92 matches
-
subl.ns.)”. Nesigur pe viitoarea captură numită pompos „requisiție”, subprefectul dădea, totuși, unele indicații prețioase subalternului cu galoane de comisar șef: „Vă Însărcinez pe Dvs. ca mult mâine 2 curentu să vă transportați În zisa comună de unde veți lua toate trăsurele cu cai ce veți găsi În condițiuni bune, pe care le veți da În privegherea D-lui Subprefect (adică lui, n.n.) respectiv spre a le Înainta Prefecturei odată cu cele ce se va mai aduna”. Rezoluția polițaiului fusese una aproape tristă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
training intensiv cu locuitorii din Moeciu, Câmpulung, Vale Izei pentru limbi străine, construcții de webpagini pentru reclamă, cercetare calitativă ca să învețe să cunoască „eșantionul” reprezentativ de turiști, marketing, bune maniere comerciale (să nu se strâmbe la vegetarieni), condusul grațios al trăsuricii sau saniei (școli vocaționale de vizitii) și să pregătim, eventual la Academia de Teatru și Film, trupe de speriat turiștii de Halloween la puținele noastre castele și cetăți medievale. Eventual mai putem dezvolta învățământul artistic de produs portrete la comandă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
lucrez, și a mă distra cu muzică. Locot. Schunda cânta frumos din ghitară. Altădată am fost invitată cu mama la masă la Comino, care locuia alături de casa D-lui Ciurea. Tot altădată plecam cu Dl. Comino și Aurel Băeșu, În trăsurica D lui Comino, ca să pictăm toți trei priveliști de pe malul Moldovei. Aurel Băeșu mi-a făcut portretul după natură, eu cu o pălărie mare albă pe cap. Nu mai știu de soarta lui. În fața tuturor ofertelor, eu rămâneam indiferentă, dar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ochii mari îndreptați în sus și plini de lacrimi. Eu îl cunoșteam... Acel păr negru și despletit eu îl văzusem, acea tristeță adâncă și sublimă eu o văzusem, acea desperare fără margini a cărei unică stea e Dumnezeu îsi gravase trăsurele ei adânci într-o față [ce] dinaintea mea și eu o văzusem. Cerul era senin și vesel, un singur înger era trist... Era Maria, fiica acelui preot bătrân, divinizată, schimbată la față... mie însă mi se părea că e geniul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dea ordine: - Hoața! Prindeți hoața! Să vină gărzile și s-o ducem în cetate! Doi servitori se iviseră pe lângă tufele de răsură. Fata, și mai speriată, o luase spre grajduri unde dăduse peste Ioniță. Acesta tocmai înhămase caii la o trăsurică veche pe care o luau fără știrea stăpânului, el și Talpă, ca să ajungă la o petrecere, în Târgoviște. Prea uluit, argatul se dăduse în lături, iar Ghighina urcase dintr-o săritură pe capra trăsurii. Zogru o luase în urma ei, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iubea. Deși putea să facă acest lucru, în visele lor mai rămâneau crâmpeie din ceea ce trăia sufletul lui Zogru. 18. A doua zi, către prânz, Gligore, dus de Zogru, a intrat în grajd și-a poruncit să pună caii la trăsurica de oraș, care era mai mult o brișcă nostimă, cumpărată la mâna a doua de la boierul Filipescu. În mod normal, Gligore n-ar fi coborât nici mort în oraș, pe timp de molimă, dar cu Zogru în el era destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
au ajuns, Zoe a intrat pe poartă, iar Ianache l-a căutat din priviri pe Gligore, care îl aștepta unde îi poruncise el, prin gura domnească a Zoei. S-a aruncat fericit spre gâtul lui și-a pornit-o cu trăsurica cea nostimă, din nou, spre baltă. Omul Negru aștepta cu sufletul la gură. Zogru n-avea nici o idee cum să-l ducă acasă și știa că apa îi face rău, dar conta pe faptul că era în putere și credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
morții! În Crăciunurile unei regine trebuie să citim sfâșietoarele regrete ale mamei nemângâiate atunci când Crăciunul revine periodic spre a aminti scurtele clipe în care Weihnacht era sărbătorită atât de vesel de micuța Maria, pe care prietenii o împingeau într-o trăsurică la umbra unui Wihnachtbaum pe podeaua lustruită, în 1873. au trecut deja treizeci de ani de când scrie aceste confidențe resemnate ale unei regine obligate de datorie să asiste la Crăciunul celorlalți. Primul Crăciun a fost umbrit de un nor: în
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-o într-un asemenea hal, pipăie sulurile acelea pline cu sânge, în timp ce Grégoire o șterge de sudoare și îi oblojește zgârieturile. Odată, sosește cineva în timp ce stăpânul chinuie iapa rotată; nu e Duplessis; e un tip mititel și rotofei într-o trăsurică, un țăran. Zice că vine din apropiere de Angers. Duplessis își face turneul obișnuit și se îndreaptă spre Nantes; nu poate să se abată din cale deocamdată; are totuși să-i transmită o scrisoare dlui de l'Aubépine. Iat-o
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Interesant este apostroful al doilea din versul 3. Cum se vede, în revistă este larg (cu spațiu; compară cu vr'o din versul 5, unde apostroful e strâns, fără spațiu sau blanc). Astfel rămâne până la Ibrăileanu, care îl înlocuiește cu trăsurica de unire: 'n toat-a ei făptură. Perpessicius, în 1939, strânge apostroful: 'n toat'a ei făptură - iar în 1972 pune cuvenita cratimă (apostroful s-a scos din scrierea limbii române prin reforma din 1953 și s-a înlocuit prin cratimă
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
și singura interpretare a temei. Pierrot este la Tournier tot un brutar, dar Colombina este, ea, spălătoreasă (în franceză, blanchisseuse are un prim sens derivat de la înălbirea rufelor, sens important în contextul povestirii lui Tournier). Își face apariția într-o trăsurică viu colorată Arlechin, care e zugrav de meserie. Îi zugrăvește Colombinei spălătoria. "O convertește la culoare", scrie Tournier. Colombina îl părăsește pe Pierrot pentru Arlechin și se face boiangioaică, cutreierând lumea pe unde o cheamă noua ei meserie. Venind iarna
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
III era mînzul lui Ieroșka II, iar acesta din urmă - al lui Ieroșka I, adus din Rusia de contesa Benkendorf, "distinsa prezență a tribunei oficiale de la cursele de trap". Lucruri demne de interes aflăm și despre vehiculele cu tracțiune hipo: "Trăsurica cu două roți, joasă și largă, unde se pot îngrămădi doi sau trei oameni, se numește cacealcă. Nu șaretă! Șareta este ceva mai înaltă. Nu sulki! Sulkiul de curse pe roți de bicicletă are un singur loc. Nu americană! Americana
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
roți, joasă și largă, unde se pot îngrămădi doi sau trei oameni, se numește cacealcă. Nu șaretă! Șareta este ceva mai înaltă. Nu sulki! Sulkiul de curse pe roți de bicicletă are un singur loc. Nu americană! Americana este o trăsurică, e drept pentru un singur cal, dar cu patru roți. Cacealca nu e nici bihuncă. Bihunca este și ea o trăsură pe patru roți, pentru un cal, dar pe bihuncă stai călare ca pe o săniuță." îți vine să muți
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
și noi înșine nu mai suntem copiii care-am fost. (Andreea, fata lui Emil Brumaru pe care acesta urma s-o ducă la grădiniță în toamna lui '80, e, dacă nu mă înșel, cu un an mai mică decât mine.) "Trăsurica" timpului lor, a timpului nostru, trece încet, dar inevitabil, purtându-și călătorii pe un drum ce se tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
și noi înșine nu mai suntem copiii care-am fost. (Andreea, fata lui Emil Brumaru pe care acesta urma s-o ducă la grădiniță în toamna lui '80, e, dacă nu mă înșel, cu un an mai mică decât mine.) "Trăsurica" timpului lor, a timpului nostru, trece încet, dar inevitabil, purtându-și călătorii pe un drum ce se tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
acesta nu era de găsit nicăieri. A doua zi, Savițki a fost eliminat din gimnaziu. Pîhteev-Kakuev a primit trei la purtare, cu avertisment, și i-au fost chemați părinții la școală. Tatăl lui, un moșier mărunt, a apărut într-o trăsurică ușoară la care era înhămat un căluț nepotcovit. După ce vorbi cu directorul, își tîrî fiul la garderobă unde îi trase o bătaie zdravănă cu hățurile din pînză, în fața mulțimii de curioși din clasele superioare. Urletele micuțului Pîhteev- Kakuev au fost
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
ambivalența lumilor în care trăia. Era veselă și diurnă în grafica pentru copii, dar misterioasă și nocturnă în grafica ei "serioasă", pe care a prezentat-o în expoziții prin toată lumea. Un neliniștitor, faustic Inorog erudit, o chagalliană Bunică și o Trăsurică amintind de Jugenstil și Viena, o Fată cu ceas (chipul - un orologiu baroc din vienezul "Muzeu al ceasurilor") și o Bufniță nepăsătoare de trecut și viitor (deși bufnița similară din grafica O altă Atenă se uită, totuși, către trecut...), câteva
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
prietenul său - și ne onorăm a crede că și al nostru - Barbu Brezianu își aducea aminte de traseul triumfal în fiecare dimineață al Josephinei Baker, steaua music-hall-ului parizian - angajată pentru o stagiune la Cărăbuș - care trecea pe Calea Victoriei, într-o trăsurică în formă de paner, trasă de un struț și având drept veșmânt o centură de banane. Preșcolar, pe atunci, mi se promitea că voi fi dus să văd trăsurica, struțul mai ales, dacă, firește, voi fi cuminte și-mi voi
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
pentru o stagiune la Cărăbuș - care trecea pe Calea Victoriei, într-o trăsurică în formă de paner, trasă de un struț și având drept veșmânt o centură de banane. Preșcolar, pe atunci, mi se promitea că voi fi dus să văd trăsurica, struțul mai ales, dacă, firește, voi fi cuminte și-mi voi bea până la fund ciocolata cu lapte. Sceptic, ca tot românul - cauza fiind, după sinteza de care tocmai am vorbit, vechimea viței -, nu prea credeam, și poate tocmai de aceea
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
va și evocă, cu strălucire, ăn Pe Argeș an sus, 1923). O epistola din 1902 (copilul Pillat avea, atunci, 12 ani) ai ăncunostiintează pe părinți: "Am luat deja cu Niculae două băi an Argeș. Eu am facut o plimbare cu trăsurica spre Valea Mare și am prânzit an câmpia domnișoarei Stos. La reăntoarcere am cules o mulțime de mânătărci și bureți lăptoși. Astăzi dimineață, tot cu trăsurica, am facut o plimbare prea frumoasă ajungând aproape de Valea Mare". Și, firește, nu lipseau
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
luat deja cu Niculae două băi an Argeș. Eu am facut o plimbare cu trăsurica spre Valea Mare și am prânzit an câmpia domnișoarei Stos. La reăntoarcere am cules o mulțime de mânătărci și bureți lăptoși. Astăzi dimineață, tot cu trăsurica, am facut o plimbare prea frumoasă ajungând aproape de Valea Mare". Și, firește, nu lipseau vacanțele la mare, de unde, ăn iunie 1902, ai scria bunicii. an iunie 1904 făcea excursii cu "otomobilul" cu unchiul Ionel Brătianu și alte personaje, timp de
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
unui interviu acordat unei persoane al cărei nume nu ne este adus la cunoștință. "Era dormitorul nostru - precizează Picasso. - Vedeți umbra mea? Tocmai plecasem de la fereastră; vedeți acum umbra mea și lumina soarelui căzând pe pat și pe podea? Vedeți trăsurica de jucărie așezată pe comodă și micul vas de pe șemineu? Sunt din Sicilia și se mai află și acum în casă". Ai spune că asiști la un moment de evocare biografică, în timp ce Picasso proiectează imaginea tabloului pe un ecran, comentând
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
Emil Brumaru Pupofilis, Chiromantis, Toate Doamnele galante-s! Din rouă freacă smîntîni Între coapse și-ntre sîni Și-n burice-adînci clocesc La melci oul boieresc. De aceea nu abdic, Pupofil, de la nimic, Deși mă apucă frica, Trece, trece trăsurica Mușuroiu-și bea furnica, Loboda-nfundă burlanul, Cade clipa, scade anul, Drumurile numai plante-s, Pupofilis, Chiromantis...
Cîntecel de zi-n scădere by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10289_a_11614]
-
spaniolă, italiană etc.), trecând, printr-o destul de firească evoluție semantică, de la un mijloc de locomoție mai vechi (cu cai) la înlocuitorul său modern, automobilistic. Firesc ar fi fost ca această schimbare semantică să fie copiată și în română, vechiul cabrioletă („trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal", DEX) devenind și denumirea unui tip de mașină. Probabil că așa s-a și întâmplat, în uzul curent, dar procesul nu a fost validat de dicționare, care nu au
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
continuare) Condica limbii române a lui Iordache Golescu (manuscris din jurul lui 1832). În franceză, cabriolet e substantiv masculin; forma feminină din română s-ar putea explica printr-o analogie cu denumirile majorității mijloacelor de transport similare (seria cuprinde pe trăsură, trăsurică, birjă, brișcă, caleașcă, droșcă, șaretă etc.). În dicționarul său român-francez din 1893, Frédéric Damé considera că termenul românesc era neutru, înregis-trându-l în forma cabriolet. Cuvântul avea și varianta gabrioletă, pe care Alexandru Graur (Alte etimologii românești, 1975, p. 52) o
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]