309 matches
-
teritoriu, de la egal la egal, contra unor armate bine organizate și instruite, care făcuseră din Macedonia din vremea lui Alexandru cel Mare, cea mai mare putere europeană. Să ne amintim inclusiv faptul că pe la 326 î.e.n. „Zopyron, guvernatorul macedonean al Traciei a fost ucis într-o expediție împotriva Geților”. La deata respectivă se știa că Macedonia era deja stăpâna lumii, din India, prin Egipt și toți Balcanii. Geții sunt cei care, nu numai că rezistă invaziei, dar îl doboară pe guvernatorul
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
care s-au ridicat împotriva macedonenilor - n. a.). Că Alexandru a avut, totuși, intenția să supună și spațiul nord-pontic se vădește în acțiunile diadohilor săi. Astfel, în timp ce marele Alexandru se lupta în Asia împotriva perșilor lui Dariu al II-lea, guvernatorul Traciei Pontice, Zopyrion, a întreprins o expediție împotriva Olbiei (colonie greacă de la gurile Bugului de Sud, numit de către greci Hyspanis n. a.), tranzitînd Pusta Getică (Bugeacul). La reîntoarcere, atunci cînd macedonenii se pregăteau să treacă peste Dunăre, ei au fost atacați de către
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
cu Loialitatea față de originea poporului în care te-ai născut. Așadar Credința este speranța, convingerea că dincolo de Toate erorile noastre se află ascuns Arche. Căci Izvorul vieții Veșnice curge prin noi așa cum spune Salmoxe, Cavalerul Trac și Lupul Alb al Traciei. Astfel că simțământul credinței este Templul Trainic din interiorul fiecăruia. Și orice s-ar spune despre acesta, Templul are ca piatră de temelie Nemurirea și siguranța că toți suntem de fapt și de drept simboluri rătăcite ale Acelui Unu din
de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343491_a_344820]
-
bun augur - privighetoarea. Simbol al iubirilor sub clar de lună, numele său era sinonim pentru “cântec” sau “poezie”. În toate câmpiile și dealurile României răsună cântecul ei duios. “Veniți, privighetoarea cântă” ... Ea a fost pentru Platon emblema lui Thamiras, bardul Traciei Antice iar pentru Shakespeare, pasărea care umple de farmec noptile de veghe, cu un cânt melancolic, opunându-se cântecului ciocârliei, “matinal și voios”. Oricâte simboluri i se aduc anotimpului în care ne aflăm, trebuie să recunoaștem că sunt mult mai
VENIŢI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ ŞI LILIACUL E-NFLORIT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347834_a_349163]
-
al secolului al XVIII-lea sau chiar mai târziu. Dacă ne referim la contemporanii evenimentelor, pentru această din urmă opinie pledează necunoașterea sud-estului european de către societatea vest europeană, implicată prin marile ei state în chestiunea orientală. De exemplu, Voltaire excludea Tracia din Europa. Tot el nu cunoștea pe bulgari decât sub numele peiorativ de Bougres. De-abia după Marea Revoluție franceză (1789), bulgarii încep “să fie cunoscuți realmente în Occident”. Dar fixarea începuturilor unei probleme, în primul rând politice și economice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai pustiitoare-în 559, au loc atacurile kutrigurilor conduși de Zabargan, care au fost opriți numai sub zidurile Constantinopolului, de generalul Belizarie. Cele mai expuse provincii erau Tracia și Sciția Mică. În 562, se declanșează un masiv atac huno-bulgar, este atacată Tracia, de unde sunt respinși de nepotul lui Justinian, Marcellus. Aproape simultan, au organizat un atac avarii, conduși de Baian. Aceștia cereau permisiunea de a fi primiți în Imperiu, respectiv în Sciția Mică, unde cereau pământ.28 Avarii au atacat din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fragment de calendar gotic, redactat în Tracia, unde în 29 noiembrie se menționează: "În Goția, dincolo de Dunăre, apostolul Andrei". Zeiller se întreba: Această mențiune a Sf. Andrei n-ar putea fi un ecou al tradiției, care face din el apostolul Traciei și Scythiei"? În secolul al VII-lea se naște cea mai "politizată" dintre tradițiile alcătuite în jurul apostolului Andrei: sfințirea de apostolul Andrei a primului episcop de Constantinopol, legendarul Stachys. Această legendă a sfințirii acestuia a avut drept rezultat reluarea legendei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și al VI-lea. În acel moment, romanicii erau pe malul stâng (nordic) al Dunării, sub stăpânirea trecătoare a unor elemente germane (gepizii). Cronicarul bizantin Suidas, citat de Iorga, elogiază pe Chilbudios, apărător al Dunării, viteaz și dezinteresat, strateg al Traciei, care a oprit pe barbari la hotar-după căderea generalului roman, el notează că "Istrul poate fi trecut în voie de barbari". Suidas menționează "limba latinilor", care nu poate fi decât dialectul romanic nord-dunărean. În această perioadă, la slavii din regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, care trăia împreună (conviețuia) cu slavii, avem puține informații. În vremea aceasta, populația era bine romanizată, majoritatea vorbea latinește, încât un slav din nordul Dunării cunoștea destul de bine latina ca să încerce să se substituie unui general roman, Chilbudios, guvernatorul Traciei. Numărul celor ce vorbeau latina, în nordul Dunării, creștea și datorită prizonierilor romani aduși de slavi din sud. Procopius, în Istoria secretă, spune că de pe urma actelor de pradă ale slavilor, 20.000 de romani sunt duși anual în robie în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unele concluzii. Un document despre "nașterea poporului român" nu avemla fel nu există vreo atestare despre locul și timpul când s-a închegat limba română. În ceea ce privește locul, teritoriul romanizat, unde se vorbea latina populară, acesta cuprindea Moesia Superior, Moesia Inferior, Tracia nord-vestică și Dacia. În regiunile moeso-geto-dace a fost localizată "patria" de naștere, leagănul limbii române, împreună cu poporul român, a limbii primare, protosau străromâne, premergătoare despărțirii celor patru dialecte (daco-, megleno-, istro-român și aromân). În ceea ce privește limba "străromână", cele mai tipice trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bizantinii au trecut curând la organizarea administrativă și militară a teritoriilor cucerite, au fost înființat theme (unități militare și administrative), precum thema Dobrogei, condusă de un strateg, cu reședința la Dorostolon, iar Bulgaria de nord-est a fost inclusă la thema Traciei. Thema Dobrogei a continuat să existe pe tot timpul stăpânirii bizantine în anii 1000-1001, conducea aici Damian Dobromir, patrikios și anthypatos, după nume, el pare să fie român. La începutul secolului al XI-lea, se impune denumirea de "Paradunavon" (Paristrion
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locale nedreptățite din regiunea Dristra pentru a-și apăra interesele. Nestor, sub forța împrejurărilor, a trecut de partea revoltei de la Dunăre și a pornit împreună cu ei spre Constantinopol. În drum, ei au prădat și jefuit, împreună cu pecenegii, teritoriile Macedoniei și Traciei (cf. Attaliates, p. 205-206, 207-209). După câțiva ani, la urcarea pe tron a lui Nicephor III Botaniates, "sciții de la Dunăre" (localnicii, autohtonii) au trimis soli la Constantinopol pentru a-și mărturisi supunerea, iar cei aliați cu pecenegii, care au jefuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldo-Valahia, întemeindu-se cu încredere pe oștirea lor de luptă, disponibilă, și cu de prisos, nu se mai mărginiră a se război de după înălțimi de dealuri și din dosul scutitor al pădurilor, ci pustiiră și arseră temeinic șesurile și orașele Traciei. Lui Isaac Angelos îi păru rău de greșeala ce o făcuse în întîia sa campanie din Moesia, deci, pentru a o îndrepta, hotărî ca prin zelul său propriu să-și aprindă și oastea pentru război și purcese la Taurocomos, cătun
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încet-încet pe creștetul lui Ivanco, ca singurul contrariu de-o samă cu Asanizii. Campaniile zadarnice ale împăratului Alexie contra românilor și a căpitanului lor Chrysos. Între acestea nevoia împingea totuși pe bizantini să se-mbărbăteze la o acțiune puternică. Orașele Traciei, cumplit de părăduite de către români si cumani, se rugau fierbinte împăratului să le deie de sârg ajutor; afară de aceste se mai cerea o opunere corespunzătoare la năvălirile prădalnice ale căpitanului de bande Chrysos, care-și punea la cale cu multă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va fi în stare a le da ajutor cu de prisos. Norociții cuceritori latini, îndată după luarea capitalei, își întinseră mâna după provinciile apusene ale împărăției. Potrivit cu planul de împărțeală, Balduin înaintă cu oștirea sa contra orașelor presărate sporadic înlăuntrul Traciei, pe care le și sili să se supuie numaidecât. Marchionul de Montferrat, Bonifaciu, înaintă din parte-i spre Tesalonic, luă acest oraș, inundă neoprit Epirul și Tesalia, luă foarte ușor în posesiune-i orașe și sate de acolo și supuse
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se-ntîmplară puțin înainte și după Paștile anului 1206. Întreaga campanie din iestan a romîno-bulgarilor și cumanilor precum și retragerea lor au fost făcute cu totul în spiritul lui Ioannițiu, adecă c-o precugetată cruzime, pentru a dispopula și pustii cu totul Tracia și lăsară în urmă-le o țară peste măsură deplorabilă, redusă la un sinistru pustiu, plină de ruinele și surpăturile unei bunestări nimicite, adăpată cu de prisos cu sânge omenesc. Din ură contra grecilor, năvălitorii risipiseră orice cultură omenească, dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate astea pe romîno-bulgari, încît aceștia nu fură în stare de a se ținea în nici o luptă, ci la orice năvălire dădură dos. Astfel viteazul Enric împărat izbuti să-mpingă cetele dușmane până la Crenos si Borcas și să asigure provincia Traciei. Apoi petrecu Agatopolea, pătrunse până la Anchialos, cășună inamicului însemnată pagubă, făcu spolii mari de prizonieri, bani și vite, nu suferi nicăiri pierderi serioase și se-ntoarse neatins în capitală. Armele latine mântuiră astfel o samă de orașe avute de ruina
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chip Ioan Asan ajunse domn peste tot regatul româno-bulgar. Slăbiciunea împărăției latine și primejdia din partea regatului româno-bulgar Sub domnia de acuma a lui Ioan Asan, teritoriul său se spori prin cucerire, pentru câtăva vreme, cu Macedonia și o parte a Traciei, iar regatul se-ntări învederat și jucă în încurcăturile latino-bizantine un rol cu atât mai însemnat cu cât împărăția frîncească din Constantinopol scădea mai mult în vârtute și putere de rezistență, lunecând mereu și repede spre pieire. După moartea împăratului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
câtăva vreme în puterea sa orașul Adrianopol, care-i ceruse ajutor în contra latinilor. Dar avu un rival periculos pentru tronul bizantin în noul despot din Epir, Theodor Comnen, care răpi la sine Thessalia, Dalmația, Macedonia, mare parte a Bulgariei și Traciei, și încorporă cu teritoriul său orașul Adrianopole, după ce alungase garnizoana pusă de Vatatzes. Acest despot îndrăzneț se cutezase până sub zidurile Constantinopolei și, fiindcă spre acest sfârșit se aliase cu bulgaro-romînii, spaima și irezoluțiunea domneau în înaltele cercuri guvernamentale ale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un respect care creștea mereu. Pe când Balduin II cutreieră patru ani de-a rândul ca un cerșitor încoronat întreaga Europă, căutând ajutor, și se întoarse apoi fără nici o ispravă la Bosphor, Vatatzes gonise succesiv pe bulgari dintr-o parte a Traciei, silise pe Manoil Comnen, despotul Epirului, să deziste de la titlul de împărat și impusese epigonilor dinastiei Comnenilor din Epir omagiul de fidelitate cătră tronul împărătesc din Niceea. Dar laurii aliatului nu lăsau nici pe regele româno-bulgar în liniște, încît se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu avuseră nevoie de ajutorul unguresc pentru a respinge cu succes noua năvălire a aliaților și a conjura furtuna momentană. Afară de asta a mai fost o favorabilă dispoziție a sorții pentru împărăția latină că Vatatzes, neprivind cu ochi buni cucerirea Traciei de către romîno-bulgari, încăpu într-o ceartă vehementă cu Ioan Asan, a căreia urmare a fost că acest din urmă, precum am spus deja mai sus, se alie cu latinii contra lui Vatatzes, prefăcîndu-se din aliat în dușman fățiș. Cu cât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă norocul armelor și-ntoarse foaia, căci Constantin, mântuit, veni deasupra în mod hotărâtor și goni c-o vitejească năvală pe Mytzes, adversarul său. Acesta se refugie cu ai săi la Mesembria, oraș maritim întărit pe țărmul de sud al Traciei, ceru de la-mpăratul să-i dea voie să petreacă în partea asiatică a împărăției și, după ce i se acordă aceasta, el oferi împăratului domnia peste orașul Mesembria, care avea a se incorpora cu împărăția romeică, ca un fel de preț
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bulgar Constantin se-ntări printr-o alianță cu cumanii, cari locuiau pe malul stâng al Dunării, primi de la ei un contingent auxiliar de 20000 de oameni și, în fruntea lor și a propriei sale oștiri, năvăli în partea romeică a Traciei. Ca o mreajă acoperea și inunda oastea unită a lui Constantin toată Tracia până la țărmuri, cu atâta desime și coeziune încît nici om nici dobitoc nu putea trece neobservat și neapucat prin rândurile oștirii. Toate măsurile acestea erau luate pentru ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stâng al Dunării, primi de la ei un contingent auxiliar de 20000 de oameni și, în fruntea lor și a propriei sale oștiri, năvăli în partea romeică a Traciei. Ca o mreajă acoperea și inunda oastea unită a lui Constantin toată Tracia până la țărmuri, cu atâta desime și coeziune încît nici om nici dobitoc nu putea trece neobservat și neapucat prin rândurile oștirii. Toate măsurile acestea erau luate pentru ca împăratul să nu scape de prinsoare, și când acesta se-ntoarse acasă prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
țărmuri, cu atâta desime și coeziune încît nici om nici dobitoc nu putea trece neobservat și neapucat prin rândurile oștirii. Toate măsurile acestea erau luate pentru ca împăratul să nu scape de prinsoare, și când acesta se-ntoarse acasă prin mijlocul Traciei cu suita sa, cu o oaste considerabilă de apărare și cu sultanul Azatin, trupele romîno-bulgare și cele cumane roiau împrejuru-i în cea mai mare apropiere, cu o necontenită îndărătnicie, și căutau să-l prindă cu oțărîtă poftă de adulmecare. Cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]