90 matches
-
Ei bine, să fiu al naibii - explodă el cu voce tare. Judith își ridică privirea din carte: - Ce s-a întâmplat, dragă? Marriott ezită. Amintirea din mintea lui începea să-l deranjeze, iar gândul la acea amintire semăna cu o tracasare personală. - Ah, nimic - mormăi el. Cred că o să mă plimb înainte de culcare până la magazin - adăugă apoi. Vezi dacă totul e în regulă. Judith părea că acceptă explicația și scopul ei ca pe ceva normal, din moment ce se întoarse la cartea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
a venit pentru câteva zile în capitală. * În ceea ce mă privește, am înțeles repede că e mai ușor să faci un gest spectaculos decât să-i suporți consecințele. Imediat după ședința din 11 martie din sala „Dinamo” au început obișnuitele tracasări, jocul de-a șoarecele și pisica: repetate convocări la sediul UTM pe facultate, discuții, false dovezi de bunăvoință din partea lor, mici lașități din partea mea, încercând să explic, să-mi scuz cumva „ieșirea”, luându-mi un aer „pocăit”. Supărase mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în între gime. Ce este sigur e că moare Olguța. Cu mama și cu tata la mare De cînd era mic de tot, mergea vară de vară cu părinții lui pe litoral și de fiecare dată era exasperat de toate tracasările pe care le aveau de îndurat pînă cînd ajungeau efectiv pe plajă. Cu toate că înainte să plece de-acasă murea de nerăbdare să vină ora tre nului, drumul era și el un adevărat chin. Familia lui Dănuț pleca întotdeauna la mare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cumva insuccesele reprezintă prețul pe care îl plătesc pentru ele? Cînd mi-o scrutez, constat că viața mea nu are coerența dorită. Mereu sînt hărțuit, împins într-o parte sau alta, deviat de la ceea ce-mi pro pun să fac. Tracasări dintre cele mai diverse îmi macină timpul; timpul meu e mărunțit ca nisipul. *„Egalitatea de șanse” (un concept de care propaganda noastră abuzează) interpretată dintr-un alt unghi: „Auzim uneori că este de dorit ca toți oamenii să pornească în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
multă tristețe în rândul oamenilor de știință și în special, celor din domeniul biologiei. Barbu Ionescu (1904 - 1980) Poate că nici o personalitate a Olteniței n-a suferit atât de mult ca Barbu Ionescu. Suferința a fost atât fizică, datorită multiplelor tracasări din partea autorităților, dar mai cu seamă psihică. Născut la 4 septembrie 1904, în Oltenița, Barbu Ionescu a urmat cursuri liceale în București, fiind elevul unei prestigioase instituții de învățământ a Capitalei, Liceul ”Mihai Viteazu”. Nu avea decât 15 ani, când
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
la răscrucea întâlnirii cu revizorul Moldoveanu, cum s-a și întâmplat. Zice revizorul: "No bine, văd că ai scris bun, vrei să meri cu mine să scriem într-un condei?" și-am mers. Avea un suflet minunat dincolo de nervi și tracasări. La 1 octombrie s-a eliberat un post la Spasca, o comună din partea de est a județului, spre hotarul cu județul Cetatea Albă. Urcă-te Costică la bampor și dă-i bici până la Chilia Nouă și-apoi cu telegarii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un soi de posăceală hâtră felurite întâmplări, unele triste, altele înveselitoare. Fire nostalgică, oftează adesea după vremurile „blagoslovite” de odinioară, așa cum, hoinar nelecuit „prin ăi coclauri”, îl încearcă păreri de rău după „dulcea isihie a drumeției de altădată”. Indispus de tracasările de zi cu zi, își caută un refugiu în „liniște și singurătate”. Mai cu un popas, mai cu un taifas, umblărețul colindă ținuturi care îi suscită apetența pentru descrieri. Străinătatea, unde își plimbă pașii de „gură-cască”, îl inspiră mai puțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
să recunoască scutirile în materie fiscală din regimul special, specificat totuși în texte, de la acordurile de la Mytilene până la corespondența dintre Chauvel și Fischer din 1947. Fiecare se vede somată să plătească mari taxe rămase neachitate și impozite funciare. Dacă adăugăm tracasărilor obișnuite (rețineri de cărți la vamă, vize de rezidență scurtate etc.) zidul care trece chiar prin mijlocul congregațiilor de la Abou Dis, în estul orașului, despărțind comunitățile de măicuțe catolice (Notre-Ddame-des-Douleurs, Saint-Vincent-de-Paul, pasioniste și comboniene) care servesc ca școli pentru orfanii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vieții și iată-mă acum antrenat până peste cap în treburi și... acum eram și cap de familie... cu responsabilitate sporită. Eram al doilea an la Bârlad și primul an la Facultatea de Filologie din București. După atâta alergătură și tracasări plec la București aproape extenuat. După două săptămâni de intensă pregătire urmează șase examene pe care mă încumet să le dau în ordinea planificării lor. Încă din prima zi de pregătire ocup un loc în primul rând de bănci lângă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Speram într-o zodie mai bună, în mijlocul unei lumi care nu mai era lumea bună și curată, cu principii sănătoase de cinste, adevăr, dreptate și relații de bună înțelegere și pace între oameni! Personal nu mai aveam grijile, frământările și tracasările de până mai ieri, relaxat aveam mai mult soare și voie bună în viață! În vară am avut numeroși musafiri din familia numeroasă a soției. Ai mei, fiind mai aproape, veneau, ne vedeau și plecau la rostul lor. Era tare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
avea casa la 25 de ani. Nu poate fi o mai mare bucurie pentru un părinte decât aceea că a făcut ceva pentru fericirea copiilor săi!... După 4 ani ca director la această școală mă săturasem de reclamații și alte tracasări, încât mă hotărăsc să demisionez din direcția care-mi adusese atâtea necazuri... Nu m-am născut director și nici nu vreau să ies la pensie din acest post. Vreau să fiu mai liber, mai liniștit și fără supărări, vreau să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
corectam și le aduceam în ora următoare. Copiii răspundeau solicitărilor mele. Încep să am dureri de cap la sfârșitul săptămânii, apoi și la mijlocul aceleiași săptămâni, pentru ca acestea să fie un simptom aproape permanent. Era un semn și al traumelor și tracasărilor la care fusesem supus în ultimii ani, și mai ales în anii cât am fost director la Școala Generală nr.2. Ieșeam în oraș și nu vedeam, nu observam nimic în jurul meu, soția făcându-mă atent să răspund la salutul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai puțin de a împlini șaizeci de ani. Pensionar și... restul În liniștea patriarhală a căminului meu, eram atent îngrijit de soție cu un devotament rar întâlnit. Ea era totul pentru mine și fără ea n-aș fi rezistat tuturor tracasărilor prin care am trecut și nici n-aș fi revenit la normal după îmbolnăvire. Cam în același timp cu mine se îmbolnăvește și cel căruia, deși nu-i făcusem nimic, mi-a cauzat atâta rău! Proaspăt pensionar de boală, de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
individual. Că trebuia să mă prețuiesc îndeajuns de mult încât să mă apăr chiar dacă mulți alții înainte și după ce eram interogată pățeau ceva asemănător. Cum să explic în cuvinte că dalia mă făcea să privesc dinlăuntrul meu aproape cumpănit la tracasarea și agitația de afară; că într-o dalie se-ascunde un interogatoriu atunci când vii de la un interogatoriu, ori o celulă de închisoare atunci când un om pe care-l îndrăgești și nu vrei să-l pierzi a fost întemnițat. Că într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dreptatea este la noi ca o linie în zig-zag. Au fost atâția oameni care au executat ani de detenție, fără să poată fi acuzați de vreo vină concretă. Din păcate, unii dintre ei au și murit în acea perioadă din cauza tracasărilor și a tratamentelor aplicate. Oare nu va veni vremea în care cei vinovați vor da socoteală pentru crimele comise fără discernământ, indiferent dacă au fost militari sau civili? Însă astfel de indivizi, nu au mustrări de conștință, nici cei gradați
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
împreună cu VITALIE CIOBANU și Andrei Bodiu, care „îmi sar în ajutor” (Vitalie, calm, le sugerează angajaților de la hotel s-o sune acasă pe recepționera care a primit pașaportul, Andrei asistă cu o privire mirat-nedumerită, descifrând în această întâmplare o simplă tracasare KGB-istă). Se implică și attendent-ul scriitorilor beloruși din Trenul Literaturii, Ludmilla Gorbacheva, o ochelaristă delicată și liniștită, care mă asigură că se va rezolva, să am doar răbdare și înțelegere... Wolga Ipatava le vorbește și ea, agitată, recepționerelor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmi ieșise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate, bineînțeles. Cazuri puține, dar care au avut parte mai târziu de multă publicitate. După aceea au început sutele, apoi miile de plecări pe cale legală, un adevărat exod, cu multe tracasări, cu formalități nesfârșite, cu abandonarea locuințelor prin înțelegeri oculte cu ofițerii care eliberau pașapoartele și care beneficiau deseori de predarea locuințelor pentru ei ori rudele lor sau prietenii lor. Cu cât se pleca mai mult, cu atât se lăsau locuri
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
moșiile date ca zestre fiicei ei, Vilaia; mai înainte, în 1573, un hrisov enumera valorile - multe bijuterii, veselă, tacâmuri etc. - primite ca dotă de Maria, văduvă între timp a postelnicului Dragomir), asigurată - prin „întăriri” - de unii soți grijulii, care bănuiau tracasările și abuzurile ce le așteptau pe văduve din partea rudelor defunctului, zestrea - recuperabilă, am văzut, sprijin pentru o eventuală recăsătorire - devenea un fel de „pivot” al întregului ansamblu succesoral. Pravila (mă folosesc în continuare de Indereptarea légii cu Dumnezeu care are
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
meditative; un suferind de timiditate care iubește necuvântătoarele mai mult decât oamenii și care arată naivități de pe urma cărora a avut de îndurat, de-a lungul timpului, multe dezamăgiri; un marginalizat ocolit de colegi din rațiuni ideologice, un mizantrop căruia micile tracasări îi pot da ziua peste cap (telefoanele intempestive sau gesturile nepoliticoase îi spulberă dispoziția scrisului), dar totuși un căpos dârz care și-a făcut din scris o rețetă zilnică de igienă sufletească; apoi, un încuiat pentru care cele mai importante
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
de încercările temniței, de spaima unei iremediabile ratări: Dacă așa arată viața lui Noica cînd e privită din punctul de vedere al vocației sale, în schimb, aceeași viață, cînd e privită din punctul de vedere al Securității seamănă cu neîncetata tracasare a unui intelectual de care această instituție a încercat să se folosească cît mai mult cu putință". Foarte probabil că malefica instituție a conjugat mai multe metode, cuprinzînd "biciul" și "zăhărelul", spre a-l remodela și manipula pe Noica, personaj
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
estetic. Iar cînd tragedia se petrece mai întîi în viață și abia apoi pe scenă, atunci scena devine prelungirea potențată a unei concepții de existență, și nu o convenție socială menită a-i distra pe cei dornici să uite de tracasările vieții. Iar amănuntul că noi mergem la teatru ca să ne relaxăm sau ca să ne "cultivăm", în vreme ce grecii mergeau la teatru ca să se încarce cu o porție concentrată de emoție catastrofică, pe care apoi o eliberau terapeutic în clipa catharsisului, amănuntul
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
politețe crescută din inimă, dintr-o cultură a sufletului pe care lumea spirituală o numește trezvie, și pe care Marius o poseda într-un chip ce contrasta izbitor cu dîrzenia pe care o arăta de îndată ce, reprimîndu-și sfiala, intra în cortegiul tracasărilor profesionale din incinta unei redacții de ziar. E de prisos să adaug că aceeași sfială dă tonul dominant al cărții de față, o carte scrisă de un autor polivalent și concentric, ale cărui straturi psihologice se adună în jurul unui miez
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
de gravitate pe care numai cine a trecut printr-o periclitare de destin îl poate avea. În schimb, a scrie romane inspirate din iadul penitenciar cînd destinul nu ți-a fost periclitat decît sub forma durerilor de dinți sau a tracasărilor fiscului e o impostură. Chiar dacă mi se va replica că literatura nu „redă” realitatea și că opera literară e un univers de sine stătător cu reguli proprii, chiar și așa criteriul verosimilității prin periclitare de destin rămîne valabil. Nu poți
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
balast e alcătuit din cărți moarte din fașă sau din scăpărări de inteligență speculativă este un detaliu care nu schimbă cu nimic înfățișarea fenomenului: valuri de literatură abstractă măturînd plaja culturală dispar cu aceeași repeziciune cu care au apărut. În comparație cu tracasările profesionale ale practicanților oficiali, viața unui trăitor pe cont propriu a filozofiei e cu mult mai ușoară, și asta fiindcă nu cere, drept condiție de existență, decît acea dispoziție lăuntrică în virtutea căreia lumea e trecută prin sita reflexivității: îți trăiești
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
Dosarul lui Onicescu prezintă evidente similitudini cu dosarele de urmărire ale altor intelectuali, publicate până în prezent. Și, în general, cu tratamentul aplicat acelor savanți care n-au ajuns la Canal, ci au fost tolerați de regimul comunist. Este vorba despre tracasarea permenentă a unor oameni de valoare, unii vecini cu genialitatea, de către mediocrități. Astfel, ca și G. Călinescu, Octav Onicescu va fi dat afară de la catedră, în 1953, și trimis șef de sector la nou-înființatul Institut de Matematică. Norocul său a
Un matematician filat de Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6357_a_7682]