91 matches
-
îngrozită Primăvara. De ce l-ați părăsit? - Se descurcă el! Nu mai avem timp, suntem împresurați! Să fugim cât mai repede, prințesă! Dădu semnale lui Nor Alb și luptătorilor săi rămași în viață, apoi, cu soldații din jurul său, luară pe sus trăsurica Primăverii zburând în mare viteză. Nor Vânăt și Vânturile Lățoase se luară după ei, suflând ca turbații. Alergau din răsputeri, biciuiți de suflarea acestora, dar după un timp, urmăritorii renunțară să mai alerge. Acum zburau în tăcere fără să se
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
nume. Dar asta nu era suficient pentru marele concurs. Calul și driverul trebuia dus pentru a se acomoda cu hipodromul lucru ce avea să se întâmple cu câteva zile înainte concurs. Gostatul nu dispunea de atelajul de concurs, adică acea trăsurică pe driver. Toate acestea cădeau în grija contabilului Nistor care fusese delegat de conducerea gostatului să se ocupe de acest eveniment. Armăsarul Cezar a fost dus la hipodrom încă de joi și aici avea să se familiarizeze cu pista hipodromului
SUMAN DRIVER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351572_a_352901]
-
alb și frumos, cu umerii largi, cu mușchii bine dezvoltați, părea al unui atlet.” Urmează apoi o secvență dostoievskiană: „...I-am propus o plimbare la Copou cu trăsura, pe care el o primi surâzând. Îl puserăm între noi, într-o trăsurică lipovenească cu un cal și ridicarăm drumul printre casele boierești, cu curți mari spre Copou. Pe drum, Eminescu vorbi puțin dând numai câte un răspuns scurt și cumunte, având aerul că se gândește la ce-l întrebam și mai mult
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
ne întrebăm,ce mai face prințesa Primăvara? O fi ajuns acasă la scumpul ei tătic? Sigur că a ajuns, pentru că Nor Alb și grupul său de flăcăi, nourașii albi, scăpați din crâncena bătălie cu luptătorii lui Nor Vânăt, au purtat trăsurica prințesei prin cer cu multă grijă. Mai ales că în preajmă zbura și căpitanul cu cei douăzeci-treizeci de soldați din gardă, scăpați și ei din bătălie ca prin minune. Când i-a văzut, lui Soare-Împărat îi venea să sară în
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
Nu-mi pot auzi nici măcar gândurile! Nu mi-am dat seama unde am ajuns decât atunci când era deja târziu. Anemona se hotărî să îl ia pe căluțul de mare cu ea. Chiar avea nevoie de cineva care să îi tragă trăsurica pe care i-o dăruise Algus cu puțin timp în urmă. Perluță, căci așa îl chema pe căluțul salvat de ea, fu peste măsură de bucuros și mândru de noua sa îndatorire și făcu mai mult de atât chiar, își
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Perluță, căci așa îl chema pe căluțul salvat de ea, fu peste măsură de bucuros și mândru de noua sa îndatorire și făcu mai mult de atât chiar, își aduse prietena pe nume Steluța să tragă alături de el minunăția de trăsurică de care erau prinse scoici roz, melci lucioși și perle scânteietoare. Încet, încet, viețuitoarele oceanului au început să se obișnuiască cu trăsurica Anemonei, iar Perluță și Steluța au devenit niște vedete printre căluții de mare. Cel mai mulțumit, însă, era
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
făcu mai mult de atât chiar, își aduse prietena pe nume Steluța să tragă alături de el minunăția de trăsurică de care erau prinse scoici roz, melci lucioși și perle scânteietoare. Încet, încet, viețuitoarele oceanului au început să se obișnuiască cu trăsurica Anemonei, iar Perluță și Steluța au devenit niște vedete printre căluții de mare. Cel mai mulțumit, însă, era Algus, căci fiica lui nu mai înota singură te miri prin ce colț de ocean din care să nu ajungă la timp
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
ce se petrece în fiecare bucățică de împărăție, cu toată armata lui de rechini și rețeaua lui de delfini-informatori. Într-una din zilele în care moțăia tihnit, în sala tronului apăru Marinică, cel mai bun delfin-informator. - Măria Ta, am găsit trăsurica Anemonei plutind spre țărm... fără cai și fără prințesă! Algus sări de pe tron, stârnind un uragan cumplit la suprafața oceanului. - Unde a dispărut fiica mea? - O căutăm, stăpâne, dar trebuia să vă spun că nu am reușit să dăm de
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
de pe tron, stârnind un uragan cumplit la suprafața oceanului. - Unde a dispărut fiica mea? - O căutăm, stăpâne, dar trebuia să vă spun că nu am reușit să dăm de ea sau de caii ei în zona în care am găsit trăsurica. Algus adună imediat toate viețuitoarele oceanului și le porunci să o caute pe Anemona. Întristați de dispariția prințesei lor, locuitorii regatului porniră să scotocească fiecare petic de ocean. După o căutare de trei zile fără rezultat, se întoarseră la îndatoririle
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
fie în stare să ceară mâna fetei mele? Toate viețuitoarele oceanului începură să râdă. Anemona îl luă de mână pe Arin și, cu binecuvântarea celor doi regi, în Oceanul Fără Sfârșit se încinse o nuntă strașnică. Perluță și Steluța purtară trăsurica mirilor, Marinică împreună cu delfinii-informatori anunțară în cele patru zări că Algus și Triton s-au înrudit prin nunta prințesei Anemona cu prințul Arin, în timp ce, închisă în turnul de piatră, bătrâna prezicătoare înțelese în cele din urmă că adevărul iese mereu
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
spre mângâierea mea, următoarele cuvinte: " Eu țin minte jurământul meu, sunt însă silită să-l calc...... nu desprețui pe Maria! Don Caldero mi-arătă un medalion pe care-l purta pe piept. Cunoașteți, întrebă el, această față? Mă spăimântai. Erau trăsurele consoartei mele... - Soția mea! zisei cu o voce nesigură. {EminescuOpVIII 571} - Nu, amicul meu, răspunse Caldero, cu un surâs amar, a fost maica sa, din cauza aceasta m-am făcut amic cu domnia-voastră, iubeam încă pe maica în copilul ei. Am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
1916; Din război, Gherla, 1916; O zi însemnată, București, 1916; ed. București, 1921; Cuvinte către oastea țării, București, 1918; Luncușoara în Păresemi, București, 1920; Popa Man, București, 1920; Povestiri, Sibiu, 1920; Chipuri de ceară, București, 1921; Robirea sufletului, Cluj, 1921; Trăsurica verde, București, 1921; Ceasuri de seară, București, 1921; ed. 2, București, 1926; Florile lui Gheorghiță Bogdănel, București, 1921; Păcatele noastre, Sibiu, 1921; Zilele din urmă ale căpitanului Pârvu, București, 1921; Scene, București, 1922; Spaima, Craiova, 1923; Dezamăgire, București, 1924; Diavolul
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
până la zidul incintei este străbătută relativ ușor. Dincolo de ea, șase sirieni musculoși, îmbrăcați în tunici roșii din lână de Canusium și cu torțe aprinse în mâini, îl așteaptă pe principe. S-au înșirat de o parte și de alta a trăsuricii imperiale cu două roți, incrustată în relief cu plăci de argint, aur și fildeș. Al șaptelea este sus pe capră. De jur împrejur, un gard viu de pretorieni s-a pus pavăză în calea mulțimii. — Noi cu ce mergem? se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de exil. E bolnav. Principele se închide într-o tăcere îmbufnată. Îl zărește pe Tiberius în spatele său și-i dă sulul: — Citește-l și fă ce crezi cu el. Își smulge toga din mâna bătrânului și o pornește mânios spre trăsurică. Mormăie printre dinți: — Cât trăiesc eu, o să-și vadă țara, casa și nevasta doar în vise. Se întoarce pe jumătate către Fabius și Marcia și-i amenință cu degetul: Voi i-ați căutat în coarne, a fost protejatul vostru. Revine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
altul cătrăniți. — Sper că o asemenea recompensă nemeritată i-a fost acor dată doar pentru zilele de sărbătoare, murmură el. Este de-a dreptul revoltat. În vremurile de demult femeile res pectabile circulau, ce-i drept, pe străzile Romei, în trăsurici trase de cai sau catâri, dar asta pentru că matroanele își puseseră bijuteriile și podoabele la dispoziția tribunilor militari ca să plătească zeciuiala făgăduinței față de Apollo. Mai apoi însă, uitând de buna-cuviință și de treburile casei, au început să umble puhoi prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vechi, astupând spărturile, schimbând acoperișurile putrezite. Boierul totdeauna era între lucrători, le arăta cum să facă și-i îndemna. - Boierul acesta tânăr, după cât vedea Niță Lepădatu, își ducea singur treburile moșiei. Se scula în zori, umbla neodihnit până în sară în trăsurica-i ușoară cu cai mărunți, suia dealuri, cobora văi, acuma era la pluguri, acuma la stâni, acuma la vite, pe urmă la coșere. Întreba, certa, se supăra, se domolea - și pornea înainte în trăsurica lui. Pe obrazul lui smolit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zori, umbla neodihnit până în sară în trăsurica-i ușoară cu cai mărunți, suia dealuri, cobora văi, acuma era la pluguri, acuma la stâni, acuma la vite, pe urmă la coșere. Întreba, certa, se supăra, se domolea - și pornea înainte în trăsurica lui. Pe obrazul lui smolit și în ochii lui vii, era o dorință mare, ș-o voință: să muncească din răsputeri și să facă avere. „Vorba lui moș Nastase, se gândea Niță: ce-i trebuie lui atâta pământ ș-atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a Luminăției Sale, Nicolae își invitase prietenii și rudele la o serată fantastică. Bolțile vuiau și umbre mari se fugăreau de-a lungul pereților de la o făclie la alta. Bicigașii chiuiau, fluierau și se întreceau în mânuirea bicelor, gonind cu trăsuricile lor colorate prin orașul subteran. Luminăția Sa ridicase o reședință de vară pe malul unui lac. Foișor, ziduri din șase rânduri de cărămidă, multe odăi și saloane, două holuri încăpătoare pardosite cu cărămizi puse pe cant și lustruite cu ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fructe, nuci sau flori, după anotimp. Un cerdac încăpător în față și balconașul din spate, cu vedere spre lac, împlineau arhitectura acelei case primitoare construite pentru liniște și desfătare. O undă de însuflețire învăluia perechile, căci, amănunt important, în fiecare trăsurică nu încăpeau decât cel mult doi invitați. Toți purtau costume mai mult sau mai puțin exotice. Manuc îmbrăcase costumul alb al unui prinț indian, cu un mare safir prins în turban, deasupra frunții. Mariam avea o minunată rochie din mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bine conturate. Și o undă de desfătare îl străbătu ca un fulger blând din creștet până în tălpi. ― Marele Darius se declară învins. Calci deja pe pământul Persiei, mon général. Poporul meu dansează dinaintea ta și se bucură de robie. În trăsurica imediat următoare, Regele Soare își mușcă buzele, potrivindu-și mai bine generoasa perucă pudrată cu pulbere de aur. ― Ce tot spune Dariustimo acolo? „Laurii lui Vergiliu” se odihneau cu demnitate pe un piept latin. Iancu nu și-i așezase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai bine generoasa perucă pudrată cu pulbere de aur. ― Ce tot spune Dariustimo acolo? „Laurii lui Vergiliu” se odihneau cu demnitate pe un piept latin. Iancu nu și-i așezase pe cap, de teamă să nu-i piardă în goana trăsuricii. ― Nu te mai frământa, dumneata unchiulache! Ai pierdut-o deja. Ce femeie crezi că ar putea rezista în fața unei bărbi sardanapalice? ― Nu, nu! Aici te înșeli, dragul meu nepotache. Generalul apreciază mai ales spiritul unui bărbat. Și, în privința asta, Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că ar putea rezista în fața unei bărbi sardanapalice? ― Nu, nu! Aici te înșeli, dragul meu nepotache. Generalul apreciază mai ales spiritul unui bărbat. Și, în privința asta, Regele Soare lasă mult în urmă orice barbă, fie ea și sardanapalică. Și, pentru că trăsurica din față se oprise, Regele Soare sări din mers, alergă spre Marioritza, o ajută să coboare și îi păstră mâna. ― Vino să-ți arăt regatul desfătării poetice. Am plăcerea să-ți ofer ceea ce nu ți s-a mai oferit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dea ordine: - Hoața! Prindeți hoața! Să vină gărzile și s-o ducem în cetate! Doi servitori se iviseră pe lângă tufele de răsură. Fata, și mai speriată, o luase spre grajduri unde dăduse peste Ioniță. Acesta tocmai înhămase caii la o trăsurică veche pe care o luau fără știrea stăpânului, el și Talpă, ca să ajungă la o petrecere, în Târgoviște. Prea uluit, argatul se dăduse în lături, iar Ghighina urcase dintr-o săritură pe capra trăsurii. Zogru o luase în urma ei, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iubea. Deși putea să facă acest lucru, în visele lor mai rămâneau crâmpeie din ceea ce trăia sufletul lui Zogru. 18. A doua zi, către prânz, Gligore, dus de Zogru, a intrat în grajd și-a poruncit să pună caii la trăsurica de oraș, care era mai mult o brișcă nostimă, cumpărată la mâna a doua de la boierul Filipescu. În mod normal, Gligore n-ar fi coborât nici mort în oraș, pe timp de molimă, dar cu Zogru în el era destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
au ajuns, Zoe a intrat pe poartă, iar Ianache l-a căutat din priviri pe Gligore, care îl aștepta unde îi poruncise el, prin gura domnească a Zoei. S-a aruncat fericit spre gâtul lui și-a pornit-o cu trăsurica cea nostimă, din nou, spre baltă. Omul Negru aștepta cu sufletul la gură. Zogru n-avea nici o idee cum să-l ducă acasă și știa că apa îi face rău, dar conta pe faptul că era în putere și credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]