem la câțiva ani de la cumplitele întâmplări care au îndoliat mai multe familii și revin, acum, recompuse din frânturi disparate, în discuțiile personajelor. Raportul de forțe inițial
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
N-ai fost în pușcărie și nu m-ai recunoscut. Crezi că aș putea uita pe cineva care a fost acolo? Ar trebui să-i spun stăpânei tale adevărul. E clar că profiți de bunătatea domnișoarei. Charlot îl lăsă să trăncăne mai departe, căutând cât mai adânc printre amintiri: Ba am fost în pușcărie și te-am și recunoscut, Monsieur Carosse. —Dumnezeule! exclamă celălalt și se uită la Charlot mai atent decât până acum. Nu ești Pidot? N-ai cum, ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
tare: „Să vezi că nașii nu-s acasă. Vorba ceea: „Vino la ora două, că eu la ora douăsprezece plec de acasă”. Auzi-l cum bârfește pe la colțuri - a vorbit învățătorul, deschizându-le ușa. Ce să facem și noi, nașule. Trăncănim, să treacă vremea. Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! Intrați repede că se crapă mălaiul - i-a îndemnat pe același ton de șagă învățătoarea. Noi ne așteptam la o fripturică de miel și la cozonaci, udate cu vinișor de anțărț
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că nici nu o aude, fiind prea distrasă de propriile-i gânduri, iar fereastra rămase deschisă. Mai mult, 1 Cuvinte atribuite lui Mihai Eminescu. afară bătea vântul violent și izbea fereastra mereu de zid încoace și încolo, făcând-o să trăncănească. Luiza continuă: - Nu-i deloc greu să intuiesc ce anume voiai să faci, într-un chip cu totul și cu totul nebunesc. Dumnezeule, Adriana, mă cutremur numai și când mă gândesc la una ca asta! Până acum, cu toată convingerea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Aide știe că acolo au murit oameni, că s-a tras în mulțime, vecinul povestește despre aceste grozăvii cu un aer șugubăț. Ea a sosit acasă târziu, în noapte, a găsit casa pustie, a trecut pe la vecin, să întrebe. Acesta trăncănește fără încetare, știe că nu se poate bizui pe poveștile lui, îl știe de turnător la securitate, dar îl ascultă să înțeleagă dincotro bate vântul. Câțiva bețivi, povestește acesta, de la cârciuma Pescăruș, se îmbrânceau în piață și înjurau regimul. Ceva
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Îl sesiză și Înțelese că nu o ascultam. Se opri din povestire, sfârșind prin a sorbi gălăgios cafeaua aproape rece din cana Înaltă, de pe masă. Unde te-ai lovit la față?, observă cu oarece interes. Nu i-am răspuns. Mai trăncăni puțin despre Maria Mercedes și iubitul ei care o Înșela, strănută de câteva ori, se ridică și-mi spuse că vrea să plece. La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iubită, pe rând, de toți. A și plâns, amar, printre momentele de dragoste, căci este dureroasă retragea uneltei iubirii motanului, din nucșoara pisicuței. Dar, asta e! E de la bunul Dumnezeu, și asta, ca toate celelalte de pe lume, după cum, însăși lumea, trăncănește. Acum, stau, liniștiți, și drăgălași, ei, cum am zis, afară, pe prichiciul de tablă, iar ea, înlăuntru, în apartament, acasă la ea, adică. Se privesc. În liniște. În pace și reciproc repaos. Privesc, atent, în ochii îndrăgostiților: au aproape aceeași
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fugi, zise unul, că nu știu ceți facem. Doar nu-s stricat la cap, zise el din mers. și se duse în casă. De acolo, înnarmat, rapid, cu caseta, și cu pistolul mitralieră, pe care permanent îl avea la îndemână, trăncănind niște scaune, reveni. Când a intrat în vestibul, i-a găsit, pe tâlhari, în picioare. A descărcat rapid, pistolul mitralieră, în grămadă. I-a doborât pe toți. Aruncând caseta către dânșii, a reîncărcat pistolul, și l-a descărcat la fel de repede
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
creduli - bombănea generalul mai mult ca de unul singur, constatând că iarăși nu putuse să se abțină, ca și atunci, de altfel, când mă punea în gardă: Și tu, Pruncule, vei avea de suferit de pe urma noastră, mai ales dacă mai trăncănim multe. Dar cea mai grozavă mișcare a acelor ani, a fost să permită celor veniți din anii de detenție, să povestească pe cuvânt, ce pățiseră în pușcării și să așeze într-o lumină inconvenabilă primii ani ai republicii comuniste, perioada
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dintre ei devenise suficient de mare. Dacă s-ar fi trîntit la pămînt, pentru ca apoi, rostogolindu-se cu iuțeală, să se ascundă după unul din bolovanii de calcar... Dar după aceea? Urma să se mai gîndească. Încerca să cîștige timp, trăncănea verzi și uscate pentru a-și domoli teama. Deocamdată nu avea nici posibilitatea de a-l verifica pe celălalt, nici pe aceea de a se lăsa verificat fără să riște. Nu avea decît o singură posibilitate: aceea de a alege
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fericit, așa cum se întâmplă cu unii prizonieri cu mintea rătăcită care și-au uitat suferințele lor și nici măcar nu știu că au fost eliberați. Pe măsură ce durerea devenea mai intensă am încercat să aștern un văl peste starea mea de veghe trăncănind cu mine însumi despre situația în care mă aflam și astfel pierzându-mă în anonimat și atenuându-mi suferința. Dar adevărul crud nu poate fi negat așa că, în cele din urmă am tăcut, și am redevenit eu însumi, perfect conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
e amenințat propriul meu sânge când refuz să mănânc la prânz. Cuțitul! Cuțitul! Cel mai tare mă înnebunește gândul că ea n-avea nici o jenă sau, cât de cât, o reținere să recurgă la el. Din pătuțul meu, o aud trăncănind cu celelalte femei adunate în jurul mesei, la o partidă de mah-jong: Alex al meu a devenit așa de mofturos la mâncare, că trebuie să stau cu cuțitul lângă el ca să-l fac să mănânce. Și nici una dintre ele nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
hotărârea mea bărbătească de a nu-mi pierde cumpătul nu rezistă decât aproximativ un minut. — Da’ pentru Dumnezeu, îi zic, să nu-i pomenești lui Mary Lindsay de pizdă. — Ce?! Ai auzit bine. Când ajungem acolo, nu te apuca să trăncănești despre fofoloanca ta udă toată oricui intră pe ușă. Nu te repezi să-l tragi de șlong pe Big John până n-a trecut măcar o jumătate de oră, bine? O dată cu aceste cuvinte, dinspre șofer vine un șuierat ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
franțuzoaică În frac defila cambrată Încoace și-ncolo, cu un baston sub braț, cântând un cântec despre „Ma Tante“, pe care Spinelli Îl făcuse popular la Paris cu mai mult de cinci ani În urmă. Domnii turci sorbeau cafele, râdeau, trăncăneau și scuturau din capetele lor mici și brunete ca niște păsări de casă gălăgioase, dar nevestele lor, nu de multă vreme eliberate de văluri, stăteau tăcute și se uitau la cântăreață cu fețe ca de cocă, inexpresive. Myatt și Janet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
I-a învățat un cântec hindus. Vaca a pus toată echipa de măcelari să cânte, în timp ce bătea măsura legănându-și copita înainte și-napoi. Vaca le-a răspuns la toate întrebările despre natura vieții și a morții. Vaca-fariseu a tot trăncănit vrute și nevrute, și nu-i mai tăcea gura. Acum, aici și acum, dom’ sergent și cu mine suntem în căutarea faptelor. La vânătoare de vrăjitoare. Ne uităm la toate vacile eliberate de la abator în ziua aceea. La marginea orașului, abatorul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
limba lui, încât toți să producem larma recreațiilor, Alexandra Ștefănescu stă în banca ei la propriu, nu la figurat, fiindcă la figurat nu stă deloc, gura nu-i mai tace, deși bag mâna în foc că nu e bolnăvioară, tot trăncăne ceva cu nasul în vânt, în ciuda faptului că, mă repet, e frig, dar vântul chiar că nu bate, observă deodată șosetele mele flaușate portocalii (nou-nouțe, trăsnet, în dimineața aia le furasem din dulapul lui tata și, știți, șosetele flaușate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
undeva în urmă, la mai bine de o sută de metri. Erau pe terenul de fotbal deja, ronțăiau biscuiții păstrați curați, pe ceilalți îi ofereau cu larghețe în stânga și-n dreapta, ca pe cea mai firească faptă din lume, mai trăncăneau cu unul și cu altul, aiureli. Doar doi băieți au poftit, oricum gustarea se împărțise cu un sfert de oră înainte, foamea nu era prea mare, totuși, ce însemna și gustarea când era vorba de stomacuri sănătoase? Unul mai durduliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decât să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe‑n glas. „Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătângă nu te‑ai săltat măcar un metru de la pământ... Acum lasă‑mă să‑mi adun forțele, să‑mi strâng gândurile Într‑o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pământene, la neajunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spun, Ellie, dar, sincer, mi-e jenă să mai dau ochii cu Adrian. Ții minte cum era pe vremuri. El își scria românele, eu îmi scriam piesele de teatru. Ne informam reciproc cum merge treaba. Acum, iaca, vin aici și trăncănesc despre proiectele mele, iar el, în replică, îmi zice o laie. E ca si cum as servi la tenis în fața unui adversar ciung. — Lui Adrian nu-i pasă. Ei bine, mie-mi pasă. Mă face să par... lăudăros. — Zău că nu, Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să auzi un ha! ha! Nu crezi? Ca În orice dialog idiot care se naște din nimic, cu greu, scos parcă cu forcepsul. În loc să tăcem și să ne gândim la ale noastre, tu la ale tale, eu la ale mele, trăncănim. Eu ascultam muzică și priveam cum se stinge agitația din Piață, iar tu te uitai hipnotizat la nudurile lui Szántó. Mă simțeam bine, dintr-o dată. Vreau să spun că prezența ta nu mai deranja. Dimpotrivă... Poate și pentru că fotoliul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
însă ideea părea găunoasă și fragilă ca o țesătură subțire aruncată peste un gol negru și adânc. Nu știam nimic despre Eric Sanderson. Cum naiba aș putea pretinde că sunt el? Mi-am luat micul dejun în fața televizorului, care încă trăncănea, și-am alcătuit în gând o listă a lucrurilor pe care voiam să le caut în casă. Suna cam așa: Agenda cu adrese ca să iau legătura cu familia/prietenii și să le spun ce s-a întâmplat. Fotografii/album foto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de ascultat păsul altora, nici nu putea fi vorba. În fiecare an vizitam femeile acelea grase, cu obraji rumeni, fiecare din ele cu alt miros; le ascultam sporovăiala și mă "țucau" foarte zgomotos la sosire și la plecare. În timp ce ele trăncăneau cu bunica, repetam în gând graiul, pe care-l receptam din conversația lor, fără prea mare greutate. Încercam să le deslușesc sensul din context, fără ca să mă intereseze topica conversației sau să pricep ceva din ea: "peșchir", "părădaisă", "crumpiri", "cindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]